partajul

Este vorba de Decizia de îndrumare nr. 2/1971 a Plenului Tribunalului Suprem, prin care s-a statuat în sensul că părinţii sunt obligaţi a da întreţinere copiilor deveniţi majori şi aflaţi în continuarea studiilor până la terminarea studiilor, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani.
Pentru a beneficia de întreţinere – se mai arată – copilul trebuie să dovedească stăruinţă în continuarea studiilor şi să obţină rezultate corespunzătoare. În motivarea deciziei se afirmă că „prin incapacitate de muncă nu trebuie să se înţeleagă numai o incapacitate absolută, datorată unor cauze de ordin fiziologic, medical, ci şi incapacitatea care derivă din satisfacerea unor cerinţe de ordin social”.
Art. 20 alin. 7 din OUG 26/1997 prevede că, după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă persoana încredinţată sau dată în plasament în timpul minorităţii îşi continuă studiile, ea devine titular al dreptului privind alocaţia lunară de întreţinere până la absolvirea studiilor, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani, chiar dacă - la cererea copilului -, acesta poate rămâne în centrele de plasament ori la familia sau persoana căreia i-a fost încredinţat sau dat în plasament şi după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
Dreptul la întreţinere al descendentului major aflat în continuarea studiilor nu trebuie perceput ca un drept absolut, ci ca unul circumstanţial şi revocabil, însă pentru a se înlătura orice îndoială s-ar cuveni o determinare legală atentă a condiţiilor în care există şi subzistă în timp o astfel de îndatorire în sarcina părinţilor, condiţii în afara cărora întreţinerea prestată de părinţi ar fi posibilă doar ca opţiune voluntară, nesusceptibilă de a fi adusă la îndeplinire prin mijloace coercitive.
Pe cale de consecinţă, descendentul major, care nu realizează venituri, poate beneficia de întreţinere chiar dacă, nefiind în continuarea studiilor la împlinirea vârstei de 18 ani, plata întreţinerii a fost sistată, fiindcă dreptul său „renaşte” în momentul reluării studiilor şi dăinuie până la finalizarea studiilor sau, cel mai târziu, până la împlinirea vârstei de 25 de ani. Evident, obligaţia revine ambilor părinţi, chiar dacă sunt separaţi în fapt ori divorţaţi.
Sub aspectul dreptului la întreţinere, nu are nici o relevanţă dacă sunt urmate cursurile unei instituţii de învăţământ particulare sau de stat, învăţământ superior sau şcoală profesională, izvorul obligaţiei de întreţinere fiind acelaşi, anume îndatorirea părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copilului lor.

Vezi art.51 alin.2 din Legea 272/2004 ..... la cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.
Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

OUG nr.26/1997 a fost abrogata de Lege nr. 272/2004 la data de 01 ianuarie 2005.

In 1971 era o lege pe care se baza acea decizia a Tribunalului Suprem, lege care spunea de acei 25 de ani, de aceea zice si decizia de indrumare de 25 dde ani.
Nu am nici decizia in fata si nici nu o caut acum, la zi de sarbatoare, dar de aceea am aratat ca se coroboreaza cu legea pensiilor care instituie pensia de urmas pana la 26 de ani precum si, asa cum spunea Elis, cu legea 272 care spune de ansamblul masurilor...
Asa incat, in baza aceleiasi decizii de indrumare e 26 de ani, caci legile la acre se raporta decizia au modificat din 25 in 26 de ani.
E greoi si lung o astfel de argumentare si necesita o documentare mai consistenta, am zis ca dau doar niste repere, ca intre juristi.
Uite, chiar nu stiam de OUG 26 de care zici, mersi, e inca un argument...

deea85 a scris:

nu mi se pare corect:(....adik el o sa plece cu jumatate din valoarea bunurilor iar mama tot jumatate cu toate ca ea are grija de noi in continuare...

Asa e legea.
Daca ambii soti au contribuit impreuna nu este oare normal asa ?
Copii au dreptul la mostenire.
Variante ca mama sa obtina mai mult decat tata ar exista.Trebuie sa poata sa dovedeasca anumite lucruri.Deci, legea poate fi corecta daca acea persoana (mama) are dreptate.:)

avocat Claudiu Lascoschi

elis a scris:

Vezi art.51 alin.2 din Legea 272/2004 ..... la cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.
Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

OUG nr.26/1997 a fost abrogata de Lege nr. 272/2004 la data de 01 ianuarie 2005.

Dă-mi voie să te contrazic, elis.
Potrivit art. 142 alin. 1 lit. b din Legea nr. 272/2004:
(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
...............................................................
b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 20.
Cu privire la dipoziţiile art. 51 din această lege, fac precizarea că acestea fac parte din Cap. 3 - Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, ori noi nu discutam de copiii majori care nu au părinţi.
Potrivit art. 55 din lege, măsurile de protecţie specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.
Iar, potrivit dispoz. art. 56, de aceste măsuri de protecţie specială beneficiază:
a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare;
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
Ori, aceasta nu face obiectul acestui topic.