as dori sa stiu care este probabilitatea ca unui tata, cu domiciliul in Belgia, de a i se acorda drept de vizitare minor cu luarea acestuia din urma in strainatate. Divortul s-a pronuntat in 2009, pe cand minorul avea 1 an. Tatal nu a cerut drept de vizitare si nici nu i-a fost refuzat contactul cu minorul sub orice forma. Frecventa cu care a efectuat vizite minorului a fost 1 data pe an/cateva ore, desi i-a fost permis sa petreaca cate zile doreste la domiciliul meu si al minorului, fiind gazduit de noi.
Dupa anii acestia, mama are o noua relatie, copilul este foarte atasat de partenerul acesteia.
Tatal intenteaza brusc proces de vizitare minor cu dreptul de a lua copilul in Belgia mai multe saptamani, cel putin 3 consecutiv.
Copilul nu doreste acest lucru, este foarte atasat de mama si desi i-am explicat ca este posibil ca tatal lui sa il ia, plinge si este speriat.
Avand in vedere raportul tatalui cu minorului, inconsistenta acestuia in fapt, care este posibilitatea sa obtina acest lucru?
Este in interesul suprem al minorului aceasta ruptura brusca de mama sa, pe o perioada de timp relativ mare si la o distanta atat de mare de casa?
sugestie:magic: ( chiar daca aveti avocat in cauza ....si nu as vrea sa-i stric strategia:D)
copilul are niste motive( banuiesc temeinice) de nu vrea sa-si vada tatal....se poate gasi o procedura legala impotriva tatalui in baza careia , odata declansata, sa puteti solicita suspendarea dreptului de vizitare ......si scapati de probleme....;)
pacat ca suntem in situatii similare....eu vad si un pericol in aceasta deplasare in strainatate....daca nu se mai intoarce cu copilul? La cat de imprevizibil este fostul meu sot pot lua in calcul orice posibilitate.
Sunt de acord ca dupa 12-13 ani ar fi in interesul real al copilului sa viziteze alte locuri, sa cunoasca cate putin din lumea asta....Macar la varsta aia are telefon si stie sa il foloseasca :)
Dar deocamdata tatal este un strain care doreste sa isi impuna prezenta si "existenta" in viata copilului fortat.
Am sugerat solutii de compromis (cam orice spre binele copilului), chiar si deschiderea de a insoti copilul in scurte vizite unde doreste fostul....dar nimic....singurul mod in care el percepe dorinta de a-si cunoaste copilul este de a-l lua in strainatate si sub nici o forma in prezenta mamei.
O eventuala sedinta pentru consiliere psihologica trebuie ceruta unei autoritati a statului, gen Autoritatea Tutelara....sau se poate efectua pe cont propriu la un orice alt psiholog?
Din ce am citit eu aici, pe forum, consilierea trebuie ceruta la DGASPC,(Protectia Copilului) aceea e luata in considerare de instanta, dar este posibil sa fie bune si cele de la alte cabinete.
Gresiti, doamna, "existenta" aceea vrea sa si-o impuna in viata Dvs., negresit, si foloseste copilul in acest scop.
Pana a nu avea Dvs. viata reasezata, nu si-a dorit copilul?
Nu stiu ce venituri obtine tatal copilului Dvs. in Belgia, eu stiu doar ca in unele tari din UE, diferenta dintre a avea copil sau a nu avea este de cca 500 euro, iar comunicarea interstatala este defectuoasa.
In cazul nostru, sunt convinsa ca, odata copilul scos din tara, ar fi automat inregistrat de biologic ca persoana in intretinere, fiindca omul traieste din ajutoare sociale si un plus de 500 euro i-ar prinde bine.
sincer, puneti multe intrebari care se prezuma ca trebuia sa va fi fost lamurite.....de specialist.
Autoritatea tuteleara efectueaza anchete psihosociale nu asigura consiliere psihologica....poate recomanda insa in ancheta sa.
:hm: si problema cu psiholog pe cont propriu nu este simpla, deoarece instanta poate sa o ignore, nefiind dispusa de ea....asa cum am spus chestiunea cu anchetele psihologice sunt perimate ...in sensul ca orice avocat bun advers o poate anula ca nefiind dispusa de instanta ....parafrazand reclama:
chestia asta nu e chiar asa de simpla cum crede lumea...
desigur altcumva se pune problema daca se poate introduce cumva accesoriu al vre-unui act oficial, ca s-i confere relevanta juridica de necontestat....dar asta chiar este o chestiune de tactica avocateasca
va rog frumos, e posibil sa detaliati putin postul dumneavoastra? Orice ar putea ajuta in aceasta speta voi discuta, cu siguranta, cu doamna avocat care ne va reprezenta.
Copilul nu refuza sa isi vada tatal fiindca educatia noastra este inspre decenta, deschidere si respect. Totul este in regula atata vreme cat sunt si eu in preajma. Refuza insa sa plece cu el, i-am explicat ca eu nu il pot insoti fiindca nu imi este permis (nu as dori sa simta copilul ca il abandonez sau il fortez sa faca ceva ce nu isi doreste).
Am discutat acest lucru, i-am explicat ca si tatal sau doreste sa il ia la casa lui....dar copilul nu vrea, plinge si ma roaga sa nu "il trimit la alta casa". Oricat i-am spus ca acest lucru se petrece doar foarte rar si doar cateva zile nu vrea....si basta. Poate si faptul ca pina in prezent noi nu am fost nici macar 1 zi despartiti are un impact asupra copilului.
Nu este nici dorinta mea de a-l trimite, cu rarele ocazii in care s-au vazut l-a necajit doar, i-a spus ca jucariile lui preferate sunt urate, ca vrea sa il ia acasa cu el.....stiu ca in fata legii astea nu vor fi considerate niciodata "motive temeinice".....dar nici nu pot asista impacata la o situatie care nu ii face copilului niciun bine..
Asadar, va rog frumos, in masura in care doriti, sa imi dati mai multe detalii.