elis a scris:
Solutia cu privire la determinarea competentei instantelor romane in procesele de divort cu element de extraneitate este data de dispozitiile Legii nr.105/1992.
Daca sotul reclamant domiciliaza in tara noastra, pot fi aplicabile :
1. dispozitiile art.150 alin.1 din Legea nr.105/1992 , in sensul ca daca, in cazul in care, partile au domiciliul in strainatate si cel putin una este cetatean roman, instanta este competenta, cu atat mai mult instanta este competenta daca sotul domiciliat in tara este cetatean roman, restul conditilor trebuind sa fie indeplinite.
2 dispozitiile art.151 pct.1 din aceeasi lege, care se refera la procese referitoare la acte de stare civilă întocmite în România şi care se referă la persoane domiciliate în România, cetăţeni români sau străini fără cetăţenie (competenta exclusiva).
ok, perfect, deci "incapem" in Romania (daca am inteles bine, :D )
Care ar fi "restul conditiilor trebuind sa fie indeplinite" de la pct 1?
Daca se constata ca instantele romane sunt competente, dar nu se poate stabili care anume din ele este competenta sa solutioneze procesul, atunci competenta apartine judecatorie Sectorului 1 Bucuresti.
Ce anume ar putea ingreuna procesul de stabilire a competentei?
Altfel zis, daca fata a avut intotdeauna domiciliul in Galati, in toti anii astia (chiar daca a mai stat si prin Italia), sa nu fie lucrul asta suficient ptr stabilirea competentei la Tribunalul din Galati?