lamuriri cu legea 10/2001

Statul a vandut imobilul proprietarului de drept in 1996, cand in urma unei actiuni in revendicare, acesta a castigat imobilul stabilindu-se dreptul sau de proprietate si a fost pus chiar in posesie, nu?
Atunci, cum a fost mentinut prin hotarare contractul de vanzare pe Legea 112, daca in acel moment, nu mai era Statul proprietar, ci fostul proprietar recunoscut de instante irevocabil?
Nu inteleg....
In cazul in care ati introdus actiune in anularea contractului de vanzare pe L 112/1995 si a fost respinsa, ati introdus si o actiune de comparare a titulurilor si s-a considerat ca titlul fostului chirias, cumparator pe L 112 are preferinta, atunci o actiune in evacuare era din start pierduta, nefiind intemeiata.
Asa stand lucrurile, singura solutie data, este doar primirea de despagubiri pe Legea 10 de catre fostul proprietar. ;)

deci cel mai bizar caz la cedo din cate am citit pana acum (si am citit cam multe caci am mai multe revendicari pe rol) este urmatorul:
lui x i se ia pe 92/50. in 93 face actiune in revendicare si in 94 ramane definitiva, stabilindu-se titlul nul al statului prin gresita apolicare a lui 92/50, x fiind exceptat de la aplicarea decretului. x este pus in posesie cu imobilul inchiriat la y. punerea in posesie se face de catre primarie si icral-ul respectiv. x vinde imobilul lui z, cu y chirias.
z la un moment dat, dupa expirarea contractului de chirie de care stia, vrea sa intre in posesia imobilului, adica sa scape de chirias si chiria "sociala" si constata cu stupoare ca intre timp chiriasul cumparase pe 112.
deci, nu numai ca statul prin primarie pusesera pe adevaratul proprietar in posesie, dar dupa aceea au vandut!!!!
face z toate cele necesare de anulare a contractului, ca statul n-avea oricum titlu, ca pusese in posesie, ca si cumparatorul e de rea credinta, ca...., si instantele constata ca statul e de cea mai rea credinta, dar ca dreptul de cumparare al chiriasului e o.k., ba mai mult, chiriasul trebuie protejat ca cumparator de buna credinta si cu asta basta. nu s-a primit nici comparare de titluri nici nimic, chiriasul a ramas in casa si cu casa si z, cumparatorul din 95!!! a ramas pe dinafara.
deci, si in acest context vine "agentu' guvernamental" si zice ca z ar putea primi despagubiri pe legea 10? vin eu si intreb cum? caci bietul om a fost "expropriat" in 95 si nicidecum in perioada 45-89 reglementata de legea 10. aici e problema cu intunericul din mintea mea!
deci daca eu am fost pus in posesie si imi pierd inca odata posesia dupa 89, cum mai pot merge pe legea 10. aceeasi situatie este si la brumarescu de exemplu - omu' si-a primit casa inapoi ca urmare a unei hotarari definitive. s-a bucurat de ea doi-trei ani si apoi s-a trezit cu recursul in anulare si a pierdut-o inca odata in 97/98! deci nu tine cu legea 10!!!! in baza carui adagiu, teorii, doctrine sau ce-o mai exista doamne iartama, vine agentu' si zice ca cel care a pierdut inca odata posesia dupa 89 poate sa mearga pe legea speciala?

Am crezut initial ca este vorba despre x, dar de fapt este vorba despre z, cumparator de buna credinta.
Intrebarea mea este urmatoarea: x si apoi z a fost intabulat in cf ca si proprietar al imobilului? De asemenea, in contractul de vanzare-cumparare incheiat cu x s-a specificat preluarea contractului de inchiriere de catre z in conditiile initiale ale contractului de inchiriere incheiat cu x?
Acum, speta are o alta conotatie, prin detaliile expuse, astfel ca opinia mea umila este urmatoarea:
Cu siguranta a fost o MARE EROARE a instantelor care au statuat valabilitatea contractului de vanzare pe Legea 112 incheiat intre statul neproprietar si chirias, atata timp cat proprietar tabular era z. Singura scuza a instantelor ar fi fost ca hotararea de constatare a nevalabilitatii titlului statului si a constatarii dreptului de proprietate in persoana fostului proprietar x sa nu fi fost intabulata, astfel ca la data vanzarii, inscrierea in cf nefiind facuta, ea nu era opozabila erga omnes, iar vanzatorul Statul prin ICRAL nu putea fi considerat de rea-credinta. In aceasta situatie, nici dreptul de proprietate al lui z dobandit prin cumparare de la x nu a fost intabulat, astfel ca nici acesta nu avea un drept de proprietate recunoscut erga omnes.
In situatia data, nu poate fi vorba despre despagubirea pe Legea 10 a lui z, pentru ca nu are calitate de persoana indreptatita, acesta fiind cumparator de buna credinta, si nu fost proprietar si nici mostenitor al fostului proprietar.
Eventuale despagubiri putea primi x, ca fost proprietar dar acesta nu mai are interesul deoarece a instrainat imobilul lui z.
Daca hotararile de constatare a valabilitatii contractului de vanzare pe Legea 112 a chiriasului sunt irevocabile, au autoritate de lucru judecat, astfel ca pentru z singura solutie a ramas doar o actiune in pretentii impotriva lui x, deoarece el nu se poate bucura de dreptul sau de proprietate atata timp cat a fost recunoscut dreptul de proprietate al lui y. ;)

va multumesc mult pentru incercarile de raspuns - si trag concluzia ca nimeni nu a reusit inca sa-si dea seama de ce este in capul agentului guvernamental care reprezinta statul roman la cedo! adica pe NOI TOTI dragi tovarasi si prieteni. deci platim (presupun cu bani frumosi) un ...., care scrie prostii in numele nostru, prin reprezentarea statului roman sub sigla, cu fanfare si trambite.
draga cora 2006,
chiar daca z, care a cumparat de la x nu era trecut in cf, STATUL prin primarie si icral tocmai il pusese in posesie pe x, vechiul fostul si adevaratul proprietar! deci statul nu numai ca la momentul respectiv pierduse titlul prin hotarare definitiva si irevocabila, dar predase si posesia!!!!! daca vindea ceva ce mai avea in posesie, mai treaca mearga, dar nu mai avea nici in posesie!!!! deci treaba cu opozabilitatea erga omnes nu tine.
(ca o paranteza - dupa ce am desfiintat titlul statului in unul dintre procesele mele, dar nu am fost pus in posesie, statul prin rial in brasov nu mai incaseaza chiriile! cu toate ca de lege ar trebui. s-au cam speriat de mine presupun. le-am mai desfiintat si-un 112 si mai am cateva socoteli de incheiat cu ei)
treaba cu erga omnes nu tine si din simplul motiv ca cei cativa implicati in acel caz stiau - deci x si statul si primaria si icralul stiau ca au fost parti in procesul de anulare al titlului. ulterior toti nominalizati sunt reprezentati prin decizia de punere in posesie. procesul verbal de punere in posesie se face efectiv, deci la casa, cu stiinta chiriasului al carui contract la icral a incetat, deci nu mai plateste chirie, contractul fiind preluat de noul proprietar conform legii (og40/99 nu exista inca). putem spune ca nici primaria nici chiriasul nu au stiut ca x vinde mai departe, dar definitiv statul si chiriasul stiau ca statul nu mai este nici proprietar nici detentor. cu toate acestea, in compararea titlurilor se spune la curtea de apel ca chiriasii cumparatori pe 112 au de lege un titlu preferabil fostilor proprietari, chiar daca al celor din urma e mai vechi si cumparatorul e de buna credinta, chiar daca statul vanzator este un mare bandit.
in toata ciorba asta intreb acum ce vina are x, care a vandut cu buna credinta - desigur, juridic vorbind y il cheama pe evictiune (cu toate ca nu-i evictiune) pe x care cheama in garantie statul.
dar revin la intrebarea mea - ce e in capul acelui personaj care reprezinta statul la strasbourg, respectiv in baza carui fapt, carei legi, carui adagiu, carei teorii sustine el, in numele statului roman, ca o persoana careia ia fost incalcata proprietatea in 96, 97 poate cere despagubiri pe legea 10?
deci sunt celebrele cazuri cu recursul in anulare – proprietarii fusesera pusi efectiv in posesie, au platit doi-trei ani impozite si au convietuit mai bine au mai rau cu chiriasii in acea perioada. deci si-au exercitat toate prerogativele de prorietari. apoi, dupa recurs, statul, in calitate de proprietar si posesor a vandut pe l112. deci, proprietarul a pierdut posesia la un moment ulterior perioadei mentionate in scopul legii 10!

Corect!
Nu stiu ce a fost in capul reprezentantului Statului Roman la Strassbourg, dar opinia mea este aceeasi.
In cazul in care toate partile stiau situatia, Statul Roman, Rial si chiriasii, toti au fost de rea-credinta la incheierea contractului pe Legea 112, primii ca au vandut ceva ce nu le apartinea, iar chiriasii pentru ca stiau ca vor cumpara de la un neproprietar.
In cazul acesta, instantele au fost atat de tampite incat sa pronunte o hotarare care este total ilegala in ceea ce priveste nevalabilitatea contractului de vanzare pe Legea 112? Solutionarea cazului a parcurs si caile de atac? Surprinzator, dar in Romania, unde desi se spune ca dreptul de proprietate este garantat, numai garantat nu este, cand din speta data, rezulta contrariul...
Am inteles ca z nu s-a intabulat in cf, ca proprietar? Si nici x prin radierea dreptului de proprietate a Statului si a dreptului de administrare a RIAL? Probabil pe acest extras cf s-a bazat vanzarea, bineinteles, cu incalcarea flagranta a legii...
Cine a introdus actiunea de constatare a nevalabilitatii contractului pe Legea 112? X sau z? Pe ce motiv s-a respins actiunea?
Intortocheate sunt caile Domnului...;)