Delapidare

În conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 22/1969, gestionarul este prezumat vinovat de orice lipsă constatată în gestiunea sa, dar această prezumţie vizează numai răspunderea civilă conform normelor dreptului muncii, neputînd fi extinsă în procesul penal.
În această ultimă materie operează prezumţia nevinovăţiei inculpatului - principiu înscris în art. 66 Cod procedură penală -, a cărui vinovăţie trebuie stabilită în baza unor dovezi din cele prevăzute în art. 64 Cod procedură penală.
În absenţa unor probe în sensul că toţi angajaţii au acţionat în baza unei înţelegeri - ci, dimpotrivă, existînd posibilitatea de a fi săvîrşit actele de sustragere din gestiune în mod independent şi în momente diferite -, gestionarul de drept şi gestionarul de fapt nu pot fi prezumaţi coautori la producerea întregului prejudiciu constatat în gestiunea lor şi nu pot răspunde, toţi, nici penal, nici civil, pentru întreaga lipsă; răspunderea fiecăruia urmează a fi angajată numai în limita sustragerilor proprii.
Pe tot parcursul urmăririi penale, audiată fiind, inculpaul daca da dovadă de totală transparenţă dorind aflarea adevărului, combinata cu demonstrarea unei lipse totale de implicare a asociaţilor-administratori, lipsa totală de control periodic a activităţii, se poate cere chiar ca baza art. 11 pct. 2 lit a combinat cu art. 10 lit. b1 şi d C.p.p. sa dispuna achitarea inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ alin.1 C.pen., neexistând intenţia iar cu privire la soluţionarea laturii civile, având în vedere că lipsa din gestiune constatată se datorează exclusiv unor neglijenţe, aparţinând tuturor angajaţilor punctului de lucru, a compartimentului contabilitate, precum şi a asociaţilor administratori, se va respinge actiunea civila.