un-nou-coleg a scris:
Chiar nu pot accepta cei care n-au lucrat niciodata ca exista avocati, consilieri juridici, grefieri, notari, ofiteri de politie judiciara care chiar lucreaza in fapt? Eu inteleg ca nelucrand niciodata si stand toata viata in casa pe banii parintilor (sub pretextul ca dau la INM) n-au avut ocazia sa vada oameni lucrand, dar realitatea e cu totul alta.
Eu sunt convins că există oameni de o adevărată valoare și că aceștia formează marea majoritate. Adică cei care lucrează în profesii juridice (polițiști de judiciar, consilieri juridici, avocați, etc) sau profesii auxiliare (grefieri de exemplu) care au o calități deosebite pentru a fi magistrați.
Vroiam doar să spun că dacă se pune poblema unei limitări pe criterii de vârstă (cu care sunt de acord în principiu), nu sunt de acord cu o limitare în ceea ce privește activitatea desfășurată înainte de a susține examenul de la INM.
În fond, din câte știu, în sistemul american, pentru a fi elgibil de a te înscrie la examenul de admitere la o facultate de drept, trebuie ca mai întâi să fii dobândit o altă diplomă universitară în oricare alt domeniu.
Să ne înțelegm bine. Dreptul nu constiutie în sine o „meserie”, Poate fi un bun jurist orice practician al altei profesii dacă vrea și dacă are o oarecare „aplecare” spre asta.
Reciproca însă nu e valabilă.
De exemplu, orice bun chirurg poate fi judecător, dacă vrea, dar nu orice judecător poate fi un bun chirurg. Sau orice mare programator poate fi un bun procuror... dar nu orice procuror poate fi un bun programator.
Deci, ar fi bine să nu mistificăm dar nici să nu minimalizăm importanța unor „ocupații” pt că nu avem competența asta.
Ceea ce contează în fond e calitatatea umană și bineînțeles criteriile după care se stabilesc acele valori.