Avocatnet 2008: Avocat in blugi

Da, ma, asa e... uitai de faptul ca sutana de jude e chiar mai apropiata de cea de preot decat a noastra... :D
De chestiuta aia de la gat stiam, cum am spus, nu mi se pare relevant... dar e cam aiurea sa o numim bavetica, nu? E termenul corect?

Andrei, cred ca Gabriela a reusit sa-mi aduca in minte imaginea exacta... Asa e si cu dungile alea lucioase, noi le avem de-a latul, ei de-a lungul manecilor... Mersi, Gabriela, pentru acuratete... mi-ai recreat imaginea exact... =D>

Părerea mea este că în instanţă nu poţi să te prezinţi oricum. Am văzut însă şi avocaţi care, vara au venit în instanţă cu adidaşi, bermude şi mărarul pe picioare cât încape, iar peste, o robă mai scurtă decât pantalonii...Arătau ca un clovn. Nu ştiu dacă eu, ca şi client aş apela la un astfel de avocat să-mi reprezinte interesele....
Altă dată, o altă avocată a venit în bocanci, rucsac, nişte pantaloni murdari şi a fost ascultată de către judecătoarea de la Judecătorie, deşi nici robă nu avea. Vreau să vă spun că, în momentul în care această avocată a spus prezent în numele clientului, "reprezentat, delegaţie la dosar", a fost rumoare în sala de judecată, toată lumea dându-şi coate.
Instanţa de judecată impune o anume solemnitate a şedinţei de judecată, de aceea s-a impus obligativitatea purtării robei în faţa tuturor instanţelor. ªi în adunarea generală anuală a avocaţilor, decanul a făcut observaţii cu privire la ţinuta necorespunzătoare a unor avocaţi în instanţă. Nu a vorbit de ţinuta acestora în alte împrejurări, cazuri în care fiecare se îmbracă aşa cum doreşte. Eu, de exemplu, am un câine şi merg cu el pe câmp, îmbrăcată sport, uneori folosesc cizme de cauciuc, atunci când natura o impune, dar nu-mi permit să merg aşa în faţa instanţei de judecată... chiar dacă nu haina nu face pe om, şi contează ce ai în cap....
Vouă v-ar plăcea să mergeţi şi a doua oară la un dentist îmbrăcat ca pe şantier? În opinia mea, sunt profesii care impun o anumită ţinută în exercitarea activităţii.
Cred că, util ar fi fost să vedem puncte de vedere ale clienţilor pe acest topic, şi nu opiniile noastre.

Opiniile legate de tinuta unui avocat (la modul general ) in jeansi (in particular) ar fi fost interesante daca ar fi provenit de la persoanele din afara breaslei noastre.

chiar ar fi fost interesant sa aflam si parerile lor..............................

Exact asta am spus si eu acum vreo 5-6 pagini, ca ar fi trebuit sa se abtina prestatorii de servicii juridice de la opinii, si sa lase loc de exprimare clientilor - sau macar sa se puna in locul clientilor.
Ca pana la urma in afara instantei fiecare poate sa-si exprime cum doreste personalitatea tumultoasa, exuberanta, modernista, unica - dar, dupa parerea mea, instanta nu e locul unde avocatul sa iasa in evidenta prin aceste aspecte, ci mai degraba unde sa se concentreze pe clientul lui si problemele acestuia. Sa incerce sa para cuprins de importanta chestiunii in care a fost angajat, nu de propria importanta. Cred ca cei care au gandit obligativitatea robei, atat pentru judecatori, procurori, cat si pentru aparatori, au vrut ca justitiabilii sa ii vada (macar) preocupati de activitatea din sala de sedinta - in genul X nu mai este acum vecinul de palier, este d-l judecator care solutioneaza impartial, Y nu este d-ra excursionista pasionata de catarari, care poarta bocanci marca Z, ci aparatoarea lui J, care e pe cale sa fie evacuat abuziv etc.

Intr-un intristator film cu accente suprarealiste, e vorba de "Spider", David Cronenberg 2002, aparea o replica pe care eu, cu modesta mea memorie personala, mi-o amintesc ca fiind: "Haina face pe om! Cu cat ramane mai putin din om cu atat e nevoie de mai multe haine". Replica aceasta se alatura, in aceesi memorie care adesea imi joaca feste, unui indemn care parca aparea pe coperta interioara a Codului penal din anul 1936: "aduceti caldura inimei voastre literei reci a acestui cod".
Ce rost ar avea aceasta alaturare ? Hmmm, pai ... daca nu ma insel (acesta era parca ticul verbal al unui batran peronaj intr-o carte scrisa de un neamt despre imaginarele sale calatorii in America) tinuta noastra spune ceva despre noi, nu neaparat despre ce suntem ci poate despre ce am dori sa fim. Aici nu trebuie neglijat faptul ca imaginarul (ceea ce dorim) premerge si determina realul (ceea ce suntem) dupa cum nu se poate neglija nici imprejurarea ca avocatul in blugi poate fi competent ori doar un tembel dupa cum si avocatul "la 4 ace" poate fi un mascarici tragic ori un adevarat maestru al barei.
Personal sunt impotriva oricarei uniforme pentru ca uniforma este nenaturala deoarece uniformizeaza ceea ce este neuniform prin natura. Sunt poate dintre cei putini care nu ma mir cand vad o colega cu roba confectionata in intregime din satin negru (nici macar vederea unui coleg cu o roba din acelasi material nu m-a socat) si nu reactionez in nici un fel cand vad ca stampila folosita de un coleg avocat are 5 cm diametru (parca 2,5 era prevazut in statut) si foloseste tus rosu si in plus cu trei stele (de ce nu a pus cinci si un "Hilton" bagat la vrajeala ramane o enigma pentru mine).
Divaghez, desigur.
Revenind la problema avocatului in blugi vreau sa arat ca procesul judiciar poate deveni (cu sau fara contributia avocatului) un gen de "Commedia dell'arte" in care blue-jeansii - uniforma muncitoreasca (de fapt de miner) deturnata de la menirea ei de un intreprinzator de religie mozaica (parca Samuel Levi) - inlocuiesc uniforma lui Arlechino (adica ar trebui folositi in dreptul muncii si eventual in contenciosul administrativ atunci cand este reprezentat sau asistat "proletarul" cel agil si plin de viata, cel care sare si face "arlechinade" in fata publicului format din judecator si grefier incercand sa arate ca are dreptate). Mult mai onorabil rolul acesta fata de cel al "Il Capitano", rol de impostor de cea mai joasa speta, rolul celui care isi atribuie meritele altora.
Raman aici si ma gandesc ca salile de judecata sunt scene pe care se desfasoara o perpetua "Commedia dell'arte" cu Arlechini si Brighelle, cu Pedrolino si Pantaleone, cu Il Dottore si Il Capitano si toti ceilalti: Innamorati, Pulcinella, La Signora si Tartaglia, etc. si ca fiecare personaj trebuie sa-si poarte costumul care-l diferentiaza de ceilalti pentru ca altfel ne paste dezordinea iar noi suntem oamenii ordinei, noi suntem cei care o aparam.
Asadar nu priviti avocatul in blugi ca pe o curiozitate ori ca pe o ciudatenie ci ca pe un personaj din perpetua "Commedia dell'arte".
In opinia mea e un personaj pozitiv. Dar poate ca ma insel.