Patrick_ a scris:
Adică, pentru a verifica dacă o anumiră dată este în termen sau în afara lui, adunăm la data de început a acestuia durata termenului plus 2 zile, iar dacă rezultatul este mai mai mic decât data de îndeplinire a obligației, aceasta a fost îndeplinită în termen.
Adică, 11.03.14 +30+2 = 12.04.14, ceea ce înseamnă că în 12.04.2014, obligația era deja tardivă - deci se putea îndeplini inclusiv în 11.04.2014. (bineînțeles, se ține seama în care ultima zi cade într-o zi nelucrătoare)
După ce am încercat tot felul de alte variante de calcul, aceasta mi s-a părut cea mai simplă metodă.
Cele ”+2” zile sunt de fapt ”prima și ultima” care nu intră în calcul conform textului de lege.
De fapt nu are importantă dacă aceasta sunt chiar ”prima” sau ”ultima”, ci contează să fie ”adăugate” la durata termenului care se calculează pe zile libere.
Aveti dreptate cu explicatia dvs. dar de dragul discutiei, care credeti ca a fost logica legiuitorului atunci cand a formulat sintagma "prima si ultima zi", nu intra in calcul ?
Din moment ce
prima zi ce nu se ia in calcul - reprezinta cea in care in care se ia la cunostiinta un fapt, de catre o persoana. Cand i se inmaneaza un act.
Ce rost mai are sa se mentioneze si neluarea in calcul a
ultimei zile ce nu se socoteste, ce logic ar fi ca in acea zi i se aduce la cunostiinta instantei, un fapt.
Prin inmanarea unui act. Ce evident, se poate face cat timp este programul de lucru. La fel ca si in cazul primei zile.
.
Altfel se putea mentiona ca, termenul curge de la data luari la cunostiinta, prima zi neluandu-se in calcul! Si atat!
Astfel, de la data primirii actului, aceea zi neluandu-se in calcul, incepea sa curga termenul prevazut si stabilit pe ore, zile, ani, ce se implinea in ultima zi la ora 24.
Nu era mai simplu ?
Evident ca metoda dvs. de calcul pe zile, este cea mai practica si scuteste de multe batai de cap cat si interpretari diferite si inutile.
Discutia este una pur dialectica. Realitatea fiind una singura.