as dori sa stiu care este probabilitatea ca unui tata, cu domiciliul in Belgia, de a i se acorda drept de vizitare minor cu luarea acestuia din urma in strainatate. Divortul s-a pronuntat in 2009, pe cand minorul avea 1 an. Tatal nu a cerut drept de vizitare si nici nu i-a fost refuzat contactul cu minorul sub orice forma. Frecventa cu care a efectuat vizite minorului a fost 1 data pe an/cateva ore, desi i-a fost permis sa petreaca cate zile doreste la domiciliul meu si al minorului, fiind gazduit de noi.
Dupa anii acestia, mama are o noua relatie, copilul este foarte atasat de partenerul acesteia.
Tatal intenteaza brusc proces de vizitare minor cu dreptul de a lua copilul in Belgia mai multe saptamani, cel putin 3 consecutiv.
Copilul nu doreste acest lucru, este foarte atasat de mama si desi i-am explicat ca este posibil ca tatal lui sa il ia, plinge si este speriat.
Avand in vedere raportul tatalui cu minorului, inconsistenta acestuia in fapt, care este posibilitatea sa obtina acest lucru?
Este in interesul suprem al minorului aceasta ruptura brusca de mama sa, pe o perioada de timp relativ mare si la o distanta atat de mare de casa?
Atata timp cat tatal nu a adus niciun prejudiciu fizic copilului, cat nu l-a abuzat emotional sau fizic (si daca da, trebuie documente justificatoare si martori!), reprezinta pentru justitie ca este un tata bun pentru copil. Ca poate reprezenta UN RISC date fiind antecedentele fata de dvs sau altcineva, NU CONTEAZA!
Daca copilul nu doreste sa-l vada, este strict din cauza dumneavoastra. Asa este interpretat de catre justitie. Dumneavoastra ati facut ca relatiile afective dintre copil si tatal sau sa nu fie firesti. Credeti-ma, ca stiu ce zic ...
In legatura cu evaluarea psihologica, eu am fost la un Spital de Stat, o doamna pisholog s-a ocupat un timp de consilierea psihologica, apoi ni s-a intocmit raportul, cu stampila spitalului, antet, tot. Un document in adevaratul sens al cuvantului. S-a specificat foarte clar in acel raport atasamentul pe care il are minorul fata de mama si refuzul categoric de a fi in preajma tatalui (fara prezenta mamei). S-a facut recomandarea ca daca minorul continua sa refuze, sa se produca o noua incercare dupa varsta de 10 ani. Raportul NU a contat pentru instanta, decat ca i s-a acordat plecarea in vacante incepand de la sfarsitul acestui an.
Tot acest circ este pentru a va sicana pe dvs, sunt convinsa. Este aceeasi schema si in cazul meu. Dupa ce s-a vazut cu hartia in care si-a evidentiat succesul in fata mea, nu l-a interesat sa-si exercite acest drept. Macar tatal copilului meu nu l-ar lua cu forta, asa ca daca el doarme linistit acum, ca are o hartie in care si-a castigat un DREPT in fata mea, eu sunt linistita.
Sfatul meu este sa incercati sa negocoiati cu tatal minorului, sa incercati ca acel program de vizitare sa fie conceput in functie de datele problemelor dvs, respectiv, copilul INCA nu este obisnuit cu prezenta lui, fara dvs, e la o varsta prea mica ... aspecte normale, intr-o lume normala ... deci, parerea mea este sa incercati sa discutati cu tatal copilului si sa-l faceti sa inteleaga ca dvs nu va opuneti, doar ca aceste intalniri trebuie facute treptat si cu ajutor din partea cuiva in care copilul are incredere si pe care il cunoaste.
discutiile au inceput in momentul in care a aflat de existenta relatiei mele actuale. Venitul sau este unul considerabil, dar chiar si asa, pensia datorata copilului o primesc la o treime din cuantumul prevazut in sentinta definitiva si irevocabila....dar asta e alta discutie.
Eu am acceptat "conditiile" lui tocmai in speranta de a fi lasati in liniste si pace.....
stimata doamna, eu am explicat cum abordez eu ca avocat astfel de spete..si vorbesc din experienta mea , deoarece am obtinut o astfel de suspendare a dreptului de vizitare al tatalui ce a durat 3 ani....sincer, nu va pot lamuri mai mult fara sa cunosc cazul in speta....
in nici un caz nu ma pot baga peste un alt avocat pe care l-ati creditat cu increderea dvs., mai ales ca tactica avocatiala tine si de know-how....apreciez ca am scris tot ce pot scrie pentru ca orice avocat bine pregatit sa stie ce sa faca la cazul in speta( pot sa indic undita nu sa pun si pestele in ac)....
dar, practicand acesta meserie trebuie sa respect strategia aleasa de un alt coleg....in fond, in mare parte asa se construieste o cariera si se castiga sau pierd procesele....nu?
ca sa parafrazez o onorata colega de pe site:
daca tot afirmati ca aveti avocat bine pregatit de ce nu-l intrebati pe el, ci pe noi?
nu vreau sa fiu gresit inteleasa, dar ar trebui sa intelegti ca dvs. doriti ca noi, avocati, sa indrumam alti avocati, ceeace este cel putin ciudat....
avocatul tocmai de aceea l-ati angajat , ca sa va conduca si castige procesul.....este meseria sa, de aceea l-ati ales sa va asiste ...nu este vre-un mandatar neautorizat care are nevoie de ajutor....dansul si nu dvs. ar trebui sa gaseasca solutii....
:).....fair enough. Multumesc pentru mesaje si timpul acordat.
Am discutat deocamdata doar telefonic cu aceasta doamna avocat care doresc sa ma reprezinte, urmand sa discutam mai detaliat la momentul introducerii actiunii.....adica foarte curand :). Intre timp citesc, cercetez, scormonesc :) pentru a fi cat mai in tema si a pune toate intrebarile pertinente.
Mara
Comportamentul copilului nostru este identic cu al Dvs.
Deosebirea consta in venitul biologicului, care traieste din ajutoarele sociale, in faptul ca mama inca nu are alta relatie, iar acest tata preconstituie probe deja de mai mult de 1 an.
Al nostru, spre deosebire de cazul d-nei Milady, este obsedat de faptul ca e "tata" si, odata dreptul obtinut miseleste, ar lua copilul fara regrete, netinand cont de dorinta acestuia; eu cred ca i-ar administra chiar si somnifere, ca sa o pata stapani, sa o poata tine la el peste noapte, fapt care nu se va intampla, indiferent de consecinte.
De cand exista acest copil, a profitat material de pe urma lui si cauta sa profite in continuare, pe langa obsesia bolnavicioasa, pe care nu o pot demonstra.
Si la noi au fost violente, as putea sustine chiar ca o tentativa de omor, dar asupra mamei lauze, cu copil de 2 saptamani, dar asta nu conteaza in justitie, ci daca copilul se joaca cu tata.
Daca se joaca, inseamna ca il poate lua cu el, daca nu se joaca cu el, MAMA l-a influentat negativ si e de vina...
D-na avocat Antoanela are FOARTE MARE dreptate.
Judecatorii dau sentinte pe baza probelor; noi suntem pe cale de a pierde cu dreptatea in mana.
Intr-un oras mic, avocatii se cunosc intre ei. Nefiind convinsa de profesionalitatea primului avocat angajat, am mers la consultanta, contracost, la alt avocat.
La termen, martorul adversarului a recitat tot ce am vorbit cu avocatul consultat, care, intamplator, era probabil prieten cu avocatul adversarului. Si primul avocat contractat tot ne convingea ca trebuie sa aratam ca noi suntem mai buni si in instanta, a tinut limba in gura, in timp ce avocatul adversarului vorbea continuu.
Deci exista si cazuri in care platesti avocat si el lucreaza impotriva ta, deci mare atentie!!!