avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 916 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Imi place acest blog...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Imi place acest blog...

Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...

Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.

Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 13:47, 14 Iunie 2017
La un moment dat am avut impresia ca o sa fie un fel de Club Femina, pentru ca na, uneori ne impresioneaza scrieri care barbatilor li s-ar putea parea prea roz (zic, nu stiu), insa si musafirii care vin cu plasa goala sunt bine, foarte bineveniti :yes:

Si ca sa incheiem seara intr-o nota mai vesela, de pe www.dailycotcodac.ro un excelent text al doctorului Ionut Sendroiu, umblat (mult... si bine) prin lume, asa ca stie ce vorbeste/spune/scrie:

Broken English

Felul în care limba engleză este umplută de salivă pe diferite meridiane te poate face să crezi, prin comparaţie, că între româna vorbită de un producător de palincă din Maramureş şi un cultivator de viţă de vie din Vaslui nu e nici o diferenţă. Nu e însă cazul să blestemaţi ziua în care aţi început să vă torturaţi incisivii cu propoziţia “This is a pen”. Engleza vorbită e, până la urmă, o simplă chestiune de accent.
Accentul scoţian
E cel mai dificil, presupunând mari sacrificii din partea vorbitorului. Tehnic, este nevoie de un cui foarte ascuţit, bătut în limbă astfel încât vârful să iasă pe partea cealaltă. În momentul în care încercarea de o pronunţa un cuvânt presupune atingerea cerului gurii sau a gingiei, cuiul va provoca durere, iar vorbitorul se va opri subit în mijlocul cuvântului şi va scoate un icnet, un oftat sau va spune fuck! Urmat, desigur, de un alt icnet sau oftat. Astfel, circa 75% din cuvinte vor fi pronunţate în cel mai bun caz până la jumătate şi în absolut toate cazurile ultima silabă se pronunţă ouch, aigh, ough sau fuck. Pentru dezinfecţia rănilor se foloseşte, de preferinţă, single malt.
Accentul de Alabama
Pare greu de crezut că ceea ce vorbesc locuitorii statului Alabama, cunoscuţi sub numele generic de bamas, are la baza cuvinte din vocabularul limbii engleze. Organizaţia Mondială a Stomatologilor a demonstrat recent că un accent bama acceptabil se poate obţine dacă încercaţi să pronunţati orice cuvânt englezesc plimbând fără grabă vârful limbii pe cerul gurii de la al doilea molar de sus, dreapta, până la primul molar de jos, stânga şi înapoi. Pentru rezultate mai bune, este recomandabil să vă lipsească cel puţin doi dinţi din faţă şi să menţineţi tot timpul în gură un pumn de tutun, o scobitoare şi două-trei capace de bere.
ªi nu, nu încercaţi asta acasă, în faţa oglinzii, decât dacă aveţi la îndemână un ştergător de parbriz!
Accentul Texan
Faptul că texana seamană foarte mult cu lătratul unui dulău este unanim recunoscut, cu toate că, până în prezent, nu s-a putut stabili cu precizie rasa dulăului. Deşi mai multe asociaţii chinologice îşi dispută vehement întâietatea, se pare, totuşi, că texana provine din lătratul unui Shnautzer uriaş căruia îi lipseau ambii canini de jos si era discret atins de Alzheimer. Lingviştii susţin că abilitaţile de comunicare ale câinelui cu cireada erau remarcabile, vacile intrând docile în ţarc încă de la primele mârâituri, ceea ce i-a determinat pe cow-boy să preia elemente lexicale din vocabularul dulăului. Cei mai aprigi opozanţi ai acestei teorii sunt nişte motociclişti din Houston, care susţin că limba Texană s-a născut din încercările unui tovarăş de-al lor de a comunica cu Harley Davidson-ul, care i s-a defectat la intrarea în Nevada. Vara aia s-a întâmplat să fie una foarte caldă şi cum tutunul i se terminase după primele două săptămâni, colegul lor a fost nevoit să mestece cactuşi. În septembrie, când a fost găsit de către un şofer de camion, omul nostru vorbea aceeşi limbă cu motocicleta (despre care, deşi fusese, între timp, reparată, nu se poate spune că îi torcea motorul).
Accentul Sud-African
Dacă Texana se confundă cu lătratul unui dulău, engleza vorbită în Cape Town seamănă cu lătratul unei hiene, care, după cum se ştie, este un fel de câine mai mare, ce se crede cal şi încearcă să necheze. Inflexiunile cabaline din accentul sud-african nu sunt rezultatul influenţelor dialectului local Zulu, aşa cum aţi putea crede, ci ale limbii olandeze, vorbită de primii colonişti ai regiunii. Este evident până şi pentru persoanele cu disabilitaţi de auz că limba olandeză nu este ceva care trebuie amestecat cu zulu, dar inevitabilul s-a produs, rezultatul fiind limba numită Afrikaans. Sunt sigur că Dumnezeu s-a distrat copios în ziua aia, iar faptul că inventatorii vuvuzelei sunt vorbitori de engleză cu accent Afrikaans pare o consecinţă firească …
Engleza Italiană
Cunoscută şi sub numele de Maccheronic sau Spaghetti English, engleza vorbită de italieni presupune o condiţie fizică excelentă, întrucât, la fiecare trei cuvinte, trebuie efectuate câteva flotări în aer. Nu poate fi vorbită de către persoanele cu disabilitaţi fizice şi nici de către cei care au mâna în gips sau suferă de febră musculară. Vorbitorul perfect de maccheronic este capabil nu doar să prelungească vocalele, ci şi să adauge câte o vocală după fiecare cuvânt. Scopul final este ca nici un cuvânt să nu se termine în consoană: “Darlinga, pleasa clooose the doooora anda sita downa on the flooora”.
Engleza germană
Este opusul englezei spaghetti, în sensul că vocalele trebuie ignorate, iar consoanele pronunţate cu voluptate. Cum se poate pronunţa voluptuos o consoană? Folosiţi limba ca pe un fel de ciocan. ªtiu, doare, dar cu timpul o să vă obişnuiţi (pont: stingeţi cu multă bere bătăturile apărute pe gingii!). Cea mai violentă lovitură de limbă trebuie dată în momentul pronunţării grupului TH, care se va rosti ca un T foarte dur (veţi şti că aţi pronunţat corect atunci când veţi constata o mica sângerare, la baza incisivilor superiori).
Teoretic, engleza teutonă ar semăna destul de mult cu engleza, dacă nemţii nu ar pronunţa pe W ca pe V şi pe V ca pe F.
“Ve ar’ valking on ttisss strrre’ttt, aft’rrr a long traf’l by train”
Engleza poloneză
Polonezii pronunţă W-ul la fel ca nemţii, un fel de jjjjj continuu se aude pe fundal şi fiecare al treilea cuvânt este “kurwa”.
“Tis kurwa beer is kurwa good for notting, kurwa! I vant a kurwa vodka, please!”
Engleza filipineză
Filipinezii nu pot pronunţa sunetul F, pe care îl rostesc P. Din acest motiv, engleza vorbită de filipinezi nu poate fi luată în serios, aşa cum nu poţi lua în serios un ins de 1,5 m care spune “Pack you!” în loc de “Fuck you!”.
Engleza de India
Fixaţi-vă colţurile gurii de lobii urechilor, folosind nişte cleşti de rufe puternici, astfel încât să imobilizaţi buzele într-un fel de zâmbet larg. Acum, încercaţi să vorbiţi engleza, pronunţând cuvintele după următorul algoritm: un cuvânt la 3 secunde, un cuvânt la 2 secunde, trei cuvinte pe secundă, 5 cuvinte pe secundă, 14 cuvinte pe secundă, un stop brusc, apoi un cuvânt la 5 secunde. După care, repetaţi. Rezultatul e ceva de genul: “Good mooo rningSir! Howareyoutoday? I hooope everythingiiiis finewithyouandyour faaamily, Sir.”
Engleza românească
Cheia de boltă a acestui inconfundabil dialect este grupul THE, pe care majoritatea românilor îl pronunţă Ză. Dacă vrei să afli din ce regiune a ţării provine un român, după engleza vorbită, îl provoci să numere până la trei. Răspunsurile variază de la “uan, ciu, srii”, până la “oan, tu, trii” în funcţie de poziţia pe harta patriei a localităţii natale. Un alt obicei românesc este ca fiecare propoziţie să fie precedată şi urmată de o pauză lungă, marcată de sunetul ăăă.
“ăăă … you go straight on zis street and after zat traffic light … ăăă … you go to ză right for about … ăăăă … sărty meters and zen you go to ză left and you will see … ăăă … ză building zat you are looking for. May be ză office is not open today, but zey have ză orar … ăăă … ză program on ză door.”
Ultima modificare: Miercuri, 27 Aprilie 2011
ContSters196669, utilizator
Mult'am de primire...
Sa inteleg ca sunt "foarte binevenit" numai datorita faptului ca anumite scrieri imi pot parea prea roz?
Am fost sincer si am spus de ce am "plasa" goala si de ce n-o pot umple prea curind...
Nu trebuie sa fiti rautacios, macar de dragul... solidaritatii masculine.
Imi place Mircea Eliade ....Cand nu sunt la birou,pentru ca cele mai multe ore le petrec acolo , cand nu sunt aici alaturi de voi , citesc Mircea Eliade si ceea ce s-a scris despre acesta de-a lungul timpului. Am sa redau mai jos un articol publicat de marele maestru in "Vremea" ,in anul 1933 si care se intituleaza :

" A nu mai fi roman ! " .

A apãrut, acum de curând, o nouã modã printre tinerii intelectuali si scriitori; a nu mai fi români, a regreta cã sunt români, a pune la îndoialã existenta unui specific national si chiar posibilitatea inteligentei creatoare a elementului românesc. Sã ne întelegem bine: tinerii acestia nu depãsesc nationalul pentru a simti si gândi valorile universale, ei nu spun: “nu mai sunt român pentru cã sunt înainte de toate om, si cuget numai prin acest criteriu umiversal si etern”. tinerii acestia nu dispretuiesc românismul pentru cã sunt comunisti, sau anarhisti, sau mai stiu eu ce sectã social universalã. Nu. Ei pur si simplu, regretã cã sunt români, si ar vrea sã fie (o mãrturisesc) orice altã natie de pe lume, chinezi, unguri, nemti, scandinavi, rusi, spanioli; orice, numai români nu.
S-au sãturat pânã în gât de destinul acesta de a fi si a rãmâne român. Si cautã prin orice fel de argumentare (istoricã, filosoficã, literarã) sã demonstreze cã românii sunt o rasã incapabilã de gândire, incapabilã de eroism, de probleme filosofice, de creatie artisticã, si asa mai departe. Unul dintre ei se îndoieste atât de mult de realitatea unui neam românesc rãzboinic, încât îsi propune sã citeascã Istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca sã verifice dacã într-adevãr s-au luptat vreodatã românii cu turcii, si i-au învins! Altul crede cã orice creier care conteazã în istoria si cultura “româneascã” nu e de origine românã: Cantemir, Kogãlniceanu, Eminescu, Hasdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc. etc. – toti, dar absolut toti sunt streini.
Sunt slavi, evrei, armeni, nemti, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt destepti, sunt smecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori.
Dacã le pronunti vreun nume despre care se stie sigur cã e românesc, au alte argumente.
Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagã este slavizatã. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câtiva moldoveni care spun cu mândrie: am sânge grecesc, sau: “strãmosu-meu a fost rus”. Singura lor sansã de a fi oameni adevãrati este de a-si dovedi cã originea lor nu este curat româneascã.
Nu cred cã se aflã tarã europeanã în care sã existe atâtia intelectuali cãrora sã le fie rusine de neamul lor, sã-i caute cu atâta frenezie defectele, sã-si batã joc de trecutul lui si sã mãrturiseascã în gura mare, cã ar prefera sã apartinã, prin nastere, altei tãri.
Toti tinerii acestia au de fãcut obiectii neamului românesc. Mai întâi, spun ei, românii sunt destepti si asta îi împiedicã sã aibã drame interioare, sã cunoascã profunzimile sufletului omenesc; îi împiedicã sã aibã probleme. Cine nu are probleme sufletesti, cine nu capãtã insomnii din cauza meditatiilor si agoniilor, cine nu e în pragul nebuniei si al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani neurastenic, cine nu uitã: “Neant! Agonia! Zãdãrnicia!”, cine nu se dã cu capul de pereti ca sã afle “autenticitatea”, “spiritualitatea” si “viata interioarã” acela nu poate fi om, nu poate cunoaste valorile vietii si ale culturii, nu poate crea nimic. Românii sunt destepti – ce oroare! Unde poate duce desteptãciunea? La ce-ti foloseste faptul cã poti cunoaste, superficial realitatea – când îti lipseste facultatea de a imagina probleme, îti lipseste boala prin care poti întrezãri moartea si existenta, îti lipsesc însesi elementele dramei lãuntrice? tinerii acestia sunt supãrati pe neamul românesc pentru cã românii nu au drame, nu au conflicte si nu se sinucid din disperare metafizicã. tinerii au descoperit o întreagã literaturã europeanã de metafizicã si eticã a disperãrii. Si pentru cã disperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rãmas, în pofida atâtor erezii si culturalizãri, drept credincios Bisericii Rãsãritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilã a acestui neam. tot ce nu se gãseste în Pascal, în Nietzsche, în Dostoievski si Heidegger – si toate aceste genii au elaborat o gândire impenetrabilã structurii gândirii românesti – tot ce nu se gãseste în nebunia unui biet om din Germania, în viziunile unui rus si în meditatiile unui catolic în vesnicã îndoialã nu înseamnã nimic, nu are valoare filosoficã, nu are valoare umanã.
Alimentati de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice pret o spiritualitate care sã se asemene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentalã sau rusã – tinerii n-au înteles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea pãcate, având nenumãrate lipsuri, dar strãlucind totusi cu o inteligentã si o simtire proprii. tinerii au reactionat împotriva curentului de acum zece- doisprezece ani, pornit de la “Gândirea” si “Ideea europeanã” (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; originile sunt tot în cursurile si publicatiile lui N. Iorga) care proclamase “autohtonismul”, “specificul etnic”, în artã si în gândire si încercase cea dintâi filosofie ortodoxã prin crearea tipologiei românesti. Cauzele acestei reactiuni (care a început prin a fi pur spiritualã, pentru a ajunge în deplin nihilism, negatie a istoriei, relativism în culturã, disolutia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante si prea aproape de noi ca sã ne încumetãm sã le discutãm în acest articol. Dealtfel nici n-am încercat azi sã cercetãm întreg fenomenul “a nu mai fi român”, ci numai sã denuntãm câteva din aberatiile ultimei mode intelectuale.
Acei care dispereazã de destinul de a se fi nãscut români, judecã strâmb meritele si defectele poporului. Ei vor problematicã, îndoialã, eroism – iar poporului român îi e cu totul strãinã îndoiala si despre eroi are o conceptie cu totul familiarã. Pentru un tânãr intelectual credinta si îndoiala au valoare filosoficã, deschid cãile meditatiei prin “probleme”; pentru un tãran român, nu existã îndoialã, el crede firesc (“asa cum curg apele, sau cresc florile”), fãrã “probleme” (tãranul român este realist; vezi colectiile de proverbe, ca sã întelegi cum a reactionat el contra încercãrilor de idealism, de criticism, aduse de popoarele cu care a intrat în legãturã).
Intelectualii au despre eroi o conceptie moralã sau magicã; si într-un caz, si în altul, ei judecã individualist, iar la limitã, demoniac. Am arãtat altãdatã ce cred românii despre eroii neamului; ceea ce cred si despre personagiile biblice si apostolice, cã trãiesc într-un rai ca un plai românesc, cã gândesc la nevoile lor, familiale, ca si în viatã, coboarã pe pãmânt în ceasuri grele, stau de vorbã cu oamenii într-un limbaj familiar etc. Eroii, asa cum sunt întelesi de popor si eroii asa cum sunt închipuiti de intelectualii tineri – nu au nimic – de-a face între ei. Unii au un eroism pe care li-l dã viata asociatã, ceilalti concep un eroism etic, de probleme, de drame si conflicte.
Apoi, tinerii intelectuali judecã totdeauna un popor prin ce creeazã, nu-l judecã prin ceea ce este, prin supravietuirea lui. A “crea” este o conceptie individualistã; a fi asa cum a lãsat Dumnezeu, este adevãrata axã a “spiritualitãtii” poporului. În conceptia poporului, nimic nu se creeazã, nimic nu se face; lucrurile vin si pleacã, lucrurile se întâmplã. Dar aceasta este o problemã prea complicatã pentru a o rezolva aici. Este adevãrat cã poporul românesc suferã de multe pãcate, este adevãrat cã ne lipsesc multe axe – dar aceasta e conditia noastrã umanã, acestea sunt posibilitãtile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele, sau le putem ignora, pur si simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace – sã ne fie rusine cã ne-am nãscut români, numai pentru simplul motiv cã nu gãsim în valentele românesti ceea ce vrea Chestov sau Dostoiewski.


Sursa : victor-roncea.blogspot.com

Mult'am de primire...
Sa inteleg ca sunt "foarte binevenit" numai datorita faptului ca anumite scrieri imi pot parea prea roz?
Am fost sincer si am spus de ce am "plasa" goala si de ce n-o pot umple prea curind...
Nu trebuie sa fiti rautacios, macar de dragul... solidaritatii masculine.


Sunteti binevenit printre noi stimate @ursul. Chiar daca nu aveti ce posta ,personal sunt fericita ca si altcineva din afara cercului nostru, ne citeste postarile . Este bine si numai atat si va multumim .
:)
Ultima modificare: Miercuri, 27 Aprilie 2011
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
ursul a scris:

Mult'am de primire...
Sa inteleg ca sunt "foarte binevenit" numai datorita faptului ca anumite scrieri imi pot parea prea roz?
Am fost sincer si am spus de ce am "plasa" goala si de ce n-o pot umple prea curind...
Nu trebuie sa fiti rautacios, macar de dragul... solidaritatii masculine.


M-ati inteles total gresit, am recitit ce am scris si nu inteleg unde am fost rautacioasa :">, chestia cu plasa goala a fost o gluma :sorry: A fost o perioada in care doar eu mai postam pe aici si credeam ca nimeni nu citeste, insa de ceva vreme ne-am mai ''inmultit'' ceea ce pe mine ma bucura mult. Exact ce ati spus dvs., ca nu aveti timp cat ati vrea sa cititi, a fost motivul pentru care am inceput topicul. Nu ca eu as avea foarte mult, dar sunt cateva bloguri pe care le urmaresc cu placere - probabil ati si observat ca sursele se cam repeta - si cateodata simt nevoia sa le impartasesc si altora.
Prieteni? :)

@Gabrielle Monique
Parca Eliade ar fi scris saptamana trecuta...
Pe mine asta m-a atins cel mai rau: Nu cred cã se aflã tarã europeanã în care sã existe atâtia intelectuali cãrora sã le fie rusine de neamul lor, sã-i caute cu atâta frenezie defectele, sã-si batã joc de trecutul lui si sã mãrturiseascã în gura mare, cã ar prefera sã apartinã, prin nastere, altei tãri.

Ultima modificare: Miercuri, 27 Aprilie 2011
ContSters196669, utilizator
havera a scris:

@Gabrielle Monique

Parca Eliade ar fi scris saptamana trecuta...
Pe mine asta m-a atins cel mai rau: Nu cred cã se aflã tarã europeanã în care sã existe atâtia intelectuali cãrora sã le fie rusine de neamul lor, sã-i caute cu atâta frenezie defectele, sã-si batã joc de trecutul lui si sã mãrturiseascã în gura mare, cã ar prefera sã apartinã, prin nastere, altei tãri.


:vishenka:
@havera , tocmai de aceea am cautat aceasta scriere a lui Eliade . Este scrisa acum 78 de ani si totusi se incadreaza perfect in tiparul acestor timpuri pe care le traim .
Ultima modificare: Miercuri, 27 Aprilie 2011
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal

Alte discuții în legătură

Epigrama :) ContSters240593 ContSters240593 [i]Recidivistului:[/i] La stalpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus. Da-n mai putin de-o saptamana, Vandu si stapul pe sub ... (vezi toată discuția)
Blogurile anului 2009 MobilierCafenele MobilierCafenele Deoarece blogurile sunt noul \"trend\" privind informatia pe internet, as dori sa va intreb care sunt, in opinia dvs, cele mai interesante bloguri pe care ... (vezi toată discuția)
Definitii despre viata rodica_post rodica_post Un mesaj foarte frumos pentru toti Cind tu aveai 1an ea te hranea si te imbaia. I-ai multumit plingind toata noaptea. Cind tu aveai 2 ani ea te-a ... (vezi toată discuția)