patrascu razvan a scris:
Eu nu inteleg care este interpretarea dvstra,vi se pare ca ar exista circumstante atenuante sau ca se amelioreaza cumva gravitatea faptei daca bunurile de fapt apartineau agresorului?Cu ce se schimba situatia sau incadrarea daca contractul expirase si bunurile trebuiau predate?
Nu exista nici o lege care sa spuna ca daca inchiriezi anumite bunuri in urma unui contract si beneficiarul nu ti le inapoiaza la termen trebuie sa recurgi la violenta sa le recuperezi.Este vorba de un contract aici ,proprietarul are la dispozitie alte cai ptr a-si recupera bunurile,pentru ce mai exista instantele de judecata,executorii judecatoresti?
Sa nu uitam nici dispozitiile art.208 alin.3 "fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului,dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detinerea legitima a altei persoane.
Cu tot respectul, dar nu am afirmat niciodata ca proprietarul bunurilor avea dreptul sa recurga la violenta, ar fi absurda o astfel de interpretare.
Am facut referire strict la bunuri si incadrarea la talharie. Potrivit legii
posesia legitima este ocrotita, impotriva oricui, chiar si impotriva proprietarului.
Dar mai vorbim despre o posesie legitima din moment ce nu mai exista niciun contract intre proprietar si cel caruia i s-au inchiriat bunurile?
Din momentul expirarii contractului bunurile nu mai sunt detinute legitim.
Fapta proprietarul care incearca sa isi ia bunul din stapanirea detentorului de rea-credinta nu constituie infractiune ( pt infractiunea de furt, nu si pt violenta).
Astfel,
nu avem un bun detinut legitim si nu nu aflam in situatia art 208 alin 3.
In consecinta, puteti sa fiti sau sa nu fiti de acord cu mine, nu se va retine infractiunea de talharie deoarece nu avem furt ci se va retine numai infractiunea de violenta (oricare ar fi aceasta).