Regretele din viata noastra

regretele sant atatea dorinte ale omului care au ramas in urma ignorate.

Regrete tardive

Ascultă-ți, uneori, inima, nu rațiunea. Rațiunea e rece și deseori proastă. Inima știe mai bine. Nu mereu, dar din când în când, rațiunea e proastă și urâtă și plată ca Banatul de Nord, iar inima știe mai bine. Ascult-o!

Nu încerca să-ți maschezi temerile cu argumente stupide. Raționale, da, dar stupide, care-ți fac rău. Dacă te sperie o poveste, ai curajul să recunoști. Nu-ți masca teama cu stupidisme ieftine și superficiale.

Uneori, nu-i greșit să spui ce simți. Uneori e, dar uneori CHIAR NU E. Și s-ar putea să ai mult mai mult de pierdut dacă nu spui ce simți, cu adevărat, decât dacă spui. E bine să te gândești, în viață, că imaginea și orgoliul nu sunt chiar totul.

Regretele tardive nu ajută la nimic. Dacă ai lăsat un om să iasă din viața ta și ți-a luat o grămadă de timp să te prinzi că-ți pare rău că omul ăla nu mai e around, asta e. Trist, într-adevăr, dar e bine să înveți să guști din amarul greșelilor făcute. Nu-i f*te viața aiurea, doar pentru că tu n-ai știut de la început c-o să-ți pară rău că-l pierzi.

In linii mari, ideea e asta – dacă ești prost și lași rațiunea și orgoliul să ia decizii în locul sufletului tău, atunci învață să trăiești cu deciziile pe care le-ai luat. Da’ nu strica zenul celui pe care l-ai lăsat să plece, doar pentru că tu te prinzi greu că nu trebuia să faci asta

Mai bat câmpii uneori. Iertați-mă, am nevoie să-mi dau niște palme din când în când, ca să nu mai las prostiile mele să afecteze viața altora.


[ link extern ]

Ce va ramâne? - Rabindranath Tagore

(poezie din volumul Soarele din prima zi)

Ce va ramâne din tot ce am scris?

O, stiu bine, valul necurmat al Timpului

Zi de zi va cauta sa întoarca

Creatia mea în neant.

Doar în Sinele meu sunt încrezator;

din aceasta cupa am baut zi si noapte

nectarul nesecatuit al universului.

Clipa de clipa

Rost si-a aflat aici iubirea.

Durerea n-a supus

praful n-a înabusit

arta sa.

Stiu, când voi parasi

terenul de joaca al lumii,

sta-vor crângurile martori

în toate anotimpurile înflorite

iubirii ce purtasem acestui univers.

Numai aceasta iubire e adevarata,

e tot ce mi-a daruit viata.

Când va sosi vremea sa-mi iau ramas bun,

acest adevar nu se va ofili

el va nega Moartea.

28 noiembrie 1940

Nici marea insasi nu ar exista fara multitudinea de picaturi…


O proiectie exclusiv religioasa ii poate rapi sufletului valorile sale, astfel incat in urma inanitiei [golirii] sa nu se mai poata dezvolta si sa ramana intr-o stare de inconstienta.

In acelasi timp va ramane cu iluzia ca motivul tuturor necazurilor se afla in exterior.
Nici nu se mai pune problema in ce fel si unde se afla contributia, noastra.
Sufletul ni se pare atat de neinsemnat, incat nu-l consideram capabil de rau,
cu atat mai putin de bine.
Insa daca sufletul oboseste, atunci viata religioasa incremeneste in superficialitate si formalism.

Indiferent cum ne imaginam relatia dintre Dumnezeu si suflet, un lucru este sigur: sufletul nu poate fi un «numai», ci are functia unei fiinte, careia ii este dat sa fie constienta de relatia ei cu divinitatea.
Chiar de-ar fi doar relatia unei picaturi cu marea; nici marea insasi nu ar exista fara multitudinea de picaturi…

Carl Gustav Jung

[ link extern ]

Fiecare dintre noi am avut idealuri nobile. Atingerea acestor idealuri necesita insa si vointa de a lupta si de a lua decizii corecte care sa nu ne duca spre regrete. Din pacate, de cele mai multe ori ne lasam acaparati de maruntisurile vietii si uitam ce este important pentru noi.

Faptele ajung uneori sa nu fie pe masura intentiilor noastre.. Spunem lucruri pe care le regretam si ne indepartam auzind vocile trecutului: ” imi pare asa de rau”, “ce o fi fost in capul meu”, “de ce nu am facut cum a zis”. Cert este ca fiecare zi ne ofera ocazia sa reparam sau de ce nu sa facem lucuri mai bune pe viitor.

Este atat de important trecutul incat continua sa ne influenteze sentimentele si comportamentul actual? O astfel de abordare a situatiei aduce cu sine doar necazuri. In esenta, daca ne gandim cu regret la o nereusita de acum cativa ani, reusim sa intretinem acest resentiment si ne definim si modul de a gandi.

Pentru fiecare dintre noi exista momente de rascruce si in acele clipe ne intrebam: ” cum ar fi fost daca?” Foarte multi dintre noi au regrete legate de propria persoana, ca nu au reusit sa fie ce-si propusesera, ca nu au profitat de o anumita ocazie, insa ideea este sa invatam din fiecare decizie pe care o luam si mai ales sa intelegem de ce am luat-o la stanga si nu la dreapta.
Am deschis pagina asta special pentru regrete. Tu ce regrete ai? Sa ne descarcam sufletul, sa invatam din greseli, din regrete, sa ne sfatuim si in cele din urma sa fim fericiti…

[ link extern ] /