avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1930 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... In memoriam Octavian Paler
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

In memoriam Octavian Paler

“Tăcerea egală cu toate cuvintele”, sau redobândirea Inocenţei

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta
.


Octavian Paler - Poeme – Venus din Milo

Inocenţa trebuia pierdută, pentru ca cea redobândită să fie adevărată. Dar ea nu se redobândeşte într-un alt mod decât privind ceea ce este, fără a lăsa mintea să se îmbete de propriul ei talent, fără gânduri ori cuvinte. Pentru că mintea nu se poate convinge de frumuseţea unei flori decât dacă îşi sugerează singură acest lucru, iar fiinţa noastră ratează adevărata frumuseţe a unei flori.
Privind floarea fără vreun gând, ori cuvânt, mintea se va simţi stânjenită, căci s-a obişnuit să fie tot timpul băgată în seamă, pentru că ea nu face altceva decât să sporovăiască toată ziua.
Privind floarea, copacul, stelele, un râu, marea, chiar şi pe stradă, privind la cei ce trec, fără să spunem ceva, fără să judecăm, fără să folosim cuvinte, doar să privim, percepţia noastră se va purifica, şi vom atinge o claritate a vederii care ne va permite să privim esenţa tuturor lucrurilor, inclusiv propria noastră esenţă.
Cunoaşterea de sine, sau descoperirea ”insulei din noi înşine” nu poate apărea decât într-o minte clară, nu într-o minte umplută cu cunoaştere, cu judecăţi de valoare, despre bine şi rău, despre frumos şi urât; doar într-o minte lipsită de cuvinte. Ea este întotdeauna prezentă, dar nu se poate reflecta decât într-o minte absolut clară, pe care nu mai există nici un val.
Aceasta este redobândirea inocenţei, care valorează cu mult mai mult decât cea a unui copil în mintea căruia nu s-a scris nimic. Inocenţa este renunţarea de bună voie la minte, atunci când nu este cu adevărat nevoie de ea, căci în acest caz, mintea nu face decât să încurce lucrurile, nu să le descurce.
Să privim viaţa cu ochi de copil, fără să ştim la ce privim. Vom obţine astfel o viziune nouă. La ea se referea şi Octavian Paler în “Venus din Milo”, la “tăcerea egală cu toate cuvintele”.

Flori Ploiesteanu
[ link extern ] /

Ultima modificare: Duminică, 9 Octombrie 2011
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
Cel mai recent răspuns: mediator_comeaga , utilizator 19:08, 20 Aprilie 2013
Mai avem oare o identitate?
Uneori, stau în cumpana.
Îmi spun: nu cumva tot ce ne poate da iluzia unei identitati
este faptul ca vorbim aceeasi limba, ca în trecut,
si ca locuim pe un teritoriu care reprezinta,
... aproximativ, vatra noastra traditionala?

În rest, ce ne leaga?
N-ati avut niciodata în acesti ani senzatia ca solidaritatea noastra nationala
e alcatuita din milioane de singuratati?

Mi-ar placea sa va pot furniza o definitie a României
la fel de frumoasa ca aceea data de Madariaga,
din câte tin minte, Spaniei:
“Spania este ceea ce se vede, plus misterele ei”.

Ezit, însa, asupra cuvântului care ar trebui pus în loc de “mistere”.
Ma multumesc de aceea sa ma delimitez de o confuzie la moda.
Unii cred (nu toti din acelasi motiv, dar sa trecem)
ca integrarea europeana si specificul national sunt în opozitie.
Teorie falsa, dupa parerea mea.
Întâi: o Europa fara trecut ar fi o constructie absurda, artificiala.
Apoi: tocmai integrarea face mai urgenta chestiunea identitatii.
Fiindca tot ce se va pierde acum în molozul reconstructiei europene
se va pierde pentru totdeauna.

Pentru mine, problema nu e daca intram sau nu în Europa,
caci optiunea nu e facultativa, ci: cum intram?
Cu creierele spalate, fara amintiri?
“Autohtonistii” se tem ca deschiderea spre Europa ne va polua “specificul”.
O aberatie. Dar tot o aberatie e si pretentia ca vom deveni “europeni”
numai scapând de orice “specific”.
Unii ar vrea sa se baricadeze în “dreptul la diferenta”.
Altii îl dispretuiesc.
În ce ma priveste, zic ca orice om are o mama si un tata.
Inclusiv în secolul al XXI-lea.

Octavian Paler, fragment din interviul realizat de Alex. Stefanescu, 2003
-Romanticul e un braconier care nu prea ştie ce caută. Tânjeşte după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parţial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare cât va dura? Unica lui soluţie sigură e să devină parazitul propriei sale insatisfacţii. Uneori, îşi distruge dragostea ca s-o poată plânge. Dar nu e vina lui că e mai profund în regret. Căci romanticul e un etern diletant în materie de fericire. Abia după ce o pierde, o înţelege. ªi iubeşte, mai ales, ce n-are. Clasicul, în schimb, e, în genere, un om fără vârstă. El ocoleşte copiii şi bătrânii. Nu circulă noaptea şi nu trece aproape niciodată prin dreptul unui spital.

----------------------------------------------------------

-Anticii aveau aceleaşi ipocrizii ca şi noi.

---------------------------------------------------------

-Grija pentru cultură ar trebui să figureze, în orice buget naţional, pe primul loc.

---------------------------------------------------------

-Las Vegas: N-aş greşi prea tare, probabil, considerând abjectă promiscuitatea strălucitoare din jur şi, totuşi, nu sunt sigur că ea nu e un fenomen normal...

-----------------------------------------------------------

-Seninătatea era pentru greci, la fel ca pentru noi, o nostalgie. Încât înclin să cred că poţi căuta în lumea clasică şi ceea ce n-a existat. Important fiind ceea ce cauţi.

-------------------------------------------------------------



Octavian Paler în Aventuri solitare (1996)
Azi, mă simt ca un ulcior crăpat, deoarece nu-mi pot duce iluziile decât pe distanţe mici.

România seamănă prea mult cu o corabie care pluteşte în derivă,
... în vreme ce membrii echipajului se scuipă ori se iau la bătaie.
E greu să priveşti în altă parte.

Octavian Paler, fragment din interviul realizat de Alex. ªtefănescu 2003
Nu exista desavarsire. Exista, oricum, drumul spre ea.
-------------------------------------------------------------------
Interesul pentru sine e reproşat pe toate tonurile, de parcă lumea ar fi populată exclusiv cu oameni care se ruşinează să se uite în oglindă, care îi iubesc numai pe alţii, îi admiră numai pe alţii şi au despre ei înşişi o părere execrabilă
-------------------------------------------------------------------
Reprezentand ceea ce e pieritor, clipa, reprezinta totodata ceea ce e posibil. Ea moare sub ochii nostri, dar e unicul timp viu, unicul in care viata freamata.
-------------------------------------------------------------------
Totul este în artă "autoportret", cu excepţia, poate, a autoportretului!
-------------------------------------------------------------------
Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este şi cel mai scurt drum de la om la el însuşi.
--------------------------------------------------------------------
Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi dă destinul.
--------------------------------------------------------------------
Cei pregătiţi să înţeleagă un lucru n-au nevoie, oricum, ca acel lucru să le fie strigat în urechi.
--------------------------------------------------------------------
Primii oameni n-au descoperit dragostea întâmplător, s-au apropiat unul de altul deoarece în atâta singurătate dragostea era unica soluţie.


Citate din Eul detestabil de Octavian Paler
Cei mai mulţi dintre “optimiştii” care sunt activi azi au,
după părerea mea, probleme de caracter.
Inclusiv ei îmi dovedesc că în societatea românească de azi criza e,
în primul rând, morală.

Uitaţi-vă cum arată televiziunile noastre.
Vulgaritatea şi prostul gust nu mai au nici un fel de trac.
Mitocănia e curentă şi fără complexe.
Ca să nu mai vorbesc de secăturile şi nulităţile care fac carieră în politică.
Să tot fii optimist!

ªi, mă tem, domnule, că degradarea valorilor e mai gravă decât dispariţia lor.
Când pierzi nişte valori, păstrezi amintirea lor, pe care chiar o idealizezi.
Când valorile se urâţesc, se degradează, te înveţi cu ele astfel.
“Anormalitatea” devine “normală”.

Ca să rezum.
Vă închipuiţi că-mi place să trec drept un maniac al negaţiei?
Vă închipuiţi că ador să am o reputaţie antipatică de individ cu o digestie rea care nu ştie, vorba dumneavoastră, “să se bucure”?
Vă asigur că dacă aş crede într-o fatalitate a binelui, după reţeta happy-end-ului din filmele americane, n-aş mai face “pronosticuri pesimiste”.
Din păcate, nu pot crede.
ªi prefer un scepticism onest, riscând să fiu arătat cu degetul mai târziu:
“ăsta e scepticul care n-a crezut că politicienii noştri sunt nişte mari caractere; şi n-a fost în stare să vadă ce lucruri minunate pot reuşi, prin inteligenţă şi patriotism, marii bărbaţi de stat care, spre norocul nostru, s-au perindat pe la cârma tranziţiei”!

Octavian Paler (2 iulie 1926 – 7 mai 2007),
fragment din interviul realizat de Alex. ªtefănescu

Alte discuții în legătură

Citate si poezii de dragoste ContSters74561 ContSters74561 • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)
Maxime in limba romana. ContSters98251 ContSters98251 Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (vezi toată discuția)
Monologul lui dumnezeu MIHAI GRIGORE MIHAI GRIGORE [b]Monologul Lui Dumnezeu [/b]:) \"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti ... (vezi toată discuția)