ConstantaG a scris:
avem de a face cu un avocat care a studiat drepul romanesc in strainatate(!?)
Nu stiu de unde ati tras concluzia asta, am spus foarte clar ca am studiat SI in strainatate, nicidecum nu am lasat sa se inteleaga ca am invatat numai acolo sau ca a fost vorba de drept romanesc. Sper ca nu in toate discutiile trageti concluzii asa pripite...
pe de alta parte, legea romana, articolul 82, mi se pare, este de pe vremea vechii dictaturi, si deci aceste probleme nu se puteau pune in acea societate.
Cum nu? Problema este obligatia de intretinere datorata de parinti copiilor majori care isi continua studiile, ceea ce exista de foarte multa vreme. Ca vreti dvs sa distingeti in functie de UNDE se urmeaza aceste studii e alta problema, insa intinderea obligatiei parintilor e aceeasi indiferent de facultate.
Personal cred ca este o conseciinta speculativa a legii romane, si ca nu exista inca un precedent.
Sincer nu inteleg. Cine speculeaza ce? Chiar credeti ca vreo lege pe lumea asta ar face distinctie intre copiii care urmeaza ce facultate vor parintii si copiii care urmeaza ce facultate vor ei? De ce nu vreti sa acceptati ca indiferent unde se duce fiul dvs aveti aceeasi obligatie legala? Asa cum sentimentele unui parinte nu ar trebui sa difere in functie de distanta, tot asa si obligatia de intretinere e identica.
Suntem confruntati cu conseciinte mult mai serioase
Care, doamna? Ca va raneste pe dvs? Ca pune mai presus ce vrea el decat ce vreti sa alegeti dvs in locul lui? Imi pare rau, astea nu sunt aspecte care sa fie avute in vedere de lege si e foarte bine asa.
Iar un major apt de munca, care poate sa studieze la fel de bine in romania, dar care vrea sa fuga de acasa si nu se intereseaza in egoismul lui de ceea ce lasa in urma si care se crede indreptatit sa-si cheme parintii in fata legii, primeste felicitari....
1. e dreptul lui sa aleaga unde studiaza iar parintii nu au posibilitatea legala de a-l cenzura. Daca acceptati acest lucru macar tot iese ceva din aceasta discutie.
2. nu stiu de ce ziceti dvs ca vrea sa fuga de acasa... o fi sau nu asa nu e o chestiune de discutat pe forum si nu e relevanta pentru discutie.
3. considerati egoism faptul ca isi vede de viata lui, ceea ce pe mine sincer ma dezamageste. Nu intru in detalii pentru ca nu e nici pe departe o discutie juridica. Va spun insa ca personal consider ca faceti o mare greseala si imi permit sa va intreb doar ce veti face cand o sa vrea sa se insoare cu o fata pe care nu o placeti. Il veti considera si mai egoist, nu?
4. nu numai ca se crede indreptatit, chiar ESTE indreptatit sa ceara ceea ce i se cuvine in temeiul legii de la parinti.
Va doresc ca nu cumva sa ajungeti intr-o asemenea situatie cu copiii dvs.
Eu una nu am cum, pentru ca voi respecta intotdeauna alegerile lor.
Sa vedeti ca propriul copil nu tine cu familia, ci din contra este cel care isi acuza familia.
Copilul nu este dator sa faca numai cum vreti dvs, cred ca asta intelegeti prin "a tine cu familia".
Eu sunt un parinte, care nu are nimic mai mult de pierdut decat acest fiu.
Nu este al dvs ca sa-l puteti pierde. Nu e un animal de companie ci un adult care ia decizii pentru propriul viitor.
Daca el da dovada ca isi v-a chema parintii in judecata pentru "drepturile sale ocrotite de lege", are cele mai mari sanse sa castige. Dar in definitiv ce a castigat el? Doar un proces! Dar asta nu-l face cu nimic mai bun in ochi parintilor, ci din contra, i-a pierdut de prieteni.
Chiar credeti ca daca se ajunge aici se pune problema de prietenie? Un copil care primeste asemenea atitudine din partea parintilor credeti ca vede ceva bun in acesti parinti? Sau asta nu va intereseaza? In toata discutia asta niciodata nu il puneti pe el in centrul discutiei, desi el este centrul discutiei... Peste tot vorbiti de dvs si de parinti, sau de cum vad parintii un asemenea renegat. Mai ganditi-va, pierdeti din vedere adevarata problema.
Nu sunt cumva copiii care au de primit ceva mai mult dela parinti decat o "intretinere legala", o mostenire de exempu?
Aici sincer sunt siderata! Ce treaba are mostenirea cu relatiile care se stabilesc intre membrii familiei cat traiesc, doamna, ca nu mai inteleg! Daca dvs irositi tot ce aveti si apoi muriti, copiii nu primesc nimic oricat v-ar fi facut pe plac inainte, sunt doua lucruri care nu au legatura. Copiii nu "au de primit" mosteniri, succesiunea pur si simplu se intampla daca autorii nu fac testament in sens contrar. Cumva considerati ca vreun copil va datoreaza ceva pe timpul vietii dvs in considerarea averilor pe care o sa i le lasati?
Gasiti normal ca acestia trebuie incurajati in nerusinarea de a-si chema parintii in tribunal?
Da, doamna. Tot asa cum incurajez nerusinarea ca cei care au de primit sume de bani de la diversi debitori sa ii cheme pe acestia in judecata. Tot asa cum incurajez in general nerusinarea ca fiecare sa isi caute dreptatea in instanta daca nu se poate altfel. Or in cazul de fata refuzati sa vedeti ca dvs incercati sa va nesocotiti o obligatie atat morala cat si legala, dupa care tot pe cel caruia legea ii acorda dreptate il faceti nerusinat! Si vreti sa-i fiti prietena?!? Cu ce doamna? Cu vorbe de ocara si cu ultimatumuri ca ori face cum vreti ori nu il intretineti? Pai atunci cum puteti cere altceva decat "nerusinare"?
Chiar daca fiul are dreptate in fata legii credeti cumva ca va mai avea vreodata dreptate in fata acelor parinti pe pe care ia umilit prin tribunale?
Ma indoiesc ca il va interesa prea curand. Din nou va puneti numai pe dvs in discutie, cum spuneam. Chiar nu va intereseaza cum va vede el pe dvs? Cum se simte el respins in aceasta situatie? Ce are el de spus despre atitudinea dvs? V-ati intrebat vreodata daca pentru el sunteti parinti?
Imi pare rau pentru mesajul foarte agresiv si cvasi-nejuridic, sunt convinsa ca va va deranja si sper ca pe viitor macar ma voi abtine de asemenea remarci.
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters20980, utilizator
hogabi 
angela0011