poezie_strofa creatie proprie

AMINTIRI

de Andrei Frujina

Afara a inceput sa ploua,
In noaptea deasa,intunecata,
Privesc pe geam,trist si tacut,
Iar amintirile ma doboara.

Imi amintesc copilaria,
Frumoasa,draga,fericita,
Si joaca mea nevinovata,
Joaca de-a copilaria.

Imi amintesc de a mea mama,
Cu dragoste ea m-a crescut,
A vrut ca ea sa fie mandra,
Ca orice mama,de-al sau fiu.

Prieteni am avut prea multi,
Sau am crezut ca asa este,
Dar totul este efemer,
La fel au fost si ai mei prieteni...

Iubirile au fost doar vise ,
Au fost doar simple amagiri,
Presarate -'n drumul vietii
Cu gust amar,ca de pelin...

A fost doar chin,a fost durere,
Si suferinta de-a trai,
O suferinta surda,oarba,
Absurda pana-'n infinit....

Afara ploaia a incetat,
Iar luna iese printre nori,
Am ramas tacut si trist,
Eu si ale mele amintiri...


Am dedicat aceste versuri amintirilor care au adus atatea contradictii in sufletul meu,de-a lungul timpului...
Va rog sa iertati stilul parca prea bacovian al acestei poezii...Dar oare de ce nu suntem sinceri?...De ce nu recunoastem,doamnelor si domnilor ca multi dintre noi ne regasim in aceste versuri,chiar daca ne incapatanam sa nu acceptam cruda realitate,printre lacrimile noastre,ce ne insotesc de-a lungul vietii...pana la sfarsit.

Bună seara dragii mei .Dar ce avem aici? versuri unul şi unul .Pai să vedem dacă vizita foarte scurtă a muzei mele a avut vreun efect .Vreau să spun că ....n-am scris eu întocmai cum sau tocmai ce aş fi simţit.Dar să zicem că e doar un modest debut în noua faţă a acestei secţiuni.

Ganduri supărate....

E atâta timp, e-atâta vreme
Ce de risipă-o să mai fie,
Parcă încep chiar a mă teme
De pe acum , de veşnicie .

Mă tot gândesc să fac ,,adresă,,
Să cer de undeva, la schimb
Vreun spaţiu, gândul sa mi-l plimb
Ţinut, desigur, strâns în lesă.

ªi, să mai scap de hărmălaie
De gânduri doar de om matur
De tomberoane cu gunoaie
De vot pierdut în primul tur,

Să nu mă mai uit prin albume
De cum a mai trecut vreun an,
Mai bine-aş rătăci prin lume
Cu vreun bancher american,

S-aud doar muzica din căşti
Suavă ,sufletu-mi hrănind
M-am săturat de-atâtea măşti
ªi de bătrîni în parc cerşind,

ªi de stupidele-mi excese
De oameni care-mi dau bineţe
De lucruri încă ne-nţelese,
ªi de surplusu-mi de francheţe.


De distribuţii eronate,
În prea neinspirate piese
La cât mai multe foruri,poate,
Ar trebui să fac adrese!


:bow:

P.S. Poezia aceasta are şi o mică poveste.Dar e neimportant...
Poate data următoare vin cu ceva mai romantic, aşa cum observ că s-a mai scris.

Mi-e dor de copilarie*

Mi-e tare dor cateodata
Sa-mi fac ghiozdanul suparata
Ca mama nu vrea sa m-ajute
Ci doar imi spune scurt ''Hai du-te!''

Mi-e dor si de bentita alba,
De scoicile facute salba,
De uniforma mea albastra,
De-un nas lipit pe o fereastra...

Insa degeaba mi-este dor.
Bine ca dorul nu-i sonor,
Ca nu stiu zau ce v-ati facea:
Pamantul tot il asurzea.

:sorry:

inspirata de topicul despre copilarie...

Durerea amintirilor

Amintiri?Frumoase sau urite,
Recente sau trecute,
Nu vreau de ele sa-mi mai pese.
As vrea acum sa le vad sterse!
De ce sa rid sau sa suspin
Atunci cind, ele, hoate,vin
Si imi dau viata peste cap?
De ele vreau sa scap!

De ce sa traiesc in trecut
Cind si prezentul e prea mult?
Sa-mi amintesc de ce si cine?
De cei ce au uitat de mine
Sau pur si simplu au plecat
In alta lume.Le-a pasat?
Si ce au lasat in urma lor?
Doar amintiri ce astazi dor!

''Sa-ti amintesti doar ce e bun
Despre un om'';batrini spun!
Dar ce folos ca-mi amintesc,
(Acum cind ei nu mai traiesc)
Ca au fost buni si rabdatori
Si m-au iertat de multe ori?

Si totusi nu as putea trai fara amintirea bunicilor mei!:love:

Ei,si daca tot suntem la capitolul "talente", am scris si eu cateva versuri,cadou pentru MAMA de 8 Martie!(2002)

Aceasta primavara sa-ti incalzeasca sufletul,
Durerea sa-ti aline si sa-ti cuprinda trupul,
Sa stii ca noi cei dragi mereu te vom iubi
Si ca o primavara,tu vesnic sa ne fii
O iubitoare mama a scumpilor tai copii!