In memoriam Octavian Paler

Question

Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

In memoriam Octavian Paler

Consultant fiscal 13:09, 9 Octombrie 2011

“Tăcerea egală cu toate cuvintele”, sau redobândirea Inocenţei

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.

Octavian Paler - Poeme – Venus din Milo

Inocenţa trebuia pierdută, pentru ca cea redobândită să fie adevărată. Dar ea nu se redobândeşte într-un alt mod decât privind ceea ce este, fără a lăsa mintea să se îmbete de propriul ei talent, fără gânduri ori cuvinte. Pentru că mintea nu se poate convinge de frumuseţea unei flori decât dacă îşi sugerează singură acest lucru, iar fiinţa noastră ratează adevărata frumuseţe a unei flori.
Privind floarea fără vreun gând, ori cuvânt, mintea se va simţi stânjenită, căci s-a obişnuit să fie tot timpul băgată în seamă, pentru că ea nu face altceva decât să sporovăiască toată ziua.
Privind floarea, copacul, stelele, un râu, marea, chiar şi pe stradă, privind la cei ce trec, fără să spunem ceva, fără să judecăm, fără să folosim cuvinte, doar să privim, percepţia noastră se va purifica, şi vom atinge o claritate a vederii care ne va permite să privim esenţa tuturor lucrurilor, inclusiv propria noastră esenţă.
Cunoaşterea de sine, sau descoperirea ”insulei din noi înşine” nu poate apărea decât într-o minte clară, nu într-o minte umplută cu cunoaştere, cu judecăţi de valoare, despre bine şi rău, despre frumos şi urât; doar într-o minte lipsită de cuvinte. Ea este întotdeauna prezentă, dar nu se poate reflecta decât într-o minte absolut clară, pe care nu mai există nici un val.
Aceasta este redobândirea inocenţei, care valorează cu mult mai mult decât cea a unui copil în mintea căruia nu s-a scris nimic. Inocenţa este renunţarea de bună voie la minte, atunci când nu este cu adevărat nevoie de ea, căci în acest caz, mintea nu face decât să încurce lucrurile, nu să le descurce.
Să privim viaţa cu ochi de copil, fără să ştim la ce privim. Vom obţine astfel o viziune nouă. La ea se referea şi Octavian Paler în “Venus din Milo”, la “tăcerea egală cu toate cuvintele”.

Flori Ploiesteanu
[ link extern ] /

Ultima modificare: Duminică, 9 Octombrie 2011

Răspunde Citează

130 mesaje

16867 vizualizări

16 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 19:08, 20 Aprilie 2013

Vezi răspuns

Pagina 13

Pagina 15

Alte discuții în legătură

Citate si poezii de dragoste • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)

Maxime in limba romana. Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (vezi toată discuția)

Monologul lui dumnezeu [b]Monologul Lui Dumnezeu [/b]:) \"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti ... (vezi toată discuția)

Muresan Felicia Utilizator · Answer 1 · 2012-03-24 21:10:21

"Viaţa pe un peron" de Octavian Paler

Inchipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. ªi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...

============================

Infernul începe acolo unde nu mai e nici o speranţă.

============================

Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viaţa. ªi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simţi sudoarea morţii ca să înţelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care străluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. ªi poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...

=============================

Undeva spre limita disperării, eu am găsit totdeauna speranţa.

=============================

Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.

=============================

Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.

Alyi Utilizator · Answer 2 · 2012-03-26 23:40:50

Oare, avand o masca pe fata, nu sunt mai sincer decat fara ea?
Ba da! Am consimtit prompt.
Cu o masca pe fata, nu m-as mai jena sa recunosc unele lucruri pe care altminteri le-as ascunde.
Caci nu m-ar mai interesa sa pozez.
Nu m-ar preocupa ca ma dau de gol.
... As avea scuza si ocrotirea “mastii”.

Octavian Paler

ContSters176126 Utilizator · Answer 3 · 2012-03-26 23:45:01

Alyi a scris:

Oare, avand o masca pe fata, nu sunt mai sincer decat fara ea?
Ba da! Am consimtit prompt.
Cu o masca pe fata, nu m-as mai jena sa recunosc unele lucruri pe care altminteri le-as ascunde.
Caci nu m-ar mai interesa sa pozez.
Nu m-ar preocupa ca ma dau de gol.
... As avea scuza si ocrotirea “mastii”.

Octavian Paler

:bow:

armeniaD Utilizator · Answer 4 · 2012-03-27 00:32:21

citate- Octavian Paler
• Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens…
• O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.
• Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
• Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!
• Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
• Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
• Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte…
• Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita…
• Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista…
• Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Gabriela Monica Ionescu Consultant fiscal · Answer 5 · 2012-03-30 20:50:38

Nu se poate iesi din mediocritate fara a face ceva in exces…

E o platitudine, desigur, dar simt nevoia s-o spun.
Probabil nicio virtute antica n-a fost mai mult comentata si mai prost inteleasa ca
“masura” recomandata de a doua porunca, sugerata de inteleptul Solon, se pare,
si sapata pe frontonul templului inchinat lui Apolo la Delfi:
meden agan, “nimic prea mult”.

Daca am lua in serios aceasta “virtute”,
ar trebui sa acceptam ca toate nefericirile traite ar proveni din excese,
din faptul ca nu ramanem, cuminti, in limitele noastre.
Ni se spune mereu ca respectul pentru “masura” e nu doar intelept, ci si singurul cuviincios;
ca orice intrece “masura” e o eroare, o nechibzuinta, un risc.

Atentie, ne avertizeaza grecii prin al doilea sfat de la Delfi
(primul fiind “cunoaste-te pe tine insuti”),
exista o limita dincolo de care nu e recomandabil sa treci.
“Prea mult”, adica excesul, e aducator de nenorociri.

Or, eu as vrea sa va conving, daca voi reusi, ca nu se poate iesi din mediocritate fara a face ceva in exces.
Domniile voastre nu v-ati gandit niciodata, oare,
ca v-ati saracit singuri viata prin riscuri mici, prin dorinte si iluzii comode, cuminti?

Octavian Paler