Intretinerea fiului major care isi alege sa studieze o facultate in strainate

Multumesc. Doama Andreea Lisi as avea totusi de comentat putin parerea dvs.

>

Nu stiu unde ati studiat dreptul in romania, dar ca sa scrieti ca profesorii nostri in contrast cu "adevaratii dascali" sunt "doar papusi de paie" nu vi se pare ca este o sansa putin exagerata? Dascalii nostri - asa buni sau rai- nu sunt totusi niste oameni carora le datoram recunostiinta pentru pregatirea pe care am dobandit-o? Poate ca "metoda de a invata si memora" difera de la stat la stat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne auto-insultam pe noi romanii, pentru ceea ce suntem. Cel putin dumneavoastra n-ati fi sesizat diferenta daca nu ati fi avut parte de asemenea profesori! ;)
Va rog mult mult de tot sa nu-mi luati in nume de rau aceasta remarca.

Deasemenea asi dori sa mentionez ca statul american incurajeaza si sustine tineretul care studiaza prin oferta acelor slujbe studentesti. Cum se pune atunci problema daca tanarul major ar refuza sa efectueze aceste slujbe studentesti?

Si in final, probabil ca nu v-am spus inca totul, dar baiatul nostru, nu mai doreste dupa plecarea sa se mai reintoarca in romania. Deci cine va mai beneficia dupa studiul sau? Cum va fi acest om in stare sa-si sustina parintii la nevoie, daca el fuge de romania?

ConstantaG a scris:

Si in final, probabil ca nu v-am spus inca totul, dar baiatul nostru, nu mai doreste dupa plecarea sa se mai reintoarca in romania. Deci cine va mai beneficia dupa studiul sau? Cum va fi acest om in stare sa-si sustina parintii la nevoie, daca el fuge de romania?

Parintii nu sunt o notiune locativa si nici nu mi-ar placea sa cred ca v-ati facut copii ca sa-i fortati sa ramana in "acasa" asta, daca e sa stabilim spatial niste lucruri, ori doar ca sa-i priviti mai tarziu ca "utilitati" in caz de nevoie.

M-astept, de atfel, să fiti nitel iritat de interventia mea, asa cum e fiecare dintre noi cand aude altceva decat ar vrea sa auda, dar ma tem ca pe mine n-aveti sa ma convingeti de "lipsa lui de ratiune", folosind "rationamente" izvorate din nevoia de va pune in siguranta propria dvs. existenta... in caz de nevoie.

Exista copii care isi dejamagesc parintii. Dar exista si "dejamagiri" care ii onoreaza pe cei care le inspira. (bravo lui!)
Mai bine va ajutati copilul sa-si ia trenul pe care si la ales decat sa va uitati la el mai tarziu ca la un ... tren pe care l-ati pierdut.

ConstantaG a scris:

Nu stiu unde ati studiat dreptul in romania, dar ca sa scrieti ca profesorii nostri in contrast cu "adevaratii dascali" sunt "doar papusi de paie" nu vi se pare ca este o sansa putin exagerata?

Nu. Unii profesori de la noi chiar nu merita aceasta titulatura. Restul sunt putini. prea putini.

Dascalii nostri - asa buni sau rai- nu sunt totusi niste oameni carora le datoram recunostiinta pentru pregatirea pe care am dobandit-o?

Nicidecum, cei de care ziceam in niciun caz nu ne-au pregatit!

Poate ca "metoda de a invata si memora" difera de la stat la stat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne auto-insultam pe noi romanii, pentru ceea ce suntem.

Inseamna ca trebuie sa schimbam ce nu e bine, nu sa ne complacem ca astia suntem.

Cel putin dumneavoastra n-ati fi sesizat diferenta daca nu ati fi avut parte de asemenea profesori!

Asta e o prejudecata as putea spune. Stiu diferenta tocmai pentru ca am fost si la o facultate straina.

Nu v-am luat nimic in nume de rau, dar mi se pare ca nu constientizati adevarata dimeniune a alegerii pe care o face fiul dvs, si nici macar ca e alegerea lui, la care are dreptul indiferent ce face dupa facultate.

Doamna... aveti mare dreptate...
Ma gandesc la profesoara mea de limba romana din generala care avea metode sadice de pedeapsa... te calca pe degete cu tocul ei cui... numai de genul asta erau pedepsele ei corporale.
Psihic insa, te dezintegra. Nu stiu in ce masura meritai desconsiderat de o clasa intreaga ca nu invatasesi o poezie la 12 ani, dar asa se intampla.
Imi amintesc iar cu stima si respect de mi se face pielea gainii de proful de istorie care a batut un copil (13 ani) pana i-a crapat pielea pe el... l-au dus la medic! :((
A! Si proful de religie care m-a afurisit la ora de curs!
Imi amintesc de profi in facultate care ne puneau sa le facem pe jumatate macar munca, de organizari administrative de care ne ocupam noi si nu profii, de ascultari teoretice in facultate ca la clasa I, fara niciun pic de aplicare a teoriei care se cerea tocita "ca nu de-aia a ales profesorul chiar cuvintele alea sa le puna in carte", de lipsa de logica si respect aratata...
Ce sa fac, sa le ridic statuie? Nu m-au invatat nimic. Sa le fie rusine!
Profesorii buni, dedicati... ii pot numara pe degete.
Apoi, unii profi m-au invatat ca respectul se castiga, ca trebuie sa arati ceva ca sa capeti respect... 90% dintre profesorii mei nu mi-au aratat ca merita. Niciun profesor nu mi-a spus "te voi respecta neconditionat" si nici nu m-a invatat sa fac asta.
Astfel, mi-as dezamagi profesorii daca as proceda cum aratati dv. :)

Indiferent de ceea ce incurajeaza statul american, suntem cetateni romani si statul roman incurajeaza intretinerea copilului in facultate, indiferent de ce oportunitati ii apar acestui copil si el nu le imbratiseaza.

Nu exista o intretinere ca si investitie pentru intretinerea care va fi prestata de copil parintelui. Nu e o afacere sa-ti intretii copilul, este o obligatie legala macar, daca moral nu simtiti nimic.
La batranete, cunosc multe cupluri care sunt plecate afara si-si intretin parintii, ca asta nu inseamna ca trebuie musai sa stai usa-n usa pentru asta. Ca sa nu mai spun ca, daca ramane in tara si parintii stau in Constanta si fiul se muta cu vreo slujba in Arad, va intretine mai usor? (Daca nu veti incerca si atunci sa faceti tot posibilul sa-l impiedicati sa-si ia ce job vrea...)
Nu stiu cat fuge de Romania, pleaca pentru ca el crede ca-i va fi mai bine... si e normal la varsta lui sa decida pentru el, fie ca o face bine sau rau, va fi o invatatura.

In plus, nu stiu cum se simte fiul dv., dar atitudinea de pe forum sper sa difere mult de atitudinea pe care i-o aratati lui.
Parca e un paria, nu il sustineti deloc, in plus, la fiecare mesaj, aduceti un argument in plus (care parca la data mesajului anterior nu exista) ca sa ne convingeti ca aveti dreptate.
Nu e vorba de dreptate aici, ne-ati intrebat daca legal sunteti obligati, v-am spus ca sunteti.
In rest, ce e intre dv. si fiu, ar fi frumos sa fie altceva... dar e decizia dv. asta.
Copiii invata de la parinti fie ca vor, fie ca nu vor... :(
Daca el vede la dv. intoleranta, asta va arata si el. Daca el vede ca dv. nu il sustineti, nu va va sustine nici el vreodata. Daca vede ca egooismul e mai mare ca dragostea de el, asa se va purta la randul lui...

Sunt convinsa ca va iubiti fiul in ciuda a ceea ce exdprimati aici si sunt convinsa ca il veti sustine in final.

Multa, multa fericire va doresc!

Nu vreau sa ma mai aventurez intr'o polemica ce nu isi are rostul. Pe de o parte avem de a face cu un avocat care a studiat drepul romanesc in strainatate(!?) pe de alta parte, legea romana( articolul 82, mi se pare), este de pe vremea vechii dictaturi, si deci aceste probleme nu se puteau pune in acea societate. Personal cred ca este o conseciinta speculativa a legii romane, si ca nu exista inca un precedent. Suntem insa confruntati cu conseciinte mult mai serioase si cred ca este cazul sa admitem, ca ar trebui sa analizam putin mai seros aceasta problema. De aceea am venit cu noi argumente, ajutatoare, deci nu luati aceasta drept egoism. Cateodata insa mai trebuie sa ascultam si de cei batrani. Stitzi vorba proverbului: "Cine nu are batrani sa-si cumpere!"? Iar un major apt de munca, care poate sa studieze la fel de bine in romania, dar care vrea sa fuga de acasa si nu se intereseaza in egoismul lui de ceea ce lasa in urma si care se crede indreptatit sa-si cheme parintii in fata legii, primeste felicitari.... Va doresc ca nu cumva sa ajungeti intr-o asemenea situatie cu copiii dvs. Sa vedeti ca propriul copil nu tine cu familia, ci din contra este cel care isi acuza familia. In cazul acesta ce mai este familia? Apropo, sa stiti ca eu nu am avut norocul sa am profesor de religie si nici nu am vazut ca vreunul din colegii mei de scoala sa fie schingiuit de catre profesori.
Nici pe departe sa nu crededti ca parerea dvs. nu imi este utila. Este o parere sincera si dezinteresata. M-a ajutat sa vad problema si din alta lumina. Am avut momente cand v-am dat sincera dreptate, dar dvs. priviti problema din afara. Eu sunt un parinte, care nu are nimic mai mult de pierdut decat acest fiu. Daca el isi va chema parintii in judecata pentru "drepturile sale ocrotite de lege", are cele mai mari sanse sa castige. Dar in definitiv ce a castigat el? Doar un proces! Dar asta nu-l face cu nimic mai bun in ochi parintilor, ci din contra, i-a pierdut de prieteni. Nu sunt cumva copiii care au de primit ceva mai mult dela parinti decat o "intretinere legala", o mostenire de exemplu? Gasiti normal ca acesti tineri sa fie incurajati in nerusinarea de a-si chema parintii in tribunal? Care va fi mai departe relatia parinte - fiu? Chiar daca fiul are dreptate in fata legii credeti cumva ca va mai avea vreodata dreptate in fata acelor parinti pe care ia umilit prin tribunale?