[ link extern ]
Mai arată pârâtul că în prezent mai are un minor în îngrijire , fiind în perioada de concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani şi prin urmare , acţiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată căci stabilirea pensiei ce se datorează minorului nu poate avea ca bază de calcul indemnizaţia pentru creşterea copilului până la doi ani.
La stabilirea pensiei de întreţinere , ca bază de calcul asupra cărei se aplică procentul prevăzut de lege , se are în vedere numai câştigul net pe care îl realizează prin muncă pârâtul şi prin urmare nu poate fi avută în vedere indemnizaţia primită pentru îngrijirea minorei M.A..
Pe de o parte perioada în care unul dintre părinţi se află în concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani este asimilată cu o incapacitate temporară de muncă , ce duce la suspendarea contractului de muncă iar pe de altă parte indemnizaţia de care beneficiază pârâtul are o finalitate clar prevăzută de lege.
Această indemnizaţie este acordată prin sistemul de asigurări sociale tocmai pentru a se asigura mijloacele materiale necesare îngrijirii minorului de până la doi ani dat fiind că părintele în această perioadă nu mai realizează venituri salariale , contractul de muncă fiind suspendat.
Scopul şi finalitatea acordării acestei indemnizaţii priveşte îngrijirea minorului pentru creşterea căruia părintele a intrat în concediu şi prin urmare este inechitabil ca din suma alocată de stat pentru creşterea şi îngrijirea acestuia să se reţină alte sume cu care să se contribuie la întreţinerea altor minori.
De altfel legea a prevăzut în mod expres că sumele primite cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii , aspect reglementat de dispoziţiile art. 409 alineat 7 Cod procedură civilă.
Această interdicţie stipulată expres de dispoziţiile procedurale confirmă caracterul de măsură socială ce vizează minorul pentru a cărui creştere s-a acordat indemnizaţia şi nu pe cel care optează pentru acest concediu.
Caracterul de măsură socială specială rezidă şi din faptul că indemnizaţia are un cuantum fix , condiţionat doar de contribuţia la asigurările sociale şi nu de cuantumul unor câştiguri din muncă.
Prin urmare indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la 2 ani nu constituie „câştig din muncă” în sensul articolului 94 C. Fam. şi nu poate fi avută ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei ce se datorează minorului T.M.C..
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa apreciază că acţiunea promovată este neîntemeiată urmând a fi respinsă.