Sunt in divort cu sotia care are o tulburare de personalitate paranoida (nediagnosticata inca). Tulburarea aceasta apare in "Criteriile medico psihosociale de incadrare a persoanelor in grad de handicap". la capitolul I, functii mentale.
Tulburarea aceasta se va putea transmite la copil pe cale genetica si/sau prin modelare parentala.. Intrebarea este: pot solicita instantei de judecata sa dispuna expertizarea psihiatrica a amandorura (a mea si a ei), specificand simptomele pe care le prezinta, adica:
///
-lipsa acuta de incredere-are incredere doar in cateva persoane din familia ei;
-neavand incredere in altii, da dovada fata de acestia de o mare lipsa de onestitate;
-interpreteaza gesturi neutre sau prietenoase ale altor persoane ca ostile, defaimatoare sau malitioase;
-incearca sa gaseasca in actiunile altor persoane tot felul de motive ascunse;
-resentimentara, cu o mare dificultate de a ierta, indiferent cat timp a trecut de la producerea unui eveniment;
-poarta ranchiuna in mod persistent, se gandeste cum ar putea sa pedepseasca alte persoane in mod exemplar;
-nu tine seama de sentimentele altora, are tendinta de a raporta totul la persoana sa;
-nu vrea sa isi asume responsabilitatea pentru greselile sale, intotdeauna altcineva a fost adevaratul autor;
-are un comportament rigid, da dovada de incapatanare, are idei fixe;
-are senzatia ca drepturile nu ii sunt recunoscute si sustine aceasta cu argumente si incapatanare;
/// ?
Daca legislatia in vigoare doreste sa-i asigure copilului cel mai ridicat nivel de sanatate pe care-l poate obtine, n-ar trebui instanta sa nu-l expuna la o modelare paranoida din partea mamei, incredintandu-l acesteia?
@Martonze:
O sa va explic ce nu intelegeti dvs.: e vorba de viata unui copil nevinovat la mijloc; a fost sa si-o piarda de 2 ori in mai putin de 2 ani de zile din cauza neglijentelor sotiei si atunci va dati seama ca nu pot privi relaxat si detasat ce se intampla, cu atat mai mult sa-l abandonez ca sa trec la "noi inceputuri romantice"....
Nu stiti ce insemna paranoia si va spun eu cum este: o ploaie de acuzatii nefondate, minciuni peste minciuni ca sa nu-si asume nicio responsabilitate, o stare de hiper-incordare fata de persoanele in care nu are incredere...
Ideea de a avea acordata incredintarea copilului imi spune deja ca trebuie sa-mi schimb fundamental stilul de viata si sa parcurg un sir de renuntari...
...Dar v-ati gandit ca eu sunt singura persoana care se mai poate lupta pentru el? Ca are totusi dreptul sa traiasca si sa aiba o viata normala?...Ca Dumnezeu l-a ocrotit de doua ori, dar nu se stie daca va mai fi o a treia oara?...
Si cum vreti sa demonstrati cele de mai sus?
Va relatez caz concret: o femeie isi agreseaza vecinii, cu furca, vecinii cheama politia, femeia ataca si politistii, politistii o incatuseaza si o duc la Spitalul de psihiatrie, unde este examinata si i se da drumul, ca nu e bolnava psihic.
Faptul ca s-a accidentat copilul de 2 ori in prezenta mamei? putea sa se intample si in prezenta Dvs., copiii sunt neastamparati si se mai intampla.
Eu va spun, cu toata sinceritatea: v-ati asumat rolul lui Sisif.
Cu mai putina incrancenare ati vedea altfel situatia si ar fi mai bine si pentru ingeras.
Rolul pe care mi-l asum este de comunicator catre societate.
Societatii i se aduc la cunoastinta niste fapte, societatea analizeaza, ia decizii. Apare un arbore decizional care poate duce catre un copil in siguranta si normal in plan mental sau un copil cu viata in pericol, cu comportament si mod de gandire distorsionate prin modelare parentala