M-am intrebat adesea ce anume ne determina sa folosim cuvintele pe care le folosim si expresiile pe care le folosim ( si care uneori ne definesc).Fara a lua in calcul ideea ca fiecare individ foloseste cuvinte mai simple sau mai pretentioase( pretioase, cum se mai spune) , in functie de gradul sau de cultura, de lecturi, de mediile pe care le frecventeaza si care poate fi o sursa de imbogatit vocabularul.
Statistic vorbind, nu imi e clar daca limba noastra draga numara 120.000 de cuvinte, 180.000 sau o alta cifra, tinand cont si de faptul ca unele cuvinte dispar, in timp ce altele le iau locul ( cuvinte imprumutate de pilda din alte limbi).
Tot statistic , ar exista cam in jur de 50 de cuvinte porcoase sau obscene ( si aici e o chestie , folosim cuvinte care sunt sinonime, le folosim pe rand sau in functie de context, de partenerii de dicutie?) , si, fara a cunoaste vreo statistica, am constatat faptul ca aproximativ 80% dintre romani folosesc aceste cuvinte sau expresii, iar asta indiferent de gradul de educatie sau de cultura ( as spune ca nici de varsta B-) ) aici nu prea ne diferentiem.Aceste cuvinte/expresii sunt insusite si rostite cu acelasi ,,entuziasm" aproape de oricine din orice categorie sociala.Desi poate din motivatii diverse: unii din furie, altii din teribilism , altii fiindca nu cunosc un alt tip de limbaj ( de ex. sinonimele B-) )
Sunt si cuvinte sau expresii pe care , sa spunem, nu le agreem sau ne enerveaza .Probabil ca nu sunt singura persoana care simte astfel ( as vrea eu sa fiu unicat , dar nu il lucruri atat de comune) .Si fiindca exista o anume simpatie sau antipatie pana si fata de niste biete expresii sau cuvinte, care considerati ca ar fi sursa? ceva personal? De pilda, eu antipatizez o anumita persoana si, intrucat acea persoana foloseste niste expresii in mod uzual, ma ,,zgarie pe creier " expresia cu pricina? Credeti ca depinde ( dincolo de semnificatia cuvantului/expresiei) si de sursa de unde o putem auzi, insusi , reproduce? credeti ca , asa cum avem preferinte in materie vestimentara, fie pentru ca admiram pe cineva care se imbraca intr-un stil anume , fie pentru ca ne dorim sa fim mereu la moda, tot asa ne insusim un anume tip de cuvinte si expresii pe care le folosim , cel putin o buna perioada de timp?
Si ca sa nu ma lungesc prea mult , de exemplu pe mine ma enerveaza expresia,, a da cu subsemnatul" .Nu o spune cineva anume , o spun multi si nu e nimic personal...pur si simplu imi displace.Poate si din cauza ca e o constructie cam nefericita? La fel de mult ma enerveaza si , sa se spuna in loc de ,,dati o semnatura" , ,,dati aici un autograf" ( aici recunosc, e ceva personal- omul cu apometrele, care vine o data pe luna si a carui politete exagerata, de asemenea , ma enerveaza ) .
Nu am acum timp sa insir toate expresiile care ma enerveaza si pe care nu le inteleg, dar ..de pilda, si unele nume ma enerveaza.Cand eram mica ma enerva numele unui coleg.Insa si el imi era antipac.Oare sa fie vreo legatura? cert e ca nici in ziua de azi nu agreez acest nume.
In speranta ca subiectul la care m-am gandit poate fi cat de cat interesant, poate reusesc sa mai flu si de la dvs...cam cum va alegeti ...vocabularul, pe ce crieterii ( constientizati ca va definesc anumite expresii?).
Multumesc pentru invitatie!
Nu cred ca ma enerveaza atit cuvintul sau expresia,cit ma enerveaza cel sau cea care care il(o) foloseste si mai ales felul in care o face.
Nu vi s-a intimplat niciodata ca o persoana pe care o intilniti perntru prima oara sa vi se adreseze cu :draguta ,iubita, pisi si asta numai pentru ca i-ati zimbit si adresat o intrebare politicoasa?
Nu vi s-a intimplat niciodata ca o anumita persoana sa va fie antipatica,fara sa o cunoasteti si sa va enerveze vocea persoanei respective?
Mie, da ! Am intilnit oameni cu diferite ticuri verbale,unele ma enervau ,altele ma amuzau,altele le-am imprumutat fara sa imi dau seama pe moment.M-am surprins de multe ori ca imprumut diferite cuvinte sau expresii care nu demult ma scoteau din sarite.Am invatat din asta ca nu sunt cu nimic mai buna decit persoana pe care fara motiv o antipatizez sau decit persoana al carei tic verbal ma enerva.
Si totusi,duduie,draguta,iubita,pisi inca ma enerveaza!:sorry:
Cunosc si acest gen de persoane care devin excesiv de familiare imediat ce le-ai cunoscut.
Chestia cu antipatia ori simpatia fata de o persoana are si ea explicatii. Aspectul ar tine de niste energii ,antipatia fata de persoane cu care nu am schimbat nici doua vorbe macar, dar in preajma carora nu ne dorim sa fim, nu le putem privi fara a ne crea repulsie, desi nu ,,ne-au facut niciun rau" .E o chestie pe care nu o putem controla, ci doar ne-o putem explica.Iar cu alte persoane , dimpotriva, exista o atractie de indata ce ne intalnim, ( poli opusi B-).
Expresiile acelea care te enerveaza pe tine, aradna, sunt enervante si din cauza ca de multe ori poate cel care foloseste cuvantul ,,duduie,, , de pilda , nu-i cunoaste bine sensul.Cuvantul asta ma enerveaza si pe mine, desi, recunosc, nu mi-a spus nimeni astfel vreodata,dar l-am auzit adresat cuiva si mi s-a parut ca era folosit si pentru a da o nota de superioritate fata de ,,duduia" respectiva.Este oricum, un arhaism in opinia mea, si din fericire e mai rar utilizat B-)
,,iubita" am observat ca si femeile il folosesc , intre ele, lucru ce nu-mi da de banuit , dar...e cam nepotrivit.Pisi ...cred ca e potrivit doar intre doi indragostiti poate , fiind un alint.Insa il auzim si pe strada, din gura unei anumite categorii de indivizi care ,,pâsâie,, dupa fete B-)
Revenind la ticurile verbale, pe mine nu de fiecare data m-au enervat ticurile fiindca si aici este vorba despre simpatie sau antipatie.Este amuzant, imi amintesc de multe ticuri ale cunoscutilor , desi poate ca ei intre timp au scapat de ele.Si partea amuzanta este ca eu pot anticipa cam de cate ori sau in ce moment va folosi expresia devenita tic.Aveam un profesor in liceu care , la finele orei, dupa ce termina de predat , spunea: ,,nu stiu daca e limpede...nu stiu daca s-a inteles".( Si avea dreptate sa aiba indoilei :D) .chestia e ca de multe ori nu mai spunea intreaga fraza , ci spunea doar : ,,nu stiu daca........" si apoi urma un moment de tacere din partea lui , insa eu imi repetam in gand , completam mental ceea ce nu mai avea odata de gand sa zica, si sa vina odata pauza aia ...:)
Eu am o mare problema cu persoanele care mint si, culmea, mai si sugereaza cum sa minti si tu, desi stiu ca n-ai face-o nici in ruptul capului. O astfel de persoana mi-a dat o replica, de m-a lasat fara cuvinte.
Eram intr-una din zilele caniculare, intr-o biblioteca. Aer inchis, vrafuri de carti, nervi si un sentiment de neputinta inimaginabil (sau ca-n Caragiale, "Caldura mare"), cand intra tipa. Cand s-a apropiat, a adus un iz de aer proapat, de libertate, de evadare, de dorinta de a da cu toate de-a zvarlita ... insa important a fost pentru mine mirosul de aer proaspat (de parca aerul ar mirosi!). Asa ca, in bunul meu spirit de a spune ce gandesc, i-am zis "Ah, ce bine o fi afara! Ai adus asa un iz proaspat!". Replica ei: "M-am spalat!". Eu: "Eu ziceam de aer, nu de parfum sau de miros, in general!". Ea: "Am descoperit sapunul!". Eu: .... ?!
Din toata povestea, regret ca nu mai pot folosi aceasta expresie, pentru ca-mi aminteste acel episod, din care nici acum n-am reusit sa extrag prostul (eu sau ea?). A trecut un an...
Stabilim sa participam la un eveniment , pe acelasi proiect. Dupa ce se fac confirmarile, se suceste si spune ca nu mai merge. Imi explica si de ce: trebuie sa mearga la un interviu, fix in intervalul orar in care urma sa prezentam noi lucrarile, in localitatea noastra, ea avand serviciul in localitatea in care se desfasura evenimentul.
OK, fiecare isi gestioneaza evenimentele si timpul cum doreste. Vorbim la telefon, continua sa spuna ca este la interviu, ca mai are o runda de discutii etc. DAR: la intoarcere, ma intalnesc cu un colaborator comun, care imi zice, foarte surprins: "N-ati vorbit sa va intalniti cu colega dv? Tocmai a plecat". Din acel moment, urasc cuvantul "colega". Mi se pare mai potrivit "cunostinta".:))
Buna seara doamna Elena.Sa stiti ca nu sunt surprinsa, cunosc si eu bine acest gen.despre mitomanie am ajuns sa cred ca este o boala si in final sa -i compatimesc pe aceia care o practica.
In privinta acestui gen de d ,,colege" sunt in asentimentul dvs.Aveam si eu o colega la fel.Mintea cu sange rece, si avea un caracter .....dar nu de fiecare data putem sta departe de aceste persoane.
Poate ca a fost totusi sincera intr-un moment: atunci cand v-a replicat ca s-a spalat :D si ca abia descoperise sapunul B-)
=D> :happy: Nu e cazul! Poate creierul! :tooth: Sau cumva caracterul?! :))
Acum e amuzant, dar atunci am cam simtit fiori. Nu pot intelege chiar totul, iata, sunt limitata.:">
Subtrece
ContSters227075
Va rog daca poate sa spuna cineva ce inseamna,ce semnifica ,(nustiu cum sa spun)defapt cuvintul SUBTRECE am cautat prin dictionare dar inzadar.este dela o ... (vezi toată discuția)