poezie_strofa creatie proprie

CUNUNA MARII


As vrea sa-ti cant,frumoasa mea,
Un cantec al iubirii noastre,
Iubirea noastra ce-a apus
Precum o ultima raza de soare.


Este un cantec al durerii,
Un cantec ce plange iubirea,
Iubire ce s-a scris aicea,
Pe tarmurile Marii Negre.

Se aud valurile marii,
Spargandu-se cumplit de stanci,
Se aud sirene de vapor,
In departari,ce doruri duc...


In urma a ramas doar marea,
Pe amandoi ea ne-a iubit,
A fost un martor de cununa,
Cununa cea de margarit.

Iar dintre mii de indragostiti
Ce"n fata marii au visat,
Noi doi am fost alesii ei,
Iubindu-ne,ne-a cununat.

Cununa este pe vecie,
Caci legamantul marii e sfant,
Cununa iubirii noastre,
Pierduta acum in infinit....



Andrei Frujina

multumesc pentru completarea poeziei!
de ani de zile ma chinui sa creez strofele care lipsesc pentru a deveni o poezie adevarata!#-o

RUGA


Dezleaga-ma ,parinte
De ce-am jurat sa fiu,
N-am fost decat durere
Si planset de copil.

Dezleaga-ma ,parinte
De ura neimpacata
Ce sufletul imi arde,
Un chin fatal,etern...

Dezleaga-ma ,parinte,
De marele blestem
Ce viata imi apasa
Spune-mi?!Nu e tarziu?

Si iarta-ma parinte
Caci am crezut ca sunt
Un izvor de putere...
Caci am crezut ca-s sfant...

Nu am stiut parinte
Acum te rog sa ierti...
Ca nu-s nemuritor
Ca nu pot fi eu sfant!

Si n-am crezut ,parinte,
Ca totu-i efemer.
Ca viata e o scena
Iar eu un biet actor.


Departe se aude
Un scancet de copil,
Sarman micut ,tu nu stii,
La fel ca tine plang...

Imi plang a mea greseala
Imi plang al meu destin,
Si inima imi plange,
De atat amar venin...

Cad in genunchi,parinte,
Din suflet te implor
Nu-mi lua acum speranta
Nu ma lasa sa mor...

Da-mi o putere mare,
Puterea de-a iubi
Mereu si pe oricine
Frumos,urat de-ar fi...

Sa pot ierta mereu,
Pe toti cei ce-mi gresesc...
Asa m-ai invatat,
Asa as vrea sa fiu.


Saruta-mi fruntea,Doamne,
Si atunci am sa stiu,
Ca merit sa traiesc
Asa cum vrei sa fiu...

Din vol.''Ruga catre Demiurg''

Andrei Frujina

Felicitarile mele.:((

DE CE?

de A.Frujina

As vrea sa pot sa-ti cer sa vii,
Sa iti vorbesc,ca altadat'
As vrea din nou atat de mult
Sa imi zambesti,la fel de calda.


Ma intreb,si nu gasesc raspuns,
De ce este atata suferinta,
De ce eu plang atat de mult,
De ce nu te vezi ca ma doboara...

Este un vis,este o fantasma,
Este un cosmar,negru si trist,
Si lacrimile s-au sfarsit,
De ce traiesc din amintiri?

De ce imi este atat de dor,
De ce nu am curaj sa lupt?
De ce mereu imi amintesc
Ultim sarut,de ramas bun...

De ce as vrea sa te urasc,
Asa cum astazi te iubesc,
De ce as vrea sa te blestem,
Cand eu adorm cu tine in gand...

De ce nu cred ca m-ai uitat,
Cand tu acum departe esti,
De ce oare ma amagesc,
De ce mai cred ca ma iubesti?

Este mereu acelasi chin,
Aceeasi obsedanta intrebare,
''De ce'' fatal ""de ce""etern,
De ce nu se sfarseste oare?