Divort cu copil minor din cauza infidelitatii

Multumesc pentru sfaturi! Stiu ca este esentiala prezenta tatalui in viata fetei mele. Incerc sa-mi rezolv problemele prin determinarea sotului sa renunte la aceasta relatie nesanatoasa. Prin determinare ma refer la discutii ca intre doi adulti. Nu as vrea sa ajung sa discut cu parintii fetei pentru ca nu stiu ce s-ar putea intampla. In principiu sper ca totul sa se rezolve pe cale amiabila.
Va multumesc inca o data!

RALANASTA a scris:

Nu stiu ce as vrea sa pateasca sotul meu.
Probabil la nervi as spune ca as dori sa faca puscarie pentru corupere de minori. Ma pun in postura de mama de fata si ma gandesc daca fiica mea ar ajunge la varsta de 16 ani si ar distruge o familie ce as face?
Ma doare sufletul ca sotul meu nu priveste problema aceasta din postura de tata de fata si da dovada de imaturitate. As vrea sa nu mai faca parte din viata fetei mele pentru ca nu merita.
As merge si pe cale amiabila, printr-un divort la notar, dar sa renunte la calitatea de tata.
Se poate?

Aveti dreptul de a va expune punctul de vedere in fata instantei dar nu se va intampla asa cum doriti.Ma refer la inlaturarea tatalui din viata minorei.
Veti putea divorta si atat.
Nu poate ajunge la inchisoare.

Divortati si gata, cereti stabilirea domiciliului minorei la dv. drept de vizita pentru tata (oricum il va stabili instanta si el il va cere)...In privinta relatiei extraconjugale....nu prea aveti ce sa faceti.. Aveti motive de divort si cam atat. Un sfat important...NU incercati vreodata ( e vorba de viitor) ca fiica dv sa faca parte din supararea dv. In sensul ca relatia copilului cu tatal ei nu trebuie sa aiba legatura cu esecul casatoriei dv. Amandoi ramaneti parinti iar copilul trebuie sa stie ca are si tata si mama....

Desi abordarea dv. este cea mai corecta de pe aici, ca om trecut prin viata cat si prin astfel de experiente, as zice astfel: asa cum oamenii nu ar trebui sa se grabeasca la casatorie, nu ar trebui sa se grabeasca nici la divort!

Nimeni nu se intreaba aici daca doamna isi mai iubeste sau nu sotul, daca nu cumva este prima aventura din viata sotului (nu s-a jucat suficient cu ratustele cat a fost mic), etc. In ciuda durerii pricinuite de acest fapt nedorit, ii recomand doamnei sa aiba foarte mult tact si rabdare. Daca isi doreste cu adevarat un tata pentru propriul copil si inca isi mai iubeste sotul, va trebui sa-i dovedeasca acest lucru. Evitand orice fel de violenta (fizica sau verbala) fata de sot si copila cu care are o relatie. NU as implica parintii fetei! Orice miscare de acest gen are mari sanse sa aiba exact efectul invers!! Cand aburii noii iubiri se vor dilua (in 4-5-6 luni) sotul se va trezi! Iar daca doamna ii dovedeste iubire deschisa, sotul va putea vedea unde se afla adevarata dragoste.
De aceea recomand doamnei sa joace cu toata increderea rolul exact invers decat se pregateste sa-l joace! Ura de moment trebuie inlocuita cu dragoste, compasiune si rabdare, altfel va suferi si mai mult in anii ce vor veni!
Daca nu este credincioasa ii recomand sa mearga la un psiholog, inainte de orice!
Iar daca este (si) credincioasa, ii mai dau un sfat si mai bun: sa ceara si sprijinul unui preot! Va vedea lucrurile altfel decat le vede lumea atat de incrancenata si intoleranta a zilelor noastre!

Dumnezeu sa o ajute!

Ar fi bine sa aveti probe "oficiale", daca se poate spune asa, intrucat instant apreciaza proba cu martori diferit si nu intotdeauna in favoarea partii care are si dreptate... in fine este bine ca divortul sa se pronunte din vina lui, intrucat de acest lucru se tine cont la incredintarea minorului, la stabilirea dreptului de vizitare,etc., putand avea o incidenta inclusiv la partajul bunurilor....Daca s-a mutat in alta cladire si cu o alta persoana, fara sa se mai achite de obligatiile parintesti de intretinere fata de minor si fata de dvs., puteti face planegere pe temeiul infractiunii de "abandon de familie"....daca au trecut cel putin 30 de zile de cand nu a mai contribuit la intretinerea copilului si a dvs.(daca nu realizati venituri).