Incercati sa vorbiti intre 4 ochi cu mama copilului, "fosta" cum ii spuneti dvs. Nu stiu ce s-a intamplat, nu e treaba noastra, dar poate "fosta" trebuie impacata, astfel incat sa nu mai influenteze copilul. Poate o discutie sincera, nu cearta, este solutia cea mai buna. Ma indoiesc ca un psiholog sau, mai rau, organele de politie ar putea rezolva problema.
Consilierea psihologica este o solutie impusa de CEDO in cazul in care nu exista alta varianta.
In acelasi timp este o varianta pentru ca si mama minorului sa inteleaga ca situatia trebuie rezolvata pe cale amiabila.
O mare problema ar putea fi si aceea sa fie foarte greu sa reinfluienteze minorul in directia dorita de tata.
De aceea, foarte probabil tot consilierea ramane varianta viabila daca deja nu se mai poate schimba cu adevarat ceea ce crede minorul...
Este greu sa solutionati aceasta problema... Sunt cazuri (eu sunt unul dintre ele) cand nici discutia "intre 4 ochi" cu fosta sotie nu va rezolva problema. Si timpul trece... Nici nu stiti cat de repede va trece si puterea cuvantului mamei se va reflecta in reactiile si replicile copilului impotriva dvs.
Eu am mers pe ideea discutiiilor amiabile cu fosta sotie pentru a nu "monta" copilul impotriva mea si am pierdut. Copilul meu are acum aprox. 17 ani... Nu are rost sa va spun unde am ajuns.
Avand in vedere aceasta experienta, va recomand sa va atrageti copilul catre dvs., prin cuvinte simple si fara reactivitate fata de fosta sotie... Va fi greu. Copilul este inca mic, iar influenta mamei este permanenta. Cele 2 weekend-uri la care aveati voie sa o vedeti si sa o luati iin vizita sunt nesemnificative comparativ cu timpul pe care micuta il petrece cu mama ei. Iar mintea ei abia cum se formeaza...
Greu, greu, foarte greu. Rabdare si tact. Studiati psihologia copiilor si identificati varianta care se preteaza cel mai mult in cazul dvs.
Decat sa studieze psihologia copilului mai bine apeleaza la un specialist.
Acesta ii va da sfaturi.
Fara un specialist psiholog este ca si cum se judeca intr-un proces foarte greu fara un avocat de care sa aiba nevoie si care sa stie cum sa il apere.
Daca psihologii fac o facultate inseamna ca o singura carte este insuficienta...
Sunt de acord cu experienta si expertiza specialistilor, dar un parinte gaseste refugiile copilului mult mai repede si are acces la acestea altfel decat un strain. Nu trebuie sa invete psihologie ci numai sa studieze partea teoretica. Timp are. La 6 ani, copilul va reactiona sub imboldul si terapia aplicata de celalalt parinte. Nu ai acces la cuibul lui interior decat dupa 7-8 ani... Dupa ce incepe scoala si copilul depaseste granita caminului mamei, cunoscand altfel si momente de libertate psihica si fizica - pe de o parte. P de alta parte, dupa inceperea scolii, tatalui i se vor oferi mult mai multe momente in care va avea acces la copil, in care sa-i ofere atentia lui. Nici nu stiti cat conteaza momentele acestea!!!
Eu nu am pregatirea unui specialist, ci numai experienta proprie intr-o speta similara.
Oricum, sunt convins ca, cosmin2005, va alege cea mai buna varianta cand se va linistii.