Capacitatea de a incheia acte juridice

Ca excepţie de la principiul capacităţii, legislaţia noastră civilă admite, în anumite situaţii, incapacitatea, atât sub forma incapacităţii de folosinţă, cât şi a incapacităţii de exerciţiu.
Incapacitatea de folosinţă constă în inaptitudinea de a avea anumite drepturi şi obligaţii. Ea nu poate fi, însă, generală, fiindcă aceasta ar echivala cu lipsa calităţii de subiect de drept civil a persoanei.
Incapacitatea de exerciţiu constă în lipsa posibilităţii juridice de a exercita personal şi singur drepturile şi de a-şi asuma, tot astfel, obligaţiile prin încheierea de acte juridice civile.
De exemplu, inaptitudinea minorului sub 16 ani de a face testament este o incapacitate (specială) de folosinţă, iar lipsirea minorului sub 14 ani de posibilitatea de a încheia acte juridice civile constituie o incapacitate (generală) de exerciţiu.