Toate la timpul lor
Alice Nastase Buciuta
Ne mandrim, uneori, cu puterea de a ne infrana dorintele, cu taria de a ne feri de riscuri inutile. Adesea, cotiturile prea aventuroase ale vietii nu ne par decat ispite, care merita sa fie ocolite la mare distanta.
Insa de foarte multe ori ne trezim, peste ani, ca regretam ca nu am infaptuit la timp lucruri pentru care apoi s-a facut prea tarziu. Am vrea sa convingem ceasurile sa cunoasca sensuri opuse, desi stim ca nu se mai poate. Si ne oblojim durerea cu pansamentul promisiunii ca, atat cat mai avem de trait, vom cantari mai aprig decizia de a spune Nu.
Sunt, in viata, refuzuri care, desi par semne ale cumpatarii, ne tin departe de propria fericire. Cunosc bine o doamna fina, educata, frumoasa, care a refuzat sa isi urmeze iubitul din facultate, cel dintai, atunci cand acesta a decis sa plece departe de tara. I se paruse, atunci, ca va mai iubi de multe ori, ca inima ei isi va reveni cu usurinta. Ca va uita si va tresari de dragul altcuiva, altcandva, iarasi. “Nu am mai iubit niciodata pe nimeni”, mi-a spus, cand am intrebat-o de ce e tot singura, dupa atatia ani. Si am crezut-o. Si am inteles-o. Pentru ca stiu ca exista iubiri de pe urma carora nu-ti mai poti reveni niciodata cu adevarat.
Cunosc femei oropsite in tratamente istovitoare pentru a putea ramane insarcinate din nou, dupa ce cu ani in urma au renuntat, de buna voie, la sarcini venite firesc si usor. La pavaza scuzei, la umbra adevarului ca nu se simteau pregatite sa devina mame, au amanat decizia, pana cand a devenit imposibila. Si am destui semeni care, din politete, din lene, din teama, n-au plecat din case in care nu mai erau fericiti, nu si-au urmat iubiri care le-ar fi umplut sufletul si rostul, iar mai tarziu, peste ani, din miezul singuratatii lor privesc in urma si simt ca ar fi trebuit sa indrazneasca mai mult, sa ceara mai mult.
Sa fim mandri ca am trait asa cum se cuvine, judecand dupa normele lumilor, sau sa ne aparam de regretele cumplite pe care mai mult ca sigur le vom avea atunci cand vom intelege ca am vrea, dar nu mai putem da timpul inapoi ca sa ne schimbam istoria? Sa riscam? Sa regretam? Sa asteptam?
Stiu, toate trebuie facute la timpul lor, dar de unde stim care e adevaratul timp potrivit al iubirilor noastre, al indraznelilor noastre, al indoielilor noastre?…
Copyright by
[ link extern ]