avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 930 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Imi place acest blog...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Imi place acest blog...

Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...

Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.

Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 13:47, 14 Iunie 2017
Dupa finala de la Romanii au talent am inteles, o data in plus, ca trebuie sa ne temem de campaniile electorale inteligente :sorry:


A vota sau a nu vota? Aceasta-i intrebarea
Alice Nastase - 26 aprilie 2011

Am ezitat indelung daca sa ii las pe copii sa voteze la Romanii au talent. Tariful pentru un sms batea in 2 euro, iar mie imi dadeau tarcoale banuielile ca, oricum, votul nostru nu poate urni in directia dorita de noi rezultatul final. Am bombanit, o vreme, facand calcule: daca dintre cele 4 milioane de telespectatori ai show-ului ar vota doar un sfert, tot ar strange Pro Tv-ul peste 1 milion de euro, asta dupa ce si-a platit toate taxele catre companiile de telefonie (nu si catre stat, ca, dupa cum stim cu totii, Sarbu nu plateste taxe la stat, doar noi, parlitii cu firme mici platim, ca n-avem incotro).
Pana la urma, insa, m-am hotarat. De ce sa-mi pese mie ca imbogatesc ProTv-ul cand, de fapt, gestul meu va schimba o viata de om? Ce conteaza mai mult? Donatia mea de cativa euro catre o televiziune la care m-am holbat cu sarg sau darul meu de incredere catre un suflet tanar care primeste, odata cu mica mea generozitate, sansa la fericire si la viata traita cu rost?
Mi-am invins impulsul catre meschinarie – sau catre cumpatare?- si le-am ingaduit celor mici sa trimita, fiecare, cate un vot. Nu ma mai sperie facturile obeze, pentru ca Ilona a intrat deja in jocul sms-urilor , de pe urma carora ti se spune ca poti castiga 100.000 de euro, sau o masina X nu stiu cat, sau o casa cu piscina. Ilona m-a intrebat cu vreo saptamana in urma ce as vrea, daca s-ar putea… Iar eu am raspuns, necumpatat, poftind la bani. Iar asta a indeptatit-o, ba, mai mult, a impulsionat-o sa intre in jocul sms-urilor scumpe ca aurul. (Nu, n-a castigat nimic, dimpotriva, a venit factura si noi am fost nevoiti sa facem planuri de recesiune).
Mi-am invins si tentatia de a ii da ascultare lui Paul, care mi-a atras atentia inca de cand a vazut desfasurarea de forte pusa la dispozitia lui Adrian Tutu ca nu are cum sa castige altcineva decat el. Ca nu degeaba a dat proteveul banii pe drapelele de matase si pe costumele de calusari si ca nu in zadar l-au asezat ultimul in spectacol. Dar eu am balanganit amplu din crestet si am zis ca Nuuu, talentul va invinge, ca doar e concurs de talent, nu de texte patriotarde recitate intr-o tara in care nici bogatasii nu mai sunt mandri de nationalitatea lor, cu atat mai putin sarantocii ca noi, cei care stam sa votam contra cost…
Nu-mi pare rau nici acum ca i-am lasat pe Ilona si pe Victor sa voteze. Le-am dat copiilor mei sansa sa spere ca in concursuri inving cei mai buni. Sa creada, macar pentru o clipa, ca romanii au nu doar talent, ci si bun gust, bun simt, putere de a recunoaste ceea ce e uimitor si de a deosebi ceea ce e veritabil de ceea ce e doar o sclipire de moment. Mi-a placut Adrian Tutu si mie, dar nimic din ceea ce a facut sau a spus el nu mi s-a parut iesit din comun. Cu exceptia butaforiei puse la dispozitie de o televiziune care si-a dus treaba si show-ul la bun sfarsit. Un show care, stim cu totii, trebuie sa continue.

Ati votat?

[ link extern ] /
Ultima modificare: Miercuri, 27 Aprilie 2011
ContSters196669, utilizator
Tot de la Alice Nastase...

Coincidentele geloziei
15 august 2010
Am avut o prietena care se plangea mereu ca partenerii ei o innebunesc cu scenele de gelozie. O vreme am pus intamplarea pe seama faptului ca era frumoasa, ca era un personaj extrem de atragator pentru orice barbat. Genul acela de femeie-trofeu… Apoi am inceput sa ma gandesc ca e ceva ciudat si in felul ei de a fi, insa nu am avut timp prea mult de observatie pentru ca, destul de brusc, drumurile noastre s-au despartit.
Mi-am amintit insa de povestea amicei gelozite cu vreo luna in urma, cand am realizat pentru Tango un interviu cu Horia Moculescu. Conversatia pe care am avut-o cu domnia sa mi-a redesteptat in suflet banuiala ca, totusi, gelozia nu e chiar un accident al sortii, o intamplare care ii napastuieste pe cei fara noroc. Imi spunea compozitorul extraordinar, care a compus De-ai fi tu salcie la mal, ca toate cele patru sotii ale sale au fost extrem de geloase. Ca s-au gelozit intre ele si au gelozit si restul de femei ale planetei. L-am intrebat daca le dadea motive, iar dumnealui mi-a raspuns ca, evident, nici vorba. Ca singurele explicatii pe care le poate aduce in justificarea unei asemenea coincidente nefaste tin de comportamentul sau galant manifestat prin apucatura demna de a nu le vorbi de rau pe fostele sotii. Si de natura pacatoasa a femeii. “Toate sunt la fel?”, l-am intrebat. “Toate”, a confirmat cu un cuvant si cu un gest amplu barbatul absolut fermecator, muzicianul peste masura de talentat care mi-a fost partener de discutie pentru un ceas…
Am aflat, intre timp, ca iubitul actual al fostei mele prietene este si el, coincidenta, extrem de gelos. Am aflat si ca ea, femeia frumoasa, extrem de atragatoare, obisnuieste sa priveasca fix in ochi barbatii necunoscuti pe langa care trece atunci cand e acompaniata de partenerul ei, tocmai ca sa-i faca pe straini sa intoarca privirea dupa ea si pe cel langa care traieste sa priceapa, o data in plus, ca e o partida valoroasa. Si m-am gandit si cat de greu o fi sa traiesti langa un barbat sarmant si celebru, care nu se sfieste sa iti spuna mereu cat de mult a iubit alte femei si care e politicos intotdeauna cu toate duduile planetei.
Am avut relatii in care n-am simtit nicio unda de gelozie. Am iubit barbati splendizi care nu m-au facut nicio clipa sa ma simt nesigura de dragostea si de fidelitatea lor. Care n-au lasat trecutul lor sa intervina in niciun fel in prezentul nostru si s-au comportat clipa de clipa ca si cum eu as fi fost cea dintai femeie pe care au intalnit-o pe pamant. Si am trait si langa domni care, din prea multa politete sau lasitate n-au stiut sa aseze bariere intre ce-au trait inainte si ce am construit noi, care m-au facut sa ma simt mereu naclaita de povestile lor neincheiate pe de-a-ntregul, in numele unor afaceri, case, plozi sau interese comune cu alte doamne sau domnisoare.
Eu nu sunt o femeie la fel ca toate femeile lumii. In sensul bun sau in sensul rau, nici nu conteaza, eu sunt altfel, ciudata sau minunata, dar indeajuns de altfel cat sa nu-mi poata spune nimeni ca femeile sunt, toate, la fel. Dar cred ca sunt parteneri care te fac, prin felul lor alunecos de-a fi, sa devii extrem de geloasa. Exista oameni, barbati sau femei, care hranesc ori cu buna stiinta, ori din prostie, nesiguranta celui care ii iubeste, lasand astfel sa se fisureze constructia atat de greu de realizat care este o poveste de dragoste. Si exista si fapturi minunate, care te inalta, te ajuta, te obliga sa te simti unicat alaturi de ei.
Daca as fi fost una dintre sotiile domnului Moculescu, as fi fost, pun pariu, la fel ca toate predecesoarele mele virtuale, extrem de geloasa. Daca as fi fost, prin absurd, barbat iubit al femeii frumoase de care v-am povestit, as fi stat cu ochii tintuiti pe ea, sa vad ce face si cu cine. Dar eu sunt atenta si dornica doar sa-mi gasesc linistea. Traiesc, dupa o viata de ezitari, langa un barbat care intelege aproape perfect cat de fragila sunt, cat de nesigura, si ma smulge adesea din mlastinile neincrederii mele. Care invata alaturi de mine si care ma convinge sa invat alaturi de el ca gelozia e doar o forma a tristetilor noastre de fiecare zi, un fel indurerat si amar de-a spune ca marea dragoste nici nu exista cu adevarat. Si nu stiu sa spun daca, astazi, sunt doar norocoasa sau e mai mult de atat…
Ultima modificare: Miercuri, 27 Aprilie 2011
ContSters196669, utilizator
Sa scriu ca sunt trista? Nu ...daca @Lili Stancu cea de pe al carui blog am facut a doua postare aici ,a hotarat sa isi stearga contul , probabil ca ceva sau cineva a dezamagit-o foarte tare in acest spatiu. Nu am vrut sa dau buzna in intimitatea ei adresandu-i intrebari la care pot capata sau nu un raspuns. Dar deschizand mesajul trimis astazi aici tuturor prietenilor din lista ,nu am ramas foarte surprinsa . Ma intrebam doar cand o va face.

Cu permisiunea Dvs. , sper @havera sa iti placa , voi posta un videopoem al lui Violinne si un videoclip de prezentare al orasului Slatina

[ link extern ]

[ link extern ]

Sursa : [ link extern ] / -
Ultima modificare: Miercuri, 27 Aprilie 2011
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
Fotografiile sunt minunate, iar de Adamo uitasem complet :">; imi place vocea lui, imi place muzica franceza si asa mi-am adus aminte si de Edith Piaf pe care incercam s-o imit la un moment dat desi vocea mea e depaaarte de a avea timbrul vocii ei.
In privinta deciziei lui Lili... nu putem decat sa o acceptam...
Pentru a 3-a oara astazi, si ultima, promit, inca un text de Alice Nastase, ca dedicatie facuta unei doamne dragi sufletului meu, care intr-un anume fel are si ea 16 ani.


Anul marilor iubiri

Am avut o bucata de viata in care priveam cu dispret filmele in care, in scenele de inceput, unul dintre personaje lansa replica Nu mai am curaj sa iubesc. Cu inocenta varstelor fragede, acuzam scenaristul de blazare. Cu siguranta pe care ti-o dau stocurile enorme de sperante ma revoltam de-atata deznadejde. Pentru ca, pe-atunci, oricat de amar mi-ar fi fost plansul de la finalul vreunei iubiri mai mult sau mai putin inchipuite, eu stiam ca voi iubi din nou. Ca nu peste mult, vor rasari iarasi curcubeele peste inima mea.
Au trecut ani pana cand teama in fata unei noi iubiri nu mi s-a mai parut atat de putin plauzibila. Si-apoi timpul s-a rasucit nemilos si mi-a dat si mie acces la toate intelesurile disperarii. Nu mai am curaj sa iubesc, mi-am spus si eu, o vreme, folosind cuvintele banale auzite odinioara. Si chiar n-am mai avut. Cu reflex jalnic, de animal batut, am invatat sa nu mai cred. Sa depistez minciuna si tradarea inainte ca ele sa fie comise. Sa miros pacaleala si sa imi rezerv satisfactia – paguboasa- ca, de data asta, n-am mai asteptat sa ajung la revelatia amara. Sa ma prind ca in discursul cabotin-inlacrimat al celui din fata mea, care se grabea sa se prezinte ca un om tradat, speriat, si el, de ranile trecutului, se ascunde, de fapt, aproape intotdeauna, cate o alta incalceala amoroasa, cu o alta femeie tinuta si ea in asteptare. Si sa fug de durerea si de umilinta competitiei in care cei mai multi barbati te obliga sa te inscrii, ca sa ajungi tu posesoarea trofeului care sunt ei insisi.
O vreme, am stat deoparte si mi-am impus sa privesc de pe margine. M-am inchis in cercul meu de foste neveste disperate si mi-am trecut zilele militand pentru noncompromis, si noptile rugandu-ma sa pot evada din plans, si din cadere, si din singuratate. Dar acum cred din nou. Stiu ca dragostea aceea curata, pe care ai visat-o cu vis de fecioara, se intoarce la tine candva. Am simtit ca iubirea dintai nu se lasa invinsa si ca are puterea ca, peste ani, peste deziluzii si rataciri, sa ti se arate si sa ti se ofere din nou. Inca o data. Ultima data. Si, in noaptea dintre ani, cand si sotii blazati si indragostitii norocosi se saruta sub vasc si se promit unul celuilalt pentru anul cel proaspat, eu m-am lasat luminata de revelatia intoarcerii la primele intelesuri. La cele uitate, la cele curate.
Am 16 ani si-mi astept iubirea dintai. Nu ma tem de nimic, si nu ma indoiesc de noroc. Barbatul meu, cel pe langa care, din pacate si din intamplare, am trecut odinioara fara sa ma opresc, se va intoarce la mine. Si vom fi noi doi, singuri pe pamant, pregatiti sa ne incepem viata. Si pregatiti sa ne incheiem viata, unul langa altul, umar langa umar, destin in destin, inima langa inima.

[ link extern ]
Edith Piaf - Non, Je ne regrette rien
Cu riscul ca interventia mea sa fie considerata oftopic, postez acest mesaj doar pentru a va incuraja sa continuati si a va spune ca sunt cu ochii pe voi si mai ales pe topic. Topicul merita atentie deoarece ideea este superrr.
Deocamdata doar atit.
Nu frecventez bloguri datorita crizei acute de timp si deci nu pot posta nimic... deocamdata.

Alte discuții în legătură

Epigrama :) ContSters240593 ContSters240593 [i]Recidivistului:[/i] La stalpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus. Da-n mai putin de-o saptamana, Vandu si stapul pe sub ... (vezi toată discuția)
Blogurile anului 2009 MobilierCafenele MobilierCafenele Deoarece blogurile sunt noul \"trend\" privind informatia pe internet, as dori sa va intreb care sunt, in opinia dvs, cele mai interesante bloguri pe care ... (vezi toată discuția)
Definitii despre viata rodica_post rodica_post Un mesaj foarte frumos pentru toti Cind tu aveai 1an ea te hranea si te imbaia. I-ai multumit plingind toata noaptea. Cind tu aveai 2 ani ea te-a ... (vezi toată discuția)