desfierea unui copil înfiat

Ba eu cred ca reprezinta o dovada de neputinta, am dat de greu fug. Daca copilul natural facea asa ceva il dadea la orfelinat?! Cum bine ati spus, a dat o sansa unui copil, suna a sansa financiara nu sansa de a fi intr-o familie care sa il iubeasca.

Buna ziua .as vrea sa va povestesc situatia mea care eu cred ca este una fericita .Am un nepot care l-am crescut de la 2 zile fiind aproape abandonat Are 5 ani acum .Dupa cinci ani mama l-a vrut inapoi ,eu locuind in usa iar ea in rominia ,nu l-am adus in tara timp de 5 ani ,el nu cunoate pe altcineva decit pe mine copii mei ca si frati si sotul meu care il iubeste ca pe copilul lui .Mama a insistat sa il aduc in tara ca nu poate trai fara el dupa atita timp .Am stat 2 luni in tara ca copilul sa se obisnuiasca cu naturala mama .Am plecat inapoi in usa unde am familie si copii si l-am lasat acolo .Nu a durat 2 luni si copilul a luato razna ,vb urit ,injura ,te face prost e.t.c .,o trateaza pe mama lui adevarata ca o prietena exact de seama lui ,poate si din cauza ca acum a vb romineste normal ,el stia toti acesti ani romina dar nu vb decit engleza .acum are 6 luni in rominia si nu mai vrea sa stea plinge tot timpul sufera daca nu ne vede pe calculator ,nu face nimic ce ii spune mama ,este foarte ciudat ,agresiv .Vorbim in fiecare zi pe calculator si ce sa vedeti ,mama vrea sa vin sa il iau inapoi ca nu se poate intelege cu el deloc ,nu o asculta ,nu o respecta ,nu o intelege .IN final ne-am luat bilet sa ne ducem sa il luam si inca ceva ne si da semnatura sa putem sa il adoptam.Copilul si-a facut de o sapt bagajul sa plece din rominia si noi deabea asteptam sa il luam ,este copilul nostru si nu putem face greseala sa il abandonam undeva unde nu vrea sa stea.Concluzia mea este ,,copilul simte sufletul omului ,si depinde si cum comunici cu el si de educatia pe care i-ai dat-o in primi ani de copilarie ,si normal copilul copiaza parintele si comunicarea cu un copil si atentia care i-o dai este importanta in viata unui copil .Deci copilul de care s-a vb pina acum nu a primit prea multa atentie de la parinti ,,degeaba avea situatie si bani ,sufletul copilului este foarte sensibil in astfel de situati ,

"Ar exista soluţii de a "scăpa" de copil. Pe scurt, doamna ce l-a adoptat nu îi mai oferă copilului nimic, îl neglijează, îi îngrădeşte dreptul la educaţie, un vecin face o reclamaţie la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, se constată că cele sesizate se confirmă, copilul este retras din mediul actual iar părintele este decăzut din drepturile părinteşti.
Totuşi e păcat după atâţia ani să renunţe la luptă. Va avea nevoie şi domnia sa de un sprijin la bătrâneţe şi e foarte probabil să regrete decizia luată. Un psiholog competent poate face minuni cu astfel de copii cât timp şi părinţii ascultă sfaturile primite." Sa nu procedeze asa ca risca sa se aleaga cu un DOSAR PENAL intrucat ,ca sa decada din drepturi trebuie sa fi savarsit o infractiune care pune in pericol interesul copilului si credeti-ma ca este mai putin stresant sa apelati la un psiholog atat pentru cunostinta dumneavoastra cat si pentru copil decat sa ajunge-ti prin tribulale.Ar trebui sa va de-a de gandit faptul ca ,copilul a trait in orfelinat 2 ani si la cunostinta dvs. 11 ani ,stiut fiind ca OMUL este animal social se adapteaza la mediul in care traieste si copiaza modelele.

Buna ziua . Referitor la problema expusa aici , nu cred ca solutia este " desfierea " copilului . Eu am doua fete , de 16 , respectiv 17 ani , de care uneori , mai sunt si eu nemultumita , ca , na, la varsta lor nu gandesc neaparat ca mine ( nici n-ar avea cum ) , ma mai supar pe ele , dar nu cred ca ar trebui sa cred ca le pot " schimba " cu alti copii .Fetita la care va referiti , la 13 ani , normal ca are comportamentul specific adoloescentilor care sunt , cu totii , mai nebunatici , mai irationali . Parintii adoptivi ce ar fi vrut de la ea ? Se asteptau sa le arate recunostinta vesnica , sa fie cel mai cuminte copil din lume , sau ce ? Toti ne dorim asta de la copiii nostri , dar , trebuie sa incercam sa-i intelegem , sa nu uitam ca , la un moment dat , si noi am avut 13 ani si am fost si noi niste copii neascultatori care le faceau probleme parintilor .Eu cred ca ar avea nevoie sa mearga cu totii , impreuna , la un psiholog . Nu este o situatie fara iesire . Si mai ales , cred ca nu ar trebui sa-i spuna fetei ca ar vrea " sa scape " de ea . Atunci chiar ar avea probleme cu fata .

Dati-mi voie sa raspund si eu in calitate de copil infiat, desi sunt om in toata firea acum: daca as avea un copil care ar fura, injura si s-ar bate cred ca as inebuni de ciuda, la propriu, nu as accepta un asa comportament, dar si eu am fost la fel (mai putin partea cu furatul). Ma enervam foarte repede, saream la bataie din orice, nu cred ca a fost un copil pe strada care sa nu fi luat bataie de la mine, eram de o aroganta incredibila, aveam note mari, din punctul meu de vedere nu exista nimeni mai inteligent ca mine si stiti doar ca prostul nu e prost destul daca nu e si fudul. Dar care era chestia: as fi avut de unde invata comportamentele astea, copilul natural al parintilor mei le-a furat aurul si valuta din casa si era mai rau decat mine, umbla cu tot felul de vagabonzi, a fugit de acasa, la 17 ani a fugit in Ungaria si atunci se trecea doar cu viza. Dar ca sa vezi: parintii nostri nu ne-au dat pe niciunul la casa de copii, pe fratele meu pentru ca nu puteau, doar era al lor, si pe mine pentru ca nu puteau, eram copilul lor oricum!!!
Eu stiu de ce eram asa de dificila: unu la mana ca nu ma puteam controla, daca ma enervam nu era cu putinta sa ma calmez decat daca faceam ceva rau fizic si inca nu-mi descoperisem puterea de autocontrol, nici eu nu credeam ca e posibil sa ma controlez si 2 la mana, ca eram foarte speriata de lucrurile pe care nu le puteam eu controla si reactionam violent, acesta era de fapt si motivul iesirilor mele. Ideea e ca pe mine nu m-au ajutat parintii din punctul asta de vedere pentru ca sunt oameni simpli, nu stiau prin ce stari trec eu, nu m-a ajutat nimeni, pana la urma mi-am descoperit eu autocontrolul, dar din cate vad fata aceasta ar avea nevoie de ajutor specializat pentru ca pornirile le ai, indiferent in ce mediu cresti si ce parinti ai