multumesc pt sfat,cu siguranta am sa-l urmez , sper din tot sufletul sa nu gresesc fata de copil ,sper sa nu fac si mai rau copilului.deja se simnte haituit,pt ca mama lui il lasa mai mult cu bunicii,are si fata de acestia o oarecare repulsie dar voi face tot ce pot sa-i fie bine
Sigur ca fiecare trebuie sa faca ce crede, legal, sa-si urmareasca scopul.
De ce anume e copilul atat de reticent de mama, nu stiu, mai ales ca actiunile ei par corecte... sa il duca la psiholog pentru ca nu intelege de ce copilul el nu vrea sa stea cu ea e un pas bun, pozitiv.
De asemenea, este foarte intalnit intre copiii cu parintii despartiti ca acestia sa vrea la cel la care nu e incredintat; deseori, daca se schimba incredintarea, vrea la celalalt.
Sigur ca fiecare caz are particularitatile lui, nu spun ca asa este, insa nu vad motiv concret in sustinerea faptullui ca acestui copil ii e rau la mama.
In plus, copilul se afla la o varsta cand functioneaza jocul, mersul la fastfood, jucarii... Daca la mama el e nevoit sa isi faca si lectii, dar in cele 8 ore cu tatal copilul face activitati placute lui, e absolut normal sa ajunga sa vrea numai acolo unde ii place mai mult.
La aceasta varsta, santajul sentimental este deja constient la nivel afectiv.
In toate cazurile, nu stiu ambele fete ale povestii dv., de aceea va rog sa nu va suparati pe mine. DAR stiu ca programul de vizitare pe care l-ati obtinut este extrem de mic, insuficient ca acel copil sa dezvolte o relatie sanatoasa cu tatal. Asadar, incercati largirea programului si discutiile dv. cu copilul asa incat sa intelegeti de ce nu doreste la mama.
Ar ajuta nu atat sa mearga el la un alt psiholog, momentan poate ca nu ajuta, dar sa megeti dv. v-ar ajuta sa invatati sa va ajutati copilul. Exista avantajul ca puteti merge oricand, nefiind influientat de programul de vizitare, ca apoi puteti aplica dv., o persoana apropiata, cele invatate si ca va puteti ajuta de asta si in largirea programului de vizitare.
Succes, reveniti!