audiere copil

Alt loc decat Camera de Consiliu?
Haideti sa citim paragraful din Codul civil indicat de doamna avocat ("Procedura ascultarii minorului este prevazuta la art.144 indice 1 c.proc.civ.") care spune clar:

Art. 1441. - In cazurile in care potrivit prevederilor Codului familiei, instanta de judecata urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face in camera de consiliu. Daca, fata de imprejurarile cauzei, instanta gaseste potrivit, ea va asculta copilul minor fara ca partile sau alte persoane sa fie de fata.

In plus, baietelul dumneavoastra are sub 10 ani si in cazurile acestea se recomanda cu tarie si prezenta unui psiholog, in literatura de specialitate gasiti tot felul de motivari: "La această vârstă copilul face distincţia dintre adevăr şi
minciună şi prezintă o sugestibilitate ceva mai redusă decât la perioadele de dezvoltare anterioară, dar sugestibilitatea nu dispare ceea ce duce la ideea că în
timpul audierii nu trebuiesc folosite întrebări care să conţină răspunsul deoarece i se poate induce o realitate distorsionată"; "Este indicat ca şi la această categorie de vârstă, audierea să se facă în prezenţa unui specialist în dezvoltarea
copilului." etc. ([ link extern ] )

Eu zic ca daca judecatorul va invita copilul la o bere sa nu-l lasati sa se duca :D.
Sigur ati inteles bine?

In afara de ce scrie in carti, camera de onsiliu poate fi, in practica, sala de judecata, biroul judelui sau o alta incapere din instanta respectiva.
Tot din practica va spun ca nu cunosc un caz de copil audiat in prezenta partilor, avocatilor etc. Din partea Autoritatii se poate solicita prezenta unui psiholog, pentru motive intemeiate.
Faptul ca un copil e influientabil o stie oricine, cu atat mai mult judecatorii de familiei care au zeci si sute de ascultari la activ, deci experienta in domeniu.
Redactarea discutiei dintre copil si jude nu o gasesc potrivita, avand in vedere ca un motiv important al deschiderii copilului e sa stie ca ce spune acolo nu va sti nimeni decat el si judele.
Cat despre un alt om acolo etc., e inutil in majoritatea cazurilor. Exceptie fac acele cazuri realmente grave, cu abuzuri asupra copiilor, cand acestia pot fi raniti de anumite intrebari sau cand exista sansele ca ei sa nu inteleaga adevarul etc.

Prezenta tertei persoanei din partea Autoritatii nu garanteaza o solutie mai justa, judele putand cenzura in masura in acre crede el raspunsurile, le poate interpreta dupa experienta sa etc.

Dezinteresul tatalui se dovedeste prin alte mijloace decat ascultarea minorului, iar neplata pensiei nu duce la pierderea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul. NU de alta, dar aceste legaturi ii fac bine copilului si sunt indicate pentru dezvoltarea lui, indiferent de plata pensiei sau cunoasterea situatiei scolare.
Sigur ca ideal ar fi altceva... dar daca ar fi sa ne comportam ideal, cei doi parinti divortati ar trebui sa colaboreze chiar mai mult ca inainte de despartire pentru a fi parinti pentru acel copil.
Rare sunt insa mamele care sunt dispuse sa isi organizeze concediul in functie de tatal copilului lor, programul saptamanal etc. Pacat!

Incerc sa va raspund in ordine fara sa citez inutil totul:

INdiferent ca are 4 ani, 2 sau 13, ar trebui sa stiu ce gandeste copilul meu despre divort, incrdintarea lui, cum sa il viziteze celalalt parinte etc. Daca nu, e o greseala a mea ca parinte, nu am comunicat indeajuns cu copilul.
Subliniez: nu e despre mine ca mama ascultarea copilului, nu e ca sa aflu eu lucruri, ci e ca sa ii faca lui bine, e pentru el, nu pentru mine ca mama.
Raspunsul ar fi ca daca urmaresc sa aflu ce spune copilul meu judelui, avem o comunicare defectuoasa si ar trebui sa lucrez acolo si nu sa caut sa aflu aceste lucruri incalcand intimitatea copilului meu.

Exact pentru aceste cazuri, din context insa nu reiese ca ar fi nevoie de asa ceva. Copiii nu sunt prosti, sunt doar mai mici ca noi.

Despre consemnarile cu martorul nu pot discuta, nu le cunosc, nu stiu situatia... Puteati solicita inregistrarea audierii. :D

Cu lacrimi de crocodil sau nu, un copil isi va iubi mereu parintii, indiferent ca seamana, uneori, cu alte specii. Este in natura noastra sa facem asta si nu vad rostul ca un copil cu un parinte dezinteresat de el sa il aiba dezinteresat si pe celalalt... dezinteresat de suferinta lui ca tatal nu-i e alaturi la nevoie, asa incat sa se simta instrainat de ambii parinti. O astfel de atitudine sigur ca face comunicarea imposibila intre mama si copil si acel copil nu-i va spune ei niciodata ce crede el despre un subiect care stie ca o deranjeaza.
Atata se va chinui acel copil sa o protejeze, ca isi va fi afectata propria dezvoltare. Dar o face, desi il doare, desi sufera. Acea mama nu poate face acelasi lucru, sa il protejeze de lacrimile de crocodil, sa ii spuna ca uite, face si tatal efort, asta e situatia? Caci atunci nu ar mai trebui sa astepte sa citeasca ce scrie judele din relatarile copilului.

Relatia dintre mama si tata nu conteaza, dv. aveti dosare penale., dv. aveti probleme cu domnul, el cu dv. si e absolut normal dupa o despartire, fiecare sufera in felul sau, in functie de modelele comportamentale pe care le-a vazut.
Dar domnul in cauza este o data fost sot pentru dv. si separat e tatal copilului dv.

Exceptand filmele americane care reflecta intr-o maniera improprie tembelismul unor legi ale lor din domeniul Familiei, realitatea face ca eu, cu o astfel de conceptie, sa am clienti cu conceptii similare. Clienti care nu arunca cu pietre in celalalt parinte indiferent de modul nepotrivit in care acesta ii trateaza la randul lui, clienti care nu au nevoie de program de vizitare ca sa permita relatia copilului cu celalalt parinte etc.
Asta aici, la noi, la romani.
Iar legislativul noastru se grabeste, odata cu noul Cod civil, sa responsabilizeze parintii si mai mult in acest sens. Desi, personal, cred ca nu avem o societate pregatita pentru asta, poate ca va fi bine si ca vom invata din mers.
In toate cazurile, daca pana acum v-a fost greu, nu va deveni mai usor cu siguranta.

@ AVLIL : mi-a placut foarte mult raspunsul dumneavoastra si sunt intru totul de acord .
Sigur ca , eu am pus o intrebare pe forum, fara a detalia mult cazul , drept urmare ati raspuns si la intrebare dar si presupunand ca unele mame nu fac distinctia intre : fost sot si tata . Numai ca aici sunt doua parti : mama si tata dar si o a treia parte care sufera consecintele , copilul , si mereu punem in fata faptul ca daca copilul a ramas la mama , mama sufera si vrea sa se razbune pe tata prin copil ... Nu credeti ca exista si posibilitatea ca tatal sa se razbune pe mama prin copil , si ca , in unele cazuri, mama procedeaza in interesul copilului ?
Nu credeti ca daca tatal ii face rau mamei prin procese penale , mama sufera , se concentreaza asupra problemelor cu dosarele , poate copilul mai are febra noaptea , poate isi face griji de jobul zilnic , sa aiba cu ce isi intretine copilul ( ca doar tatal nu contribuie financiar la cresterea lui ) IMPLICIT ii fare rau si copilului care resimte suferinta mamei ( care e cu gandul la grija zilei, la grija copilului, a ce ii pune sa manance , sa il imbace si mai ales la acele DOSARE PENALE ) care obosita de toate nu se poate concentra sa se joace cu el, sa ii arate afectiune... si mamele , super eroine ca le fac pe toate , sunt tot ele de vina, saracele ...
In cazul meu , nu vreau sa interzic relatia copil - tata chiar deloc , doar ca tatal nu se tine de promisiuni si am cerut instantei sa reglementeze programul de vizita in concordanta cu ce poate el sa ofere ca program de vizita ... ca sa putem si noi sa iesim la joaca in parc, nu sa il asteptam pe el cu ochi-n zare ... ce e gresit in asta ?
Chiar am propus instantei sa propuna program de vizita de 2 ore pe saptamana cu ambii parinti , iar el a refuzat . Am propus in interesul copilului, sa vada parintii impreuna putin, el a refuzat , pe motiv ca nu ma poate vedea ca eu sunt certareata ... sa fim seriosi ! De fapt el moare de ciuda ca eu , dupa ce m-a inselat cu nasa noastra de cununie ... am reusit sa ma ridic de jos, sa rad, sa merg mai departe , sa stau cu fruntea sus oriunde, oricand, sa cresc copilul linistita .

Va rog eu mult , pe toti care cititi acest thread, nu mai acuzati mamele chiar atat de mult , inainte de a le intelege .
SI mai e ceva , ce exemplu da tatal copilului ... care are atitudinea de "fac ce vreau cand vreau " ? O mama e condamnata in orice caz: daca isi abandoneaza copilul , daca lasa custodia tatalui, daca isi apara copilul de actiunile nocive ale tatalui ... oricum da gres ...nu ?

Abia astept sa ii responsabilizeze pe ambii parinti, noul cod civil , dar cei care nu isi indeplinesc obligatiile pot sa fie pedepsiti, dupa noul cod civil ?

Multumesc.

Revenind la subiectul initial al topicului, ati putea sa ne explicati cum se desfasoara in mod practic aceasta audiere a minorilor? Sunt sigura ca exista multi utilizatori ai forumului care ar vrea sa stie.
Am inteles ca pot exista cazurile:
Pas 1
- audierea minorului este solicitata de catre judecator pentru a se lamuri in diverse aspecte, sau
- audierea minorului este solicitata de catre una dintre parti

Pas 2
- unul dintre avocati solicita prezenta unui psiholog in timpul audierii minorului

De aici ce se intampla?
Cum i se comunica Auroritatii Tutelare ca e nevoie de prezenta unui psiholog? Va fi notificata de catre instanta Autoritatea Tutelara?