Art. 320 indice 1 C.pr.pen. Declaratia persoanei acuzate

Daca si numai daca discutiile au urmatoarea ordine cronologica:
1. ,,petenta condamnata arata ca este de acord cu aparatorul ales al acesteia, recunoaste in tot faptele astfel cum au fost retinute in rechizitoriu si regreta savarsirea faptelor si precizeaza ca nu avea cunostiinta ca se constituia infractiune ceea ce facea."
2. discutii despre admisibilitatea...
atunci n-ar mai fi trebuit sa fie discutii, daca inculpatul (prin aparatorul ales – sau singur) si-a recunoscut faptele. Nu e relevant ca nu stia ca savarseste o fapta prevazuta de legea penala dar... ”nestiinta”aceasta inseamna ca fapta nu reprezinta cine stie ce pericol social (asa cred)... si dispozitiile art 320.1 ar fi trebuit aplicate... fara prea multe discutii...

Dar exista contradictie intre: petenta condamnata [...] recunoaste in tot faptele astfel cum au fost retinute in rechizitoriu si de fapt a vrut sa o audieze, dar nu s-a consemnat intr-o declaratie, si exista contradictie intre ceea ce e subliniat cu o linie si ceea ce e "bolduit" )

A vrut s-o audieze / a audiat-o? daca doar a vrut sa o audieze nu putea consemna ca a si facut-o...
Oricum ar fi, insa, cred ca nu e necesar sa mai semneze vreo declaratie: a recunoscut, regreta, nu stia etc si totul s-a consemnat. Declaratia poate fi scrisa (in timpul cercetarii penale) si / sau orala (in fatza instantei)...
Un lucru pot afirma: inculpat audiat cu privire la fapte, in fatza instantei: nu a semnat nimic si nu au fost probleme...

Insa as zice: ups! Cum, adica, ”petenta condamnata”?! Inculpatul poate fi ”declarat” condamnat numai la sfarsitul judecatii... De aceea intrebam: a fost condamnat ”la scurt” – dupa ce si-a recunoscut fapta in fazta instantei si a primit o pedeapsa ”fara reducere” (sau o prea mica reducere fatza de ce ar fi obtinut prin aplicarea dispozitiilor art 320.1) si acum doreste o pedeapsa cu reducere pentru ca a recunoscut fapta? Intr-un astfel de caz... nu mai suntem la judecata in fatza primei instante...
Din cele ce ai scris anterior se deduce ca in timpul cercetarii penale n-ar fi declarat nimic:
avocat_lascoschi a scris:
nu a declarat absolut nimic in faza de urmarire penala
dar si-a recunoscut fapta in fatza instantei...

**
avocat_lascoschi a scris:
Instanta a vrut sa administreze probe si apoi sa vedem daca se aplica sau nu art 320 ind 1 C.pr. pen., lucru cu care nu am fost de acord

Poate gresesc, dar nu e chiar absurd sa ceara administrarea probelor... probe prin care sa se dovedeasca daca cel care recunoaste este, cu adevarat si faptuitor... mai ales ca in faza de urmarire penala invinuitul a refuzat sa declare ceva... iar judecatorului i s-o fi parut ca... ”scartaie”... mai ales daca s-a retinut fapta in sarcina respectivului numai in baza declaratiilor unor martori... si nimic altceva... dar de aici intru total in zona crepusculara, merg pe ”poate”, si nu are sens.

Incerc un rezumat: in faza urmaririi penale invinuitul nu a dat declaratii. In fatza instantei a recunoscut savarsirea faptei etc. Ar mai fi o singura chestiune care (cred) ar putea fi luata in calcul: daca in fatza instantei nu i s-a adus la cunostinta inculpatului ca are dreptul sa nu se autoincrimineze. In acest caz – poate, doar poate, as zice – ar fi o sansa sa se ”invoce” atitudinea procesuala diferita (in faza urmaririi a ales sa nu declare iar in fatza instantei nu i s-a adus la cunostinta ca are dreptul sa refuze audierea si de aceea a vorbit)... Dar iar intru in zona crepusculara: fara a recunoaste ca a savarsit fapta nu prea poate invoca aplicarea dispozitiilor art. 320.1

Dar, cum zice lumea: numai aparatorul stie exact ce si cum e acolo...

Trope...:) daca un judecator amana de trei ori pronuntarea inseamna ca au existat ceva probleme...
Nu tot ce pare simplu este chiar asa...
Depinde de N variabile...

Problema cu administrarea probelor imi inlatura posibilitatea de a mai beneficia de art. 320 ind 1 C.pr. pen.
Daca se intra in cercetarea judecatoreasca se pierde beneficiul exercitarii acestui drept, conform legii.

Problema era ca putea sa imi declare parchetul apel si apoi sa se admita...ceea ce mi-ar fi generat probleme serioase.
Nici instanta nu cred ca isi dorea desfiintarea hotararii...cum nici eu de altfel...
Ma refer la hotararea pe care o ,,vad'' eu...evident...

S-a adus la cunostiinta si dreptul de a nu da nicio declaratie...si referirea la art 70 alin 2 C.pr. pen....in sensul ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa.
Nu a fost audiata niciodata din motive obiective, independente de vointa sa.

Incheierea este la doua capete si la ultimul termen nu a fost nimeni citat.
Se pare ca instanta considera cum apreciez si eu, pentru ca trebuia sa fie primul termen de judecata cu toate partile legal citate pentru ca urma sa intram pe judecata ( nu pe cercetarea judecatoreasca).
Adica, de abia la urmatorul termen de judecata se va discuta despre aplicabilitatea art 320 ind. 1 C.pr. pen. pe fondul sau.(anterior s-a analizat doar daca cererea ar fi admisibila sub aspectul aplicarii legii procesual penale in timp)

Oricum, chiar si aceasta ultima aparenta nu ma duce la o concluzie indubitabila ca nu pot aparea alte probleme...pentru ca pot exista N variabile...

Din cate am inteles, sunt instante care nu iau declaratie scrisa inculpatului, ci doar insereaza in incheierea de sedinta.Sunt rare aceste instante, dar nu stiu ce practica are instanta la care ma judec...

In alte cazuri in care m-am judecat pe art. 320 ind. 1 C.pr. pen., instantele au luat declaratie scrisa si semnata de inculpat.

NU se poate sa nu fie luata in seama o consemnare expresa a instantei de judecata si aceasta sa ramana doar simpla consemnare in "economia" cauzei
Mi s-ar parea o masura cel putin "fantezista" , indiferent ce magistrat ar lua-o.
Nu am inteles de ce incheierea este" la doua capete" .
Oricand consemnarea facuta poate fi invocata cum de altfel am aratat in primele postari cu privire la cele aratate si cum corect a invocat si d-na. "diana1sefa"

Incheierea este la doua capete pentru ca exista instante care sa considere ca ca a fost o declaratie si instante care sa considere ca nu a fost o declaratie.

Cred ca instanta va proceda corect sub aspect procedural pt ca daca a amanat cauza pe motiv ca nu au fost citate partile vatamate este clar ca nu s-a ajuns la discutarea aplicarii art 320 ind 1 C.pr.pen.
Asadar,orice declaratie data poate fi considerata ca si cum ar fi fost data in faza de urmarire penala,oricat de fantezist ar parea acest lucru.

Declaratia este data in fata instantei si este consemnata in mod expres de aceasta si in mod normal , trebuie sa se tina cont si de aceasta.
Daca s-a amanat cauza din lipsa partilor si in dosar nu s-a intreprins altceva nimic din aceasta cauza , problema poate fi ridicata sau eventual , reiterata de avocat