urmarirea penala in tortura psihica

scenariul consta in scopul si metodele utilizate pentru a le atinge cat si posibilitatea infaptuirii faptei
atata timp cat exista fapta trebuie sa existe si minimul de probe
chiar daca este vroba in prima faza de ingradirea comunicarii dintre 2 persoane, una folosita ca momeala sau "robot" , este recunoscut ca "manipularea" poate fi letala in anumite conditii, adica sunt consecinte provocate in mod intentionat de catere autorul moral fara ca "robotul" sa constientizeze fapta sau sa corecteze
majoritatea probelor se bazeaza pe deviere de comportament ca urmare a unui factor de influenta; adica mai multe persoane din medii si locuri diferite care s-au comportat similar
in cea mai mare parte, nu s-a spus ca nu vreau sa mai vorbim, etc ci a pus pe unul sau pe altul sa sune cu numar ascuns si sa ameninte ca dca mai vbesti cu x se intampla nu stiu ce sau alte nebunii
apoi ma intereseaza inchizitia
imi este greu sa cred ca o persoana normala se comporta din instinct ca un psihopat, tortionar sau escroc
14 nov 2011 :
"... ce voiam sa iti spun : AI AVUT DREPTATE.Ei chiar exista. ei mi-au spus sa ma despart de tine si eu am avut incredere in ei. iar acum,dupa ce ne-au despartit, au disparut. ei mi-au dat atata incredere in mine atunci ca sa ma despart de tine si acum nu ii mai aud deloc. inainte cand ii auzeam chiar credeam ca sunt eu,adica, ca sunt gandurile mele....'
hayek - controlul mediului si al circumstantelor unei persoane de catre o alta,astfel incat , pentru a evita un rau si mai mare, omul este fortat sa actioneze nu in conformitate cu un plan coerent al sau,ci ca sa serveasca scopurile altuia se numeste coercitie.
coercitia survine atunci cand actiunile unei persoane sunt facute sa serveasca vointei unui alt om,pentru scopul celuilalt si nu al ei
Editat de moderator simonette12- motiv pct. 1.3 din Regulament

Stimabile, mandatele de arestare amintite s-au dat pentru fapte demonstrabile (cine, unde, ce, cand, cu ajutorul cui), nu pentru povesti ca de ce n-avea ursu' coada.

am trecut cu vederea tipurile de intimidare, din ce se prezinta mai sus nu rezulta decat existenta si prezenta unei forme de manipulare.

in ce priveste restul de probe : fapta sa fie previzibila si sa aiba urmari grave
s-a descris coercitia , arta de a folosi omul in interes propriu

tortura are 3 forme de manifestare : 1. deprivarea de ordin social
2.ataca acolo unde iubeste mai mult
3.directiile si ofensele : boala psihica, amnezia, etc, simularea unor etape din ancheta - gen : te cunosc de undeva?

4.decizia care duce la sinucidere precedata de limbaj

am gasit metoda de asasinat in manipularea in masa prin tortura psihica:

1.este mentinut subiectul in tensiune psihica permanenta- deprivarea de ordin social plus cuvinte care sa creeze leziuni psihice- stari nervoase, manie, furie, mediu insuportabil, etc

folosirea inchizitiei ca forma de apararare= adica la o consecinta exista 6 metode mai putin autorul moral implicat

2. se creaza o vointa si o dorinta puternica plus asteptari

3. cu ajutorul unei bate psihologice persoana este constransa la sinucidere

trebuie doar acreditarea unui medic psihiatru si a unui procuror criminalist pentru ca persoanele participante sa fie arestate si atunci crima sub forma asta nu mai poate avea loc

Injuraturile și jignirile fac parte din tortura psihică dacă sunt formultate nejustificat doar de dragul alterării unei persoane (din ură sau pentru a se răzbuna), contează intregul context nu doar vorbele folosite în torturarea unei persoane, contează de asemenea sanatatea psihică a persoanei impotriva căruia aruncii ocara (Amenințările și umilințele)

Consecințele torturii pot fi împărțite în mare în:
consecințe fizice;
consecințe psihice;
consecințe sociale.
Printre consecințele fizice enumerăm: abraziuni, vânătăi, hematoame, răni, lovituri la cap, la piept, vătămări sexuale, infecții, cicatrice, părți ale corpului mutilate, desfigurări ale feței, boli cu transmitere sexuală, simptome somatice etc.

În ceea ce privește sechelele psihologice printre cele mai importante sunt: anxietăți, depresii, dereglări ale somnului, dureri de cap, pierderi de memorie, probleme psihice-sexuale, sentimente de ne-realizare etc.

În ceea ce privește consecințele sociale cele mai importante sunt :

a) Stigmatul social: victimele pot fi etichetate ca trădători, anti-naționaliști. Aceste etichete pot avea un impact negativ pe termen lung sau scurt asupra victimei și a familiei acesteia.
b) Locul de muncă: victima poate fi concediată sau ar avea dificultăți în găsirea unui loc de muncă, deși ar fi un bun angajat. Membrii familiei sau rudele ar putea suferi de acest lucru. În unele cazuri o altă consecință este confiscarea proprietăților .
c) Activități zilnice: Victimele torturii și membrii familiei pot înfrunta multe lucruri negative în viața lor. Comunitatea în care trăiesc ar putea să îi respingă, să îi evite, sau chiar să îi critice.
Așadar,nu numai cicatricile fizice, durerea fizică, dizabilitățile amintesc victimei constant de evenimentele trăite, dar și consecințele sociale fac acest lucru. Este așadar un cerc vicios, în care evenimentele apar mereu și victima suferă o lungă perioadă după petrecerea lor.

Conculzia este că atunci când avem de a face cu victimele torturii, trebuie să luăm în considerație toate cele 3 dimensiuni ale torturii: fizică, mentală și socială. Așadar, tratamentul unei victime a torturii cere o abordare interdisciplinară implicând personalul medical de la diferite specializări: psihologi, asistenți sociali, fizioterapeuți și mulți alții.

”Victima este torturată mental prin expunerea la o varietate de comunicări false, contradictorii și confuze, precum: informarea greșită, psihologia inversă.. etc”

Exemple de torturi folosite anterior de către Miliție:

Cele mai odioase practici folosite în timpul interogatoriilor de către organele Securităţii asupra românilor consideraţi „duşmani ai poporului” au fost enumerate de Cezar Zugravu, fost deţinut politic, autor al lucrării „Metodele de tortură din Securitate, din închisori şi din lagărele de exterminare” (Analele Sighet nr. 5, Fundaţia „Academia Civică“, 1997, Bucureşti):

1 Înjurăturile cele mai abjecte, care puteau ieşi numai din gura unor indivizi primitivi şi sadici; nu cred să fi scîpat vreun deţinut politic să nu fie înjurat şi ameninţat în timpul anchetelor la care a fost supus.

2 Loviturile aşa-zise „libere“: cu palma, cu pumnul sau piciorul (încălţat cu cizmă) distribuite absolut la întâmplare şi la „inspiraţie“: peste obraz, gât (la venele jugulare), în abdomen, lovituri cu cizma în spate.

3 Bătaia la tălpi. Cea mai periculoasă bătaie la tălpi era varianta peste încălţăminte, cu victima întinsă pe masă, deoarece şocul loviturii se transmitea până în creştet, unde de obicei aveau loc desprinderi şi distrugeri ale meningelui, cel torturat rămânând cu sechele grave, de multe ori sucombând după o astfel de bătaie.

4 Bătaia la palme cu cravaşa, cu vâna de bou sau o scurtătură din lemn rezistent.

5 Atârnarea anchetatului cu capul în jos cu ajutorul unui scripete special.

6 Bătaia cu beţe subţiri de lemn sau de cauciuc pe spate, după ce anchetatul era prins de blatul mesei sau al biroului, cu mâinile legate de picioarele mesei sau ale biroului.

7 Strivirea unghiilor cu un cleşte special sau smulgerea unghiilor de la mâini şi de la picioare. Metoda era aplicată în special de Securitatea din Bucureşti.

8 Introducerea de beţişoare între degetele victimei, după ce acestea erau strâns legate.

9 Arderea tălpilor anchetatului cu flacăra oxiacetilenică.

10 Prinderea mâinilor între două mese şi bătaia la palme deasupra meselor.

11 Ţipetele de groază şi gemete (ale soţiilor anchetaţilor sau ale unor persoane necunoscute), înregistrate pe benzi de magnetofon şi apoi redate cu intensitate maximă pentru a îndupleca pe cei anchetaţi să facă mărturisiri complete.

12 Bătaia în cap cu ciocanul. Această metodă ducea în mod sigur la alienarea victimei şi la moartea acesteia;variantele acestei metode erau izbirea de pereţi a capului anchetatului sau izbirea cap în cap a doi torturaţi sub supravegherea torţionarilor.

13 Bătaia cu sacul de nisip cu care era lovită victima legată şi culcată pe o masă sau pe duşumea. Loviturile aveau drept efect dislocarea organelor interne şi moartea victimei.

14 Bătaia cu vârful sau cu tocul cizmei peste gura anchetatului, legat şi târât pe duşumea.

15 Crucifarea pe perete. Victima, cu braţele desfăcute şi legate de doup belciuge ancorate în perete, era spânzurată, fără să atingă duşumeaua cu picioarele şi era ţinută aşa şi bătută până făcea mărturisiri complete.

16 Ancheta cu o pisică introdusă sub cămaşa victimei. Securistul enerva pisica cu lovituri nu prea puternice, aceasta căuta să iasă de sub cămaşă şi-şi înfigea ghearele în carnea celui supus la un astfel de supliciu.

17 Bătaia cu cablul de cupru peste gambele picioarelor.

18 Bătaia pe plăgi deschise (plăgi de după operaţii, plăgi împuşcate, răni produse de bătăi anterioare etc.).

19 Bătaia cu ciomagul şi apoi aruncarea victimei pe o cale ferată, astfel încât să se simuleze o sinucidere.

20 Ancheta cu proiectoare puternice îndreptate spre ochii victimei, fără ca aceasta să se Mişte;acest tip de anchetă a fost folosit de toate Securităţile din ţară.

21 Ancheta continuă, zile şi nopţi, prizonierul fiind supus unor interogatorii fără întreruperi, fără să fie lăsat să închidă un ochi (Securistul ţipa la victimă:„Ei, ai venit aici să dormi? Crezi că noi avem timp de pierdut cu tine?“ etc.).

22 Ancheta însoţită de şocuri electrice, metodă folosită în întreaga ţară.

23 Ancheta cu regim alimentar cu sare în exces, fără apă.

24 Ancheta însoţită de izolare în celule umede şi întunecoase, cu victima dezbrăcată, celule în care mişunau şobolani flămânzi;această metodă era de asemenea „specialitatea“ securiştilor bucureşteni.

25 Izolarea de unul singur a deţinutului în celule strâmte, pe lungi perioade de timp, săptămâni, luni sau chiar ani, încât acesta uita chiar să vorbească.