avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 490 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... In memoriam Octavian Paler
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

In memoriam Octavian Paler

“Tăcerea egală cu toate cuvintele”, sau redobândirea Inocenţei

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta
.


Octavian Paler - Poeme – Venus din Milo

Inocenţa trebuia pierdută, pentru ca cea redobândită să fie adevărată. Dar ea nu se redobândeşte într-un alt mod decât privind ceea ce este, fără a lăsa mintea să se îmbete de propriul ei talent, fără gânduri ori cuvinte. Pentru că mintea nu se poate convinge de frumuseţea unei flori decât dacă îşi sugerează singură acest lucru, iar fiinţa noastră ratează adevărata frumuseţe a unei flori.
Privind floarea fără vreun gând, ori cuvânt, mintea se va simţi stânjenită, căci s-a obişnuit să fie tot timpul băgată în seamă, pentru că ea nu face altceva decât să sporovăiască toată ziua.
Privind floarea, copacul, stelele, un râu, marea, chiar şi pe stradă, privind la cei ce trec, fără să spunem ceva, fără să judecăm, fără să folosim cuvinte, doar să privim, percepţia noastră se va purifica, şi vom atinge o claritate a vederii care ne va permite să privim esenţa tuturor lucrurilor, inclusiv propria noastră esenţă.
Cunoaşterea de sine, sau descoperirea ”insulei din noi înşine” nu poate apărea decât într-o minte clară, nu într-o minte umplută cu cunoaştere, cu judecăţi de valoare, despre bine şi rău, despre frumos şi urât; doar într-o minte lipsită de cuvinte. Ea este întotdeauna prezentă, dar nu se poate reflecta decât într-o minte absolut clară, pe care nu mai există nici un val.
Aceasta este redobândirea inocenţei, care valorează cu mult mai mult decât cea a unui copil în mintea căruia nu s-a scris nimic. Inocenţa este renunţarea de bună voie la minte, atunci când nu este cu adevărat nevoie de ea, căci în acest caz, mintea nu face decât să încurce lucrurile, nu să le descurce.
Să privim viaţa cu ochi de copil, fără să ştim la ce privim. Vom obţine astfel o viziune nouă. La ea se referea şi Octavian Paler în “Venus din Milo”, la “tăcerea egală cu toate cuvintele”.

Flori Ploiesteanu
[ link extern ] /

Ultima modificare: Duminică, 9 Octombrie 2011
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
Cel mai recent răspuns: mediator_comeaga , utilizator 19:08, 20 Aprilie 2013
Sînt ca un sarpe boa
care a înghitit viata si abia acum o digera si
care simte ca propria lui viata îl ucide.
Furtuna pe care o astept am vazut-o,
stiu cum arata.
Mai întîi cerul se face negru ca un blestem.
...
Apoi vîntul devine besmetic.
Ridica valurile, daca sufla pe tarmul marii, sau
încovoaie copacii ca aici.
Mirosurile par statute, dulcegi,
ca putregaiul,
si astepti ceva care sa le mature,
sa purifice aerul si sufletele.
Nu stii daca vei muri sau vei reînvia
în acest spasm purificator,
dar îti dai seama ca
nu poti sa-l eviti.

Simti o surescitare în sînge care te ameteste,
un început de nebunie aspra,
confuza si placuta,
ai vrea ca furtuna sa rascoleasca totul,
sa te mai nasca o data,
curat, fara nici un regret,
si îti vine sa tipi ca pescarusii în aerul viciat
de propria ta rasuflare bolnava,
agonica.

Asteptarea devine ea însasi neagra,
ca bolta cerului,
si din moment în moment
trebuie sa se dezlantuie
urgia izbavitoare.

Esti exaltat la culme,
ai ochii mariti,
narile se dilata,
adulmeci si vrei sa se întîmple ceva maret,
înfricosator.

Octavian Paler
Când vei ajunge la vârsta mea, vei pricepe că e mult mai uşor să fii erou la douăzeci de ani.
La şaptezeci de ani, aşa ceva nu mai e posibil.
Devii mai modest şi în privinţa adevărului.
Marile adevăruri, ca acela că pământul se învârteşte, trec pe planul al doilea.

Octavian Paler


Rîsesem totdeauna de pasiunile la prima vedere.
Mi se pareau o baliverna,
buna pentru fetele de pension sentimentale.
Pur si simplu nu pricepeam cum se poate
îndragosti cineva subit,
ca lovit cu maciuca,
si sa mai fie si atît de natarau încît
sa se puna în situatii penibile.

Dragostea, îmi ziceam eu,
trebuie privita numai cu coada ochiului;
ca sa nu risti,
trebuie sa te comporti în ea ca maimuta care
arunca miezul bananei si pastreaza cojile.

Si iata ca plateam pentru toate aceste ineptii.
Ma purtam ca un adolescent cu fata plina de cosuri
care boleste la prima sa pasiune.

Cei de care rîsesem altadata erau razbunati,
caci absolut tot ce mi se paruse lamentabil la ei
faceam si eu.


Octavian Paler
Rostul singuratatii…

Caci a nu fi singur înseamna, poate,
a sti sa te daruiesti.
A sti sa renunti la trufia
de a te considera
cel mai important adevar al lumii.

Rostul singuratatii e sa ne pregateasca pentru
aceasta iubire,
s-o visam si sa ajungem la ea
prin puterile noastre si
în cunostinta de cauza,
cunoscând ce vrem sa negam.

Turnul de fildes e o inventie a culturii,
dar tot cultura are datoria sa-l surpe
dupa ce a privit lumea prin el.

Altfel, cultura,
în loc sa uneasca oamenii,
i-ar separa.

Si nu asta e misiunea ei.
Dimpotriva, datoria ei este
sa schimbe chiar singuratatea în valoare.

Sa ne dea încredere ca putem lupta
împotriva singuratatii
fara sa palavragim despre slabiciunile ei si
fara sa trecem de partea celor care confunda
adevarul cu zgomotul.

Octavian Paler, Scrisori imaginare
Restul e iubire…

“Am incercat nu demult,sa definesc ceea ce imi place sa numesc morala muntilor. Si afirmam ca muntii despart ca sa apropie;ei te obliga sa taci pentru a gasi cuvintele cele mai potrivite,ceea ce nu e putin lucru intr-o lume zgomotoasa…daca ar fi o copilarie sa judecam caracterele dupa altitudinea la care s-au format, in ce ne priveste intelegem de ce nu prea stim sa fim degajati.

Obisnuiti cu intimitatea tacuta a muntelui,ne hotaram greu sa iesim din rezerva si nu ne marturisim usor sentimentele. Preferam sa iubim,decat sa facem declaratii de dragoste.Si devenim,brusc,timizi pe orice scena unde hohotesc reflectoarele. Sa nu fim judecati,prin urmare, ca nu avem destula jovialitate si nici laudati ca luam in serios orice fleac. Dupa cum nu e vina noastra ca suntem, in genere, zgarciti in lucruri marunte si risipitori in cele ma mari….

Am platit pentru fiecare floare si pentru fiecare bucurie. Dar pentru a ne dovedi noua insine ca ne putem ridica deasupra slabiciunilor noastre,uneori suntem gata sa pierdem totul. De fapt, calitatea noastra principala este ca nu ne jucam cu vorbele, iar defectul nostru principal, ca am transformat asta in orgoliu. Provocat sa rada,un om de la munte iasa stingherit din adancul sau de tacere.

Obisnuit sa taca, el considera rasul, cand nu e exploziv, indecent. Cu alte cuvinte, nu stim sa fim dezinvolti. De cele mai multe ori incercam , nu reusim decat sa fim stangaci, suradem fortat si se vede ca nu suntem in apele noastre…Restul e iubire. Si nu le reprosez nimic celor care nu iubesc muntii .Nu poti sa reprosezi unui om ca nu are noroc.”

“Rugati-va sa nu va creasca aripi” de Octavian Paler
Ultima modificare: Sâmbătă, 7 Aprilie 2012
Alyi, utilizator
Cândva
de Octavian Paler


Cândva au fost nişte nuci în grădina aceasta,
dar nucii au fost tăiaţi, iar fantomele lor
stau în soare acum şi m-aşteaptă
în timp ce cocoşii ţipă ciudat,
poate anunţă moartea nucilor de demult
sau o sărbătoare căreia i-am uitat înţelesul
şi numai lumina e plină de remuşcări
pentru tinereţea nucilor şi a mea.
Ar trebui să fug
ori să se oprească vântul,
să nu mai clatine crengile merilor şi fantomele,
poate astfel se va lămuri şi înţelesul cocoşilor care ţipă,
dar cioturile nucilor se întunecă de atâta lumină
şi mă feresc să mai fac vreun pas
de teamă să nu ţipe cocoşii din nou,
să nu mă ucidă.

Alte discuții în legătură

Citate si poezii de dragoste ContSters74561 ContSters74561 • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)
Maxime in limba romana. ContSters98251 ContSters98251 Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (vezi toată discuția)
Monologul lui dumnezeu MIHAI GRIGORE MIHAI GRIGORE [b]Monologul Lui Dumnezeu [/b]:) \"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti ... (vezi toată discuția)