cum pot reintra in casa mea???

refuzati sa credeti ptr ca probabil nu v-ati confruntat cu asemenea situatii.va spun foarte clar ca nu exista nicio protectie,sunt doar vorbe care nu au nicio acoperire.si eu cand am pornit pe acest drum am crezut ca voi fi protejata de institutiile statului,ca pana la urma adevarul si dreptatea vor invinge...dar in lumea noastra nu mai este nimeni preocupat de aceste lucruri...toata lumea vrea sa faca bani cat mai repede si cat mai usor fara prea multa bataie de cap.din cate imi amintesc eu in vremea comunismului,copii si mamele erau cu adevarat protejati.chiar daca unul dintre soti a avut o contributie mai mare la obtinerea bunurilor comune din timpul casatoriei,logic ar fi fost ca pana la terminarea partajului mamele si copiii sa ramana in acea casa daca cei doi nu se puteau intelege.el fiind singur s-ar fi putut descurca mult mai usor pana la impartirea bunurilor.dar nu putem vb de logica atata vreme cat in justitie sunt date solutii de cele mai multe ori aberante.in legatura cu plangerea impotriva tulburarii de posesie...am facut-o si pe asta...dar impotriva unui vecin care dupa ce sotul a plecat in voiaj ,acesta intra in casa si in curte si la un moment dat a schimbat yala si a pus lacat pe porti ca eu sa nu mai pot intra.si stiti ce s-a intamplat?nimic.adica in urma cercetrailor efectuate de politie,vecinul si sotul au declarat ca acesta intra in casa cu acordul sotului si ca el i-a spus in timp ce era in voiaj ,acelui vecin sa puna lacat pe porti ca eu sa nu mai am acees ca sa nu fur din bunuri.rezolutia data de parchet a fost neanceperea urmaririi penale intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.mentionez ca la un moment dat am obtinut cu ajutorul politiei un rand de chei dupa ce acesta schimbase yala,dar nu prea le-am putut folosi,deoarece interesul lui era ca eu sa nu locuiesc acolo(ptr ca vroia sa locuiasca cu o alta femeie..cu care era nevoit sa stea prin vecini)si atunci..incercand sa locuiesc acolo..se intamplau lucruri de neimaginat...nu aveam curent si nu ne puteam incalzi deoarece lua siguranta principala de la casa,imi fura poseta si toate cheile si ne bloca in casa...si multe altele...concluzia este ca forta fizica este la loc de cinste in tara asta.cel care are o putere fizica mai mare ramane in casa...politia nu poate face nimic...si instanta...e total pe dinafara problemei.eu imi pot explica de ce..dar poate ca sunt subiectiva...si poate ca ar trebui asa cum spunea si alt utilizator sa imi dau seama ca poate ca asa este corect ..din moment ce mai multi judecatori spun acelasi lucru..inseamna ca eu am o problema.tocmai de aceea incerc sa ma detasez de toate aceste mizerii si sa ma gandesc ca tot ce am facut in 13 ani de casatorie a luat foc si tot ce mi-a ramas este un copil superb care are nevoie de ajutorul meu,eu fiind o persoana linistita si fara stresul acestor procese interminabile si fara logica.

As incepe prin a spune "bine ati venit in lumea reala".
Al doliea lucru - ca sa ceri, trebuie sa fii gata sa dai.
Altfel spus, daca ceri protectie pentru mama si copil, fii gata sa acorzi protectie si pentru tata si copil.
Ceea ce ascute foarte mult lancia razboiului in astfel de cazuri este faptul ca ambii soti intra intr-un razboi care se poarta pe baricade de genul mama contra tata. De fapt, este parinte contra parinte. Asa este normal sa fie gandita orice problema care apare intr-o familie care e de presupus ca a fost intemeiata pe dragoste, iar acum se pune problema destramarii ei. In Romania si in general in tarile mai putin evoluate exista aceasta impresie populara - ca mama conteaza mai mult, si ca atare, are drepturi mai multe, in ceea ce priveste cresterea sau educatia copiilor. Intr-o tara normala, unde ambii parinti aduc venituri in casa, unde statul sprijina activ, si nu doar declarativ, cresterea tinerei generatii, intr-o tara unde in situatii de criza oricine are destui bani ca sa aiba acces la avocati competenti si, nu in ultimul rand, intr-o tara unde se poate discuta calm, chit ca la mijloc sunt probleme majore, lucrurile decurg simplu si fara complicatii. Din pacate, Romania se afla intr-o stare mai speciala, aici nici mama, nici tata, nici macar Dumnezeu nu este protejat conform legilor bunului simt. Nu e un secret ca si Statele Unite sunt tot o ciudatenie in materie de divort si de custodie, veti intalni acolo o gramada de cazuri in care deciziile instantei sunt cel putin ciudate. Numai ca acolo lumea face banul usor si uita mai repede de necazuri.

Revenind - cred ca prima si cea mai importanta treaba pe care trebuie sa o faceti este sa cautati, cu toata puterea pe care o aveti, sa va calmati. Calmul va va permite sa luati decizii responsabile si sa nu afectati nici copilul, in timpul acestei perioade dificile.

A doua decizie - cautati imprejur, in familie, o persoana inteligenta, cu bun simt, OBIECTIVA, care sa fie prieten(a) atat cu dumneavoastra, cat si cu sotul. Rugati acea persoana sa medieze conflictul, sa discute separat initial, cu sotul, sa ii expuna iarasi calm, care este situatia. Poate ca este bine sa aveti o intalnire in trei cu sotul si sa trasati, iarasi fara nervi, indiferent cate provocari veti primi, dar cu FERMITATE, sa trasati pasii pe care considerati ca vreti sa ii faceti. Daca vreti divort, explicati simplu de ce. Nu amenintati, pentru ca nu dusmania si razbunarea va rezolva problema, ci inteligenta si calmul cu care va veti comporta.

Un divort costa timp, nervi si bani. Un partaj costa, de fapt, pt ca divortul in sine nu mai este o problema greu de solutionat. Ceea ce va sugerez din nou, nu antagonizati relatia mai mult decat este. Perioada aceasta pana ce se pronunta divortul este extrem de dificila, este ca si cum ai fi intr-un avion care pica. Asteptarea, sentimentul sfarsitului este greu de suportat. Poate ca dumneavoastra asteptati cu sufletul la gura sa se termine, dar poate ca dumnealui intelege acum ca lumea, asa cum o avea, se sfarseste, ca viata va fi complet altfel de acum inainte. Si de aceea, se zbate, va loveste in zbaterea lui (figurat vorbind). De aceea, explicati-i ca cei mici pot sa treaca peste aceste momente doar daca si tatal ii va iubi atat de mult incat sa lase de la el mai mult decat i se pare ca merita fosta sotie.

Cautati, repet, sa gasiti oameni in jur care sa calmeze situatia si sa aduca partile la aceeasi masa, unde sa discutati despre copii, sa asezati viitorul intr-un mod in care
copiii vor pierde cat mai putin din nefericitul final al casatoriei parintilor lor. Va spun sincer, daca va veti monta in continuare si enerva cat de nedreapta este soarta, cat de rea este justitia, cat de greu o duc mamele si asa mai departe, veti compite erori care ii vor afecta cu precadere pe copiii dumneavoastra.

Viata este frumoasa, merita traita, cu ajutorul lui Dumnezeu veti avea multe zile fericite si momente superbe de acum inainte, si daca lucrurile se vor aseza pe fagasul normal, veti ramane in relatii amicale cu softul sot, in sensul ca amandoi va veti bucura si veti contribui la cresterea celor mici. Eu imi exprim increderea ca sotul dv este un om normal, un barbat care stie sa piarda ceva reparabil, dar sa castige ceva inegalabil - dragostea permanenta a copiiilor sai.

foarte frumos si intelept este ceea ce ati scris dvs.problema este de fapt alta...acesti "tati"..nu isi mai doresc acesti copii...iar noi femeile suntem singurele care ne asumam intreaga responsabilitate.nu este vorba nici pe departe despre un razboi intre o mama si un tata ,este vb despre un razboi intre o mama si un strain.ptr ca daca ar fi fost tata s-ar fi luptat ptr copil sau ar fi incercat sa faca ceva.ori aici este de fapt vb despre drepturile pe care le-a obtinut copilul prin acea pensie pe care de fapt nu o primeste..in conditiile in care.."tatal" a spus ca nu vrea copilul si e de acord ca el sa ramana la mama.el vrea doar partea materiala si atat.binenteles ca se simte ranit ca noi am avut puterea sa spunem nu si sa facem primul pas catre despartire.oricat de mult ai incerca sa vb si cu el si cu altii ptr o eventuala mediere...te lovesti de un zid...poate ptr ca nu a fost el in stare sa rupa primul,poate ptr ca se mai astepta si la o alta sansa care din pacate nu a mai venit.si da..pana la urma....viata chiar e frumoasa.....