Conform H.G.nr.1.553/2004,privind modalitati de incetare a practicilor ilicite in domeniul protectiei intereselor colective ale consumatorilor-republicata la 30 septembrie 2011,M.O.al RO. ,Partea I,nr.695/30 septembrie 2011,se poate stopa aceasta activitate ilicita .
Nici o dispozitie a Constitutiei si nicio reglementare internationala nu stabilesc in cate grade de jurisdictie trebuie solutionate diferite litigii si cate cai de atac trebuie sa existe, acestea urmand a fi stabilite prin lege.
Posibilitatea oricarei persoane de a se adresa justitiei, de a folosi in cadrul procesului toate mijloacele procesuale prevazute de lege, deopotriva pentru toate partile si posibilitatea exercitarii cailor de atac, asigura exercitiul efectiv al dreptului de acces liber la justitie, care nu este de drept absolut, putand fi supus prin lege unor conditionari de fond si de forma. Potrivit art. 129 din Constitutie, caile de atac se exercita in conditiile legii.
Regulile de procedura prevazute de Legea nr.85/2006 se aplica in mod egal tuturor creditorilor si debitorilor aflati in situatie identica si care se incadreaza in ipotezele normelor juridice respective, fara a institui privilegii sau discriminari.
Judecatorul-sindic nu reprezinta – o instanta extraordinara, ci un complet specializat in cadrul tribunalului. Referindu-se la conditiile in care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolventa, acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege si ca introducerea cererii nu duce in mod automat la deschiderea procedurii de insolventa,
Astfel, cererile introductive care nu indeplinesc conditiile prevazute de lege nu vor putea produce efecte juridice si vor fi respinse de judecatorul-sindic.
Toate textele de lege criticate de multe ori de catre debitor,constituie norme de procedura a caror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, intra in atributiile exclusive ale legiuitorului, in virtutea acestor prerogative constitutionale, legiuitorul, in considerarea unor situatii deosebite, poate sa stabileasca si reguli de procedura speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.
In legatura cu aceasta, procedura insolventei este o procedura speciala, caracterizata de celeritate si care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reintregirea acestuia, in cazurile in care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmarind, in acelasi timp, valorificarea cu eficienta sporita a activelor debitorului, in vederea satisfacerii intr-o masura cat mai mare a creantelor creditorilor.
Cu privire la indisponibilizarea bunurilor si a actiunilor debitorului ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea si de a-si administra bunurile, ca si vanzarea unor active ale debitorului fara acordul acestuia, trebuie de retinut ca acestea constituie, intr-adevar, limitari ale exercitiului dreptului de proprietate, dar aceste limitari sunt in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si dispozitiile art. 136 alin. (5) din Legea fundamentala care prevede ca proprietatea privata este inviolabila numai în conditiile legii.
Astfel, restrangerea exercitiului dreptului debitorului in privinta patrimoniului sau este determinata de constatarea administrarii nechibzuite a patrimoniului, a conducerii necorespunzatoare a afacerii sau chiar a unor acte frauduloase, care au dus la starea de insolventa. Scopul acestei restrangeri consta in prevenirea producerii unor noi pierderi prin conducerea si administrarea afacerii mai eficient de catre administratori sau lichidatori calificati, care sa asigure protejarea si reintregirea activelor debitorului, in vederea indestularii creantelor creditorilor, ceea ce intra in sfera obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protejarea concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.