Aveti foarte mare dreptate,in fond copilul este prins la mijloc - tatal sa se razbune,iar eu sa nu ma mai las calcata in picioare...
Oricum il ajutam,e copilul meu,insa in momentul de fata cred ca orgoliul fiecaruia dintre noi joaca un rol important...
Voi astepta ca fiul sa realizeze ca a gresit,chiar de ar fi sa nu mai urmeze o alta facultate,si pana la 26 de ani atat cat spune legea pentru ca nu pot pune in aceeasi balanta dragostea mea pentru el si dorinta de razbunare si orgoliul tatalui...
Va multumesc !!!
Vacanta face parte din anul universitar - parerea mea.
Anul universitar spre deosebire de anul calendaristic are o alta data de incepere - prima zi lucratoare a lunii octombrie (parca) vs. 1 ian.
"Are drept la intretinere acela care se afla in nevoie neputandu-se intretine din munca sau din bunurile sale".
"Parintii sunt obligati sa-l intretina pe copilul devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fără a depăsi vârsta de 26 ani."
facultate terminata + master = o ordine fireasca a continuarii studiilor.
facultate neterminata + inca una inceputa ca sa ne aflam in treaba ori pentru ca-i mai ieftina parcarea universitatii pentru decapotabila "donata" de bunicu' si altele asemenea = :-/
PS: raspunsurile din forum au caracter de generalitate, asa incat "decapotabila" este doar un exemplu sugestiv (nu o luati ca atare, ca sa-mi spuneti ca fiul dvs. n-are).
In plus, NCC vine si cu ceva dispozitii interesante pe care cineva, pana la urma, le va exploata:
art 526 Comportamentul necorespunzator
alin 2 - Acela care se afla in stare de nevoie din culpa sa poate cere numai intretinerea de stricta necesitate.
Stiu un prof. care, cu ani in urma, a luat din casa parintilor o loaza, a "dotat-o" cu un lighean cu apa in care sa-si vare picioarele umlate de-atata atarnat la masa de studiu, plus niste "posmagi", si a terminat loaza tot ce incepuse si nu avea sanse sa termine, iar cand a venit OMUL din cele strainataturi nu-mi venea sa cred ca aceea fusese povestea lui.
Oricum, eu nu am inteles nici macar acre e povestea si de ce niste adulti isi pun orgoliul (a se citi prostia) cu tanarul caruia l-au educat plin de orgoliu si incapatanare (a se citi prosteasca). Poate doar daca vor sa ii dovedeasca fiului, inca odata, cat au gresit ei in educatia lui.
Ca sa fii parinte si sa... "astepti ca fiul sa realizeze ca a gresit" imi pare mai gresit decat ce face tanarul ala.
Ar trebui sa sperati ca ii va fi bine, indiferent ca ati fost de acord sau nu cu alegerile lui. Asa a invatat el, crescut de voi, sa le ia.
Ca orice parinte am incercat sa-l invat sa faca deosebirea intre bine si rau,sa iubeasca dreptatea ,adevarul....
Da,consider ca am gresit cand am fost deacord si l-am dat la o scoala din alt judet inca din clasa a VII-a,pentru a nu mai fi martor multor probleme de care nu are rost sa mentionez,insa cu speranta ca isi va putea creea un viitor mai bun..
Nu sper,ci imi doresc enorm ca sa-i fie bine si ma rog ca * banul * sa nu il strice intr-atat,sa fie OM pe picioarele lui si sa judece cu mintea lui nu cu a altora...
Este explicabil atunci de ce procedeaza astfel, nu e tocmai usor sa iti traiesti adolescenta departe de parinti si de afectiunea lor, e perioada in care te formezi ca adult.
Acum va arata ca poate face ce doreste, cu sau fara aprobarea voastra. Poate cauta acum, cu intarziere, aprobarea pe care nu a avut-o.
Nu ar strica, poate, sa incercati si abordarea asta...