Buna ziua !- recalculare pensie de intretinere

m_ella2005 a scris:

Felicitari celor care isi cresc copiii, si mai ales celor care o fac singuri, dar nu pot sa fiu de acord cu cei/cele care, bagand copilul la inaintare, cauta sa obtina foloase materiale cu justificarea ,,as dori sa iau o garsoniera .... ca-i va putea ramane lui plus siguranta unui camin si stoata stabilitate psihica pe care aceasta o aduce.''
Din punct de vedere legal, legea nu obliga nicio persoana sa lase mostenire descendentilor. In plus, ce veti face daca, la un moment dat, nu veti mai putea achita ratele la garsoniera si va bate executorul bacar la usa? Ce-i va ramane copilului?
Daca locuiti cu chirie, puteti foarte bine sa cautati sa cumparati o locuitna a carei rata sa se incadreze in cuantumul chiriei, oricum acesti bani tot ii dadeati, iar cu sau fara copil tot trebuia sa locuiti undeva.
Consider insa ca este chiar in interesul copilului atunci cand doriti din start sa cumparati un imobil pe numele acestuia. Este singura modalitate in care copilul chiar va ramane cu ceva.

Ai stat vreodata cu chirie? Cunosti toate "beneficiile" unei astfel de situatii? Sa stai o perioada si apoi sa te anunte proprietarul ca iti mareste chiria sau ca are o ruda caruia trebuie sa-i asigure un loc de stat sau ca are nevoie de bani si sa vinde casa ori o gramada de lucruri pe care nu le poti imbunatati pt ca nu e casa ta sau o faci pe banii tai si el ramane cu ele? De cate ori trebuie sa-ti cauti o locuinta cu o chirie pe care sa ti-o poti permite si etc etc? Sa trebuiasca sa-ti cauti un camion sa-ti muti lucrurile, sa cauti oameni sa te ajute, sa faci reparatii unde te muti, sa desfaci pachetele si sa vezi cum le ordonezi in ce ti s-a pus la dispozitie, sa stai sa dezinfectezi etc, etc, asta ori de cate ori trebuie sa te muti?

Cand am conceput copilul, noi parintii aveam in plan sa strangem un avans de garsoniera si impreuna sa-i putem oferi un camin stabil.

In ceea ce priveste intretinerea, iarasi mi se pare exagerat sa pui copilul la inaintare pentru cativa mc de apa in plus la factura si in plus, doar nu lasati apa sa curga pentru ca in casa exista copilul. Apoi, daca veti compara pretul unui mc de apa cu pretul unui pachet de cafea sau orice altceva cumparati pt dv, veti constata ca se poate renunta cu usurinta la acea cafea pt a acoperi apa pe care o consumati cu copilul.

Unde stau eu iarna apa calda costa si 25 de lei/mc. Eu cafea nu cumpar, nu merg la coafor, nu merg la teatru/film/mall/terase/baruri/restaurante. La cablu si internet am renuntat. Doar imi cumpar un pachet de tigari la cateva zile, dar daca imi raman bani pe sponci, renunt si la singurul meu viciu.
Cati barbati ar renunta la orice sau macar s-ar limita la un singur "viciu"? Pentru multi dintre ei pensia alimentara este doar o factura cu suma fixa lunar, in rest nu i-ar interesa.

Iar caldura si economia pe care ati face-o daca nu ati avea copilul...., doar nu tineti copilul la 30 de grade in toiul iernii. Iar daca considerati ca faceti economie atuci cand plecati de acasa si inchideti centrata, poate ar trebui sa va mai ganditi un pic. Pe perioada cat sunteti plecata temperatura va scadea, peretii se vor raci, iar atunci cand o veti porni, in primul rand veti sta o perioada in frig, iar in al doilea rand, centrala va merge destul de mult pentru a ajunge la temperatura normala, deci va consuma, poate chiar mai mult decat daca ati fi lasat-o deschisa

A trebuit o perioada sa ne mutam pt 10 zile la o ruda. Au dat caldura mai mare (23-25 grade), ca sa-i fie bine copilului si consumul s-a dublat pt caldura. Nu mi-a cerut bani ca suntem rude. Dar mi-a aratat facturile.

Si cum ramane atunci cu ,,nimic nu se compara cu zambetul unui copil?'' Oare toata greutatea ,,efprturilor mentale si fizice'' nu va este compensata din plin de copil? Ganditi-va la faptul ca multe mame/tati platitori de pensie alimentara nu se aleg decat cu datul banilor si nu au nimic din bucuriile pe care le aduce copilul.
Iar daca totusi reprezinta un chin, de ce nu va transformati dv in parinte platitor de pensie alimentara? Astfel veti avea suficient ,,timp liber'' la dispozitie.

Ma faci sa rad!!!!

,,nimic nu se compara cu zambetul unui copil?''

Nu generalizez si exclud persoanele de fata, dar intreb oare ce alte eforturi depun parintii platitori de pensie alimentara pentru a se bucura de "zambetul propriului copil"? Eu depun zi de zi, iar ta-su nu si-a gasit loc in programul sau pt acest zambet timp de 2 saptamani: ca fost nu stiu meci, ca i-au venit nu stiu ce prieteni, ca etc, etc. Timp de doua saptamani si cu weekend la mijloc... Faza asta cu zambetul n-are valoare pt multi, dar o folosesc pt a se eschiva de a face ei insusi sacrificii, desi nu-i opreste nimeni. Pana si legea in ziua de azi le da si mai multa larghete: pot solicita custodia comuna. De ce nu se inghesuie? Si nici nu ar mai plati probabil pensie alimentara.

Eu nu spun ca trebuie sa renunt la toate sacrificiile si eforturile, doar ca amintesc ca in momentul conceperii si sarcinii eram doi parinti care am zis ca impartim toate acestea spre binele copilului. Doar ca pe urma, unul si-a luat talpasita... si oare un parinte poate cu succes sa tina locul a doi adulti-parinti?

Eu ca tata ma lupt pentru copilul meu, sa-l vad cat mai des, sa petrec cat mai mult timp alaturi de el, sa-i ofer tot ce isi doreste. Stiu ca nu sunt multi tati care sa faca ceea ce fac eu dar sunt si multe mame care vor sa se razbune pe ei prin intermediul copilului (cazul meu).
Divortul a fost inaintat de mama copilului, iar pe perioada divortului, ( 1 an si jumatate) eu nu mi-am vazut copilul cu toate ca am rugat-o de numeroase ori sa coboare macar 5 minute in fata blocului sa-mi vad copilul.
In prezent, ii platesc pensie alimentara si nu ma plang de asta, vreau sa fie ingrijit si educat asa cum trebuie. Am rugat-o sa ma informeze cand sunt sedinte cu parintii sau cand merge la doctor sa fiu alaturi de copil dar din pacate mereu raspunsurile au fost ca nu ma intereseaza pe mine, copilul i-a fost dat ei spre crestere si educare de catre instanta si eu nu am astfel de drepturi.
Pentru astfel de oameni cum a fost sotia mea sa stiti ca nu am absolut nicio mila si niciun regret fata de situatia ei materiala. De copil pot sa ma ocup si eu ca tata, idioti au fost cei care au dat legea prin care copii sunt incredintati doar mamelor, fie ele femei care isi dau silinta pentru binele copilului, fie ca sunt prostituate sau fie ca lasa copilul la parintii lor spre crestere, ca de, trebuie sa munceasca sa intretina copilul.
Noi tatii, putem sa avem grija de copii nostrii uneori chiar mai bine decat mamele.

Asa ca doamnelor si domnilor care urmariti acest topic, fiecare le stie pe ale lui si fiecare crede ca are dreptate, dar atat unele mame cat si unii tatii sunt o apa si-un pamant, delasatori, dezinteresati fata de copii si chiar fata de propia lor persoana.
Propun inchiderea acestui topic deoarece chiar s-a deviat foarte mult de la subiectul cu care a fost deschis.
Toate bune tuturor!

Tommy D a scris:

Eu ca tata ma lupt pentru copilul meu, sa-l vad cat mai des, sa petrec cat mai mult timp alaturi de el, sa-i ofer tot ce isi doreste. Stiu ca nu sunt multi tati care sa faca ceea ce fac eu dar sunt si multe mame care vor sa se razbune pe ei prin intermediul copilului (cazul meu).
Divortul a fost inaintat de mama copilului, iar pe perioada divortului, ( 1 an si jumatate) eu nu mi-am vazut copilul cu toate ca am rugat-o de numeroase ori sa coboare macar 5 minute in fata blocului sa-mi vad copilul.
In prezent, ii platesc pensie alimentara si nu ma plang de asta, vreau sa fie ingrijit si educat asa cum trebuie. Am rugat-o sa ma informeze cand sunt sedinte cu parintii sau cand merge la doctor sa fiu alaturi de copil dar din pacate mereu raspunsurile au fost ca nu ma intereseaza pe mine, copilul i-a fost dat ei spre crestere si educare de catre instanta si eu nu am astfel de drepturi.

Va felicit si ma bucur pt copilul dv ca are un asa tata, insa din pacate ca are o asa mama si cu adevarat sunt multe cazuri de genul si imi pare rau pt copiii care sunt folositi ca arma de razbunare.

Am inteles ca acum cu noua lege puteti cere custodia comuna, iar in cazul dv cred ca ar fi cel mai bine pt copilul dv. Pe de alta parte puteti obtine o hotararea judecatoreasca prin care sa vizitati copilul, sa-l luati acasa plus concedii si daca nici asa mama nu va lasa sa-l vizitati mergeti cu un executor, dar nu va lasati, pt ca mai tarziu nu va fi benefic pt copil.