Ma aflu intr-o situatie pe care dv, cei care lucrati in domeniu, cred ca o intalniti in mod frecvent. Sunt o mamica divortata, copilasul avand 2 ani si jumatate .La divort copilul mi-a fost incredintat mie, iar tatal nu a cerut drept de vizitare. Ne-am inteles ca isi poate vedea oricand copilul (care in momentul pronuntarii divortului avea doar o luna). Vizitele tatalui au fost sporadice inca de la inceput. In urma cu o jumatate de an s-a gandit mai bine si a realizat ca, daca tot plateste pensia de intretinere, n-ar fi rau sa aibe si o hotarare judecatoreaca care sa-i dea dreptul la vizita, desi eu nu i-am interzis niciodata sa isi vada copilul. Nu m-am opus hotararii judecatoresti pe care a obtinut-o, dar pe care el nu a respectat-o niciodata. A venit in continuare(conform intelegerii noastre prealabile) sa vada copilul cand avea el timp, in cu totul alte zile decat cele scrise in hotarare. Si….surpriza! Desi si-a vazut copilul cand, unde si cat a vrut el, in momentul in care a aflat ca ma voi casatori peste cateva saptamani, ce credeti ca a facut? A cerut executarea hotararii judecatoresti. Astfel incat m-am trezit cu o somatie din partea executorului sa respect sentinta data in hotarare….si evident cu o suma de platit executorului. Avand in vedere ca el si-a vazut totusi copilul ce pot face ? Cine va plati acea suma executorului? Nu de alta, dar reprezinta suma pe care tatal i-ar datora-o copilului ca pensie de intretinere pe vreo jumatate de an.Ce ma sfatuiti sa fac ?
Cand a cerut stabilirea modalitatii de vizitare, in hotarare banuiesc ca nu s-a precizat locul in care sa se intalneasca tatal cu copilul.
Puteti sa-i faceti chiar dumneavoastra o notificare prin care sa anuntati tatal copilului ca in data de... veti pleca din localitate la adresa... Nu cred ca va veni sa-si vada copilul acolo, la nunta, daca nu a venit cand era aproape...
NU se pune problerma impiedicarii de catre dumneavoastra ca tatal sa aiba legaturi personale cu minorul.
Daca faceti contestatie la executare pe motiv ca ziua de vizita era in ziua nuntii, orice instanta va admite-o!
Nu va puteti organiza viata si programul in functie de capriciile lui!
Aici, nu prea sunt de acord, stiu ca e enervant sa stai dupa programul altcuiva, eu sunt obsedata sa fiu stapana pe timpul si viata mea, dar... nu sunt de acord!
In cazul asta, nu-i vorba ca ziua nuntii "a cazut" atunci, ca "s-a nimerit", ca mama nu a avut cuvant de spus! E vorba ca ea a stabilit-o (nu singura, evident) si o putea stabili in alt weekend. B-) E vorba ca a tinut de ea si putea sa decida altfel.
Or, daca nu tii cont de programul copilului tau, inseamna ca nu conteaza.
Prin ceea ce am spus nu arat ca va condamn, doar ca exista usor contraargumente la cele aratate aici. Si, repet, cel mai important e ca i-ati da motiv in plus sa va streseze. Si nu cred ca vreti asta.
Puteti incerca o notificare prin care sa aratati ca in data de ... copilul nu poate fi in localitate caci aveti un eveniment in familie si sa-l rugati sa mute evenimentul cu o saptamana mai devreme; spunet multe chestiuni de corason, cum vreti copilul sa fie cu dv. in aceasta zi importanta etc. :(( Mai aratati ca ar fi rau ca minorul sa nu traiasca aceasta zi cu mama lui si, in viitor, sa arunce vina pe unul dintre parinti sau, poate, pe amandoi...
In caz contrar, ii aratati ca poate veni sa ia copilul in vizita de la adresa... din Cuca Macaii! :D Sau asta sa-i spuneti in a doua adresa, daca nu vine cand l-ati chemat.
Asta da, mi se pare o idee buna, dar nu inseamna ca el nu se va folosi de acest lucru impotriva dv.
Apoi, depinde mult si de redactarea hotararii, cum spunea colega.
Sa nu credeti ca e un semn rau, eu chiar cred ca e bun. Cu cat mai mare efort se obtine un lucru, cu atat dureaza mai mult. Ma refer la relatii, sentimente si alte bla-blauri de gen. Veti avea o casnicie trecuta prin ceva evenimente, ceea ce e bine... si va doresc sa aveti una dintre cele mai frumoase zile din viata atunci!
Nu, nu i-am spus ca voi pleca la nunta...stie data exacta cand are loc casatoria mea....Deci se bazeaza pe faptul ca eu nu voi fi aici si crede ca voi lua si copilul cu mine. Cate lucruri ,,bune" poate face un tata...sa nu lase copilul sa participe la nunta mamei si implicit nici bunicii (parintii mei) nu vor participa pt ca cineva trebuie sa fie aici cand va veni executorul..... Oare cine plateste pt toate relele pe care fostul sot inca le mai aduce in viata noastra? De ce nu exista legi care sa sanctioneze si astfel de abuzuri?
Si asa merge sa ii trantiti o contestatie la executare.De unde stia el ca nu o sa fie minorul acasa.:)
A apelat total aiurea si fara justificare la executor si nu a procedat frumos.;)
Dar, nu eu decid ce veti face ci, dvs.
In cazul asta, nu-i vorba ca ziua nuntii "a cazut" atunci, ca "s-a nimerit", ca mama nu a avut cuvant de spus! E vorba ca ea a stabilit-o (nu singura, evident) si o putea stabili in alt weekend. B-) E vorba ca a tinut de ea si putea sa decida altfel.
Or, daca nu tii cont de programul copilului tau, inseamna ca nu conteaza.
Prin ceea ce am spus nu arat ca va condamn, doar ca exista usor contraargumente la cele aratate aici. Si, repet, cel mai important e ca i-ati da motiv in plus sa va streseze. Si nu cred ca vreti asta.
Eu chiar am tinut intotdeauna cont de programul copilului, ba chiar si de cel al tatalui acestui copil.....A vazut copilul oricand a avut el timp, fara sa tina cont de disponibilitatea mea (am gasit mereu alternative pt a-i da posibilitatea sa vada copilul, potrivit intelegerii noastre verbalesi nu potrivit hotararii obtinute de el). Stiu ca poate veni cu contraargumentul acesta, ca in organizarea evenimentului nu am tinut cont de programul copilului, dar in acelasi timp pot si eu dovedi ca nici tatal nu prea respecta programul de vizitare acordat in hotararea judecatoreasca. De ce legile pot obliga doar mama sa respecte acea hotarare, pe cand tatal are dreptul sa aleaga daca vine sau nu sa viziteze copilul, iar in cazul in care o data vine si de sapte ori nu vine, nu raspunde pt acest lucru?Poate ca ar fi cazul sa se instituie o lege care sa oblige si tatal care a cerut drept de vizitare sa-si exercite dreptul de a-si vedea copilul cum scrie in acea hotarare si nu dupa cum are el chef.....
Puteti incerca o notificare prin care sa aratati ca in data de ... copilul nu poate fi in localitate caci aveti un eveniment in familie si sa-l rugati sa mute evenimentul cu o saptamana mai devreme; spunet multe chestiuni de corason, cum vreti copilul sa fie cu dv. in aceasta zi importanta etc. :(( Mai aratati ca ar fi rau ca minorul sa nu traiasca aceasta zi cu mama lui si, in viitor, sa arunce vina pe unul dintre parinti sau, poate, pe amandoi...
In caz contrar, ii aratati ca poate veni sa ia copilul in vizita de la adresa... din Cuca Macaii! :D Sau asta sa-i spuneti in a doua adresa, daca nu vine cand l-ati chemat.
Cine ar trebui sa faca acea notificare si cui trebuie adresata? O pot face eu sau ar fi mult mai indicat sa o faca un avocat?
Riscati sa intrati in detalii irelevante.
Trebuia sa incercati sa va intelegeti cu el.
Am avut cazuri in care partile se aveau deosebit de rau.
Sunt convins ca dvs va aveti super bine cu tatal copilului fata de acele cazuri.
In prezent s-a inteles de cel rauvoitor ca orice lucru rau face il plateste inzecit si astazi nu mai exista neintelegeri intre ei pe probleme relativ minore.
Ati abordat problema intr-un mod in care el are un avantaj fata de dvs si de aici se trag toate consecintele.
Nu vad sensul unei notificari indiferent cine o face.
Puteti depune o cerere la exeutorul judecatoresc in care sa explicati situatia dvs.Insa, executorul executa hotararea si nu tine cont de ocaziile festive (nunti, botezuri).Altfel spus pe el nu il intereseaza.
Contestatia la executare era calea de a estompa avantul tatalui rauvoitor.Era inceputul de a arata ca daca este de rea-credinta si ne limitam strict la lege, efectele acesteia sunt imprevizibile in ceea ce il priveste pe el.
Dar, una discutam si alta intelegem.