avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1940 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... In memoriam Octavian Paler
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

In memoriam Octavian Paler

“Tăcerea egală cu toate cuvintele”, sau redobândirea Inocenţei

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta
.


Octavian Paler - Poeme – Venus din Milo

Inocenţa trebuia pierdută, pentru ca cea redobândită să fie adevărată. Dar ea nu se redobândeşte într-un alt mod decât privind ceea ce este, fără a lăsa mintea să se îmbete de propriul ei talent, fără gânduri ori cuvinte. Pentru că mintea nu se poate convinge de frumuseţea unei flori decât dacă îşi sugerează singură acest lucru, iar fiinţa noastră ratează adevărata frumuseţe a unei flori.
Privind floarea fără vreun gând, ori cuvânt, mintea se va simţi stânjenită, căci s-a obişnuit să fie tot timpul băgată în seamă, pentru că ea nu face altceva decât să sporovăiască toată ziua.
Privind floarea, copacul, stelele, un râu, marea, chiar şi pe stradă, privind la cei ce trec, fără să spunem ceva, fără să judecăm, fără să folosim cuvinte, doar să privim, percepţia noastră se va purifica, şi vom atinge o claritate a vederii care ne va permite să privim esenţa tuturor lucrurilor, inclusiv propria noastră esenţă.
Cunoaşterea de sine, sau descoperirea ”insulei din noi înşine” nu poate apărea decât într-o minte clară, nu într-o minte umplută cu cunoaştere, cu judecăţi de valoare, despre bine şi rău, despre frumos şi urât; doar într-o minte lipsită de cuvinte. Ea este întotdeauna prezentă, dar nu se poate reflecta decât într-o minte absolut clară, pe care nu mai există nici un val.
Aceasta este redobândirea inocenţei, care valorează cu mult mai mult decât cea a unui copil în mintea căruia nu s-a scris nimic. Inocenţa este renunţarea de bună voie la minte, atunci când nu este cu adevărat nevoie de ea, căci în acest caz, mintea nu face decât să încurce lucrurile, nu să le descurce.
Să privim viaţa cu ochi de copil, fără să ştim la ce privim. Vom obţine astfel o viziune nouă. La ea se referea şi Octavian Paler în “Venus din Milo”, la “tăcerea egală cu toate cuvintele”.

Flori Ploiesteanu
[ link extern ] /

Ultima modificare: Duminică, 9 Octombrie 2011
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
Cel mai recent răspuns: mediator_comeaga , utilizator 19:08, 20 Aprilie 2013

Cursă

poezie de Octavian Paler

Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
ªi cursa continuă.

din Poeme (2008)


======================================

Da, sunt recunoscător că exist şi disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegreşte lumina chiparoşii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.

Octavian Paler în interviu în revista "Tango" (2007)
Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare.
De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni?
De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj?
Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa?
Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern?
Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe.
Dar îl putem cita liniştiţi?

Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi?…
Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia este rostul lui…
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi…
Existăm nu pentru a pălăvrăgi despre absurditatea lumii,
ci pentru a ne da o justificare.
ªi uneori e de ajuns duioşia unui cer de primăvară ca să ne reamintească acest lucru…
Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta.

Octavian Paler, Scrisori imaginare
Noptile

Noptile, cind imi amintesc iarasi de noi,
totdeauna pe intuneric si amenintati totdeauna,
imbratisati sub ghilotina mereu,
totdeauna obsedati de timp si de noapte,
haituiti de umbre in care ne recunoastem pe noi,
totdeauna ca in prima noapte a lumii
si totdeauna vorbind despre sfirsitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mari si de soare
si totdeauna pe acest nisip negru al noptii
fara sa stim daca miine vom mai fi impreuna,
totdeauna asteptind cutitul ghilotinei sa cada,
totdeauna despartirile,
totdeauna dragostea amenintata de altii
si de noi insine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne lumineaza, cind se ating, miinile,
totdeauna infricosati ca miinile noastre
vor ajunge la capatul dragostei noastre
si totdeauna visind sa ne iubim fara sa stim
daca suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
daca lumea incepe cu noi sau sfirseste.
Totdeauna dragostea in umbra ca inteleptii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de intelepciune, ci de speranta
si totusi daca vom muri vreodata dragostea noastra,
va muri nu din pricina noptii
ci din pricina ca noi insine am amenintat-o prea mult.
Ultima modificare: Luni, 9 Aprilie 2012
Andreea-Ionescu, utilizator
Dar ce “mari” am strabatut eu?
Ma tem ca am strabatut doar niste balti.
Am în urma mea prea multe lucruri
nefacute,
facute pe jumatate sau
facute rau.

Am visat altele pe care
nu eram în stare sa le obtin
sau
n-am îndraznit sa ma bat pentru ele;
era mai comod sa-mi gasesc
consolari si scuze.

Octavian Paler
Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa.

Am adesea impresia ca nu mai stim sa-i iubim si admiram pe cei de langa noi, nu mai stim sa punem daruire si pasiune in ceea ce facem, si ajungem pana si la absurda parere ca nu putem face nimic cu pasiunile noastre, ca acestea sunt doar pentru timpul liber.

Si stiti de ce spun asta? Pentru ca, in jurul nostru, multi aleg un serviciu, pentru ca e banos, chiar daca asta nu le aduce nici o satisfactie, ci din contra ii face sa devina mai stresati, mai nervosi, mai nemultumiti, iar in cele din urma reusesc sa isi distruga viata personala.

Altii aleg facultati pentru ca le ofera perspective (a se citi bani) intr-un domeniu pe care il urasc, si mai grav (sau poate nu) unii aleg sa iubeasca pe cine trebuie si nu pe cine isi doresc.

Avem doar o viata. Putem face ce e la moda, ce spune vecinul ca se cade. Putem pune totul in folosul banilor.

Putem alege sa iubim viata asta, sa punem daruire in fiecare clipa de actiune, sa oferim iubire, sa gasim sclipiri in persoanele de langa noi, in loc sa le criticam mereu defectele.

Putem alege sa facem ceea ce ne dorim, sa iubim ceea ce ne place. E doar optiunea noastra, caci schimbarea incepe schimbandu-ne pe noi.

Alte discuții în legătură

Citate si poezii de dragoste ContSters74561 ContSters74561 • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)
Maxime in limba romana. ContSters98251 ContSters98251 Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (vezi toată discuția)
Monologul lui dumnezeu MIHAI GRIGORE MIHAI GRIGORE [b]Monologul Lui Dumnezeu [/b]:) \"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti ... (vezi toată discuția)