program de vizita minor- nelamurire

Nu sunteti doamna constransa. Copilul are drept la vacanta. N-are decat tatal sa vina in localitatea in care va petreceti vacanta sa o viziteze. Caci, prea iubitul interes superior al copilului, nu inseamna ca fetita urmeaza a fi consemnata la punct fix! Sincer, nu va mai faceti griji. Si ce credeti ca se va intampla daca nu-i veti respecta dreptul la vizita intr-o luna de vacanta? O sa va faca plangere la politie? Asa, si? Ce o sa se intample? Nimic, vedeti-va de copil si de viata. Nu se intampla nicio tragedie dintr-o luna de vacanta. Succes.

Doamna, daca asa rau stau lucrurile, cand a cerut tatal o luna vara, i-ati facut o contrapropunere? In instanta, intr-o intampinare/reconventionala, ceva... Ma tem ca nu sau ca n-ati argumentat-o corespunzator.

Nu stiu varsta copilului, insa e normal sa i se explice divortul, programul si tot ce tine de ea. E dreptul ei sa fie informata. De la varsta de o zi, dintotdeauna, psihologii ne sfatuiesc sa informam copiii.

Din pacate, cred ca nu ati actionat tocmai corect in dosar si, de aceea, hotararea e cam standard. Si da, in hotararea standard (nu stiu cum e la dv.) preluarea copilului se face de la domiciliu, nu de pe plaja. Si o luna e exceptia din vacanta de vara, in restul vacantei aplicandu-se regula: miercuri si 2 weekenduri pe luna.

Incercati o notificare catre tata. Renegociati atat programul care va deranjeaza pe dv., cat si o parte din ce il deranjeaza pe tata, nu stiu, de exemplu pensia. Faceti discutii privind acordul de iesire din tara versus modificarea programului de vara de comun acord.

Buna ziua,

In legatura cu dreptul copilului de a fi informat, sunt de-acord, dar in conditiile in care tata se prezinta ca un cavaler/ print care lupta vitejeste cu "balaurul" pentru a sta mai mult cu copilul nu accept. Incerc sa nu-i spun copilului rautati despre tatal ei. Copilul este bulversat, chiar alteori vine destul de trista de la el sau de la bunici. Nu i se da sa manance cum trebuie, tatal nu stie s-o imbrace corespunzator vremii de-afara - nu a imbracat-o niciodata doar daca i-am pregatit eu hainutele. Daca eu nu i-am pus tot la indemana, ciorapi, maieu s.a.m.d el nu i-a dat. Cand a fost bolnavioara, eu am fost cea care a fost cu ea la medic si i-a dat tratament, si chiar daca mai era si el pe-acasa, pentru ca lipsea destul de mult, uita de la mana pan'la gura cand il rugam sa-i dea el medicamentele. Vreau sa mai spun ca daca cumva copilul se trezeste noaptea el nu aude oricat de tare ar plange.
Pensie de intretinere in 7 luni mi-a trimis o singura data 185 lei, si nici de imbracamintea fetei nu s-a interesat sau macar niste fructe sa-i dea atunci cand e la el. Mananca copilul paine cu zahar cand merge la el. Ok, tot de 7 luni ma si "ameninta" ca-i va cumpara, ca va plati.. etc. In schimb el merge in vacante la Milano, pe la Mall, la concerte cu prietenii, la film s.a.m.d.
Copilul nu a lipsit de langa mine nici macar o zi. Eu am fost cea care zi de zi am fost langa ea, cea care s-a ocupat non-stop de fetita. Nu am lasat copilul la bunici sau la vecini ca sa merg mai stiu eu pe unde. In timp ce eu eram prezenta non-stop, tatal copilului, ori din cauza serviciului, ori din cauza parintilor lui, ori din cauza berii sau a prietenilor a lipsit de langa copil foarte mult. Socotind timpul efectiv ... cam 1 an si jumatate poate mai bine de atat, a lipsit. Si atunci normal ca e frustrant pentru mine. Incerc sa-i fac copilului situatia mai usoara. Oricum ea este obisnuita cu mine. Acum pentru ea e cam ca in mod normal. Cu mami tot timpul dar din cand in cand mai vine si tati.
Legat de intampinare. Am depus, am argumentat, am propus un program de vizita. In schimb poate nu m-am legat de unele detalii cum ar fi trebuit pentru ca nu am vrut "sa-mi spal rufele in public" si.. Pe pielea mea vad acum ca poate ar fi trebuit sa fiu si eu "un cavaler in lupta"
Oricum.. mi se pare o prostie sa fiu "legata" de programul stabilit de instanta. Nu mai pot sa-mi fac nici un program impreuna cu copilul pe perioada vacantei de vara. Mi se pare o prostie sa suplimentezi vizitele tatalui in ideea ca la varsta de 3 ani ar avea nevoie de o perioada de acomodare mai mare daca s-ar vedea din doua in doua saptamani si sa iei copilul de langa mama timp de o luna. In restul vacantei sa si ramana acelasi program. Mai am posibilitate de a depune un recurs, dar oricum nu cred ca voi rezolva mare lucru si despartirea noasta tot cam "standard" se va considera.
Multumesc pentru informatii.

Citesc povestile de pe forum, le aud pe cele din jurul meu, altele cu ocazia unor termene, mai aud si in sala de judecata, si constat cat de asemanatoare sunt. Si ma intreb:"ne-am smintit toate in acelasi fel? e vorba de vreun delir colectiv, al carui continut tinde a merge pana la identitate in cele mai mici amanunte? ne-am vorbit mamele din Bucuresti, cu cele din Constanta, Pitesti etc pentru a minti in acelasi mod?". Indiferent insa de ceea ce noi, ca mame, spunem, si cu siguranta si altii, ca tati, spun, sub lozinca patriorda justitia in slujba cetateanului, instantele aplica orbeste, ca o masinarie infernala, solutii, care nu tin cont de copiii nostri sau de noi, mame sau tati. Astfel, noul cod, se erijeaza intr-o quintesenta a cunoasterii, legii, psihologiei, pediatrie, sociologiei, devenind reteta universala a fericirii. Pe usile unor sali de judecata s-au pus de cativa ani, placutele complete minori si familie, fara sa fi existat o minima supraspecializare, un curs de 6 luni macar, pentru acei juzi. Si din acele sali ies hotarari care ne mutileaza viata, caci este stiut ca, cu cat mai mare va fi puterea pe care o conferi unui om, cu atat mai mult va abuza acela de ea, deoarece puterea corupe iar puterea absoluta corupe absolut. Concluzie personala: vedeti-va de viata, lasati salile de judecata, nu incercati sa veniti cu argumente, caci nu le asculta nimeni, "mai pe scurt" este filosofia de functionare a oricarei instante, haiducia si dreptatea facuta singur redevine metoda de supravietuire nr 1, iar la finalul bataliei...dupa lupta cu "balaurul" va exista o hotarare, despre care nu se stie cand si cum va fi aplicata. Ce s-a intamplat pe parcursul luptei, va consta in nervi, timp si bani cheltuiti. Intre timp exista mari sanse ca acel "cavaler" sa se fi plictisit si in viata lui sa fi aparut o "domnita", astfel ca, daca ati castigat dvs, oricum nu mai era nimeni sa va vina la usa cerand copilul,iar daca a castigat "printul" se va fi plictisit si nu o va mai pune in aplicare, ocupat fiind cu Dulcinea. Mergeti in vacanta, in week-end, traiti-va viata bucurandu-va copilul, nimeni nu urmeaza sa va dea acest timp inapoi, lasati-l sa va dea in judecata, daca vrea, sa ia termene, sa plateasca avocati, si cand o fi fata de liceu sa vina cu executorul. Faptul ca traim in Romania, este si un avantaj. Un proces dureaza infinit si in general nu are nicio finalitate. Cand ajungi la hotararea definitiva conditiile sunt atat de schimbate, incat hotararea aceea nu mai are nicio legatura cu realitatea (asta in caz ca ar fi avut vreodata).

Doamna anamaria, si mai sus ati argumentat, dupa dv., insa nu au nicio legatura cu legea si psihologia copilului cele aratate de dv. Adica, in fata unui jude, nu v-ar fi ajutat.
Daca similar ati argumentat si programul propus pentru tata, axandu-va pe chestiuni colaterale ca mai sus, atunci singura ati ajuns aici.
De exemplu, in loc sa va concentrati sa discutati cu mine ce program ati propus, cam care au fost argumentele dv. in fond si care sa fie dezvoltate intr-o eventuala cale de atac, v-ati axat pe chestiuni adiacente cum ar fi berea fostului sot...

In dezvoltarea unui copil e mai importanta relatia cu doi parinti decat modul cum e imbracat etc. Nu stiu ce inseamna ca nu o imbraca corespunzator, nu se asorteaza sau cum? Daca aruncati asa chestiuni minore fara sa aratati de ce sunt ele daunatoare copilului, nu va ajuta la nimic.
Copilul e bulversat ca ati divortat; or fi si alte cauze, n-or fi, nu stiu, cert e ca este starea normala pe care ar trebui sa o aiba in acest moment copilul. Adica se manifesta normal, e in graficele statistice.

Doamna proastasatului, va rog nu mai divagati de la subiecte, sunteti offtopic. Puteti deschide alt subiect cu aceste preocupari ale dv.
Ca sa va spun pe scurt, nu trebuie sa se vorbeasca nimeni cu nimeni, avem aceeasi educatie deficitara si egoista ca parinti. Adica ce e bun pentru copil si ce doreste el e secundar, noi stim mai bine. E gresit, dar e generalizat.
De asemenea, ca si doamna din anamaria, foarte multe femei devin mame si uita de toate din jur: sot, planeta, viata sociala, profesionala, crezand ca asta il ajuta pe copil. Din pacate, nu mereu este asa.
Este o mentalitate gresita sa crezi si ca, daca iti sufoci copilul, numai tu stii sa o faci bine; si ca cei care nu-l sufoca gresesc. Si tot gresit e sa spui ca la 3 ani, cand e pregatit sa stea si sa doarma cu persoane straine, nu e pregatit sa stea si sa doarma cu tatal. Pacat!