Lulica a scris:
In anul 2004 am avut o prietena care a incheiat un precontract cu unchiul ei pentu a achizitiona de la acesta un apartament cu 2 camere, obtinut de acesta prin partaj. Au stabilit un pret prin precontract, prietena mea a achitat fostei sotii partea cuvenita ei din apartament, a achitat toate datoriile pe care le avea unchiul ei vis-a-vis de acest apartament (intretinere, lumina, cablu, etc), a obtinut toate actele (cadastru, intabulare). Toate aceste sume reprezentau avansul din suma totala. Intre timp (adica dupa mai bine de jumatate de an) preturile la apartamente au inceput sa creasca din ce in ce mai mult, unchiul ei a primit o alta oferta (de aproape 3 ori suma cuvenita initial), a inapoiat prietenei mele strict sumele avansate de aceasta si a vandut apartamentul altei persoane. Iar instanta a hotarat ca el are dreptate si a procedat corect. Se vede treaba ca legalul si moralul nu prea au legatura...
Nu cred că instanţa s-a pronunţat în sensul că promitentul vînzător avea dreptate, ci mai degrabă a luat în considerare faptul că apartamentul nemaifiind în patrimoniul acestuia, fiind vîndut unui terţ, cererea promitentului cumpărător privind pronunţarea unei hotărîri care să ţină loc de act translativ de proprietate nu mai avea obiect - nemaifiind proprietar, promitentul vînzător nu mai avea ce să înstrăineze.
Asta nu înseamnă că promitentul cumpărător nu putea să ceară (şi să primească) daune interese. Că nu a cerut, e vina lui.
În ceea ce priveşte invocarea clauzelor abuzive, nu trebuie să uităm că promitentul vînzător nu are calitatea de comerciant.
Liviu S.Bordaş