Informarea obligatorie poate fi realizata si de avocati

pt. av.antoanelageaman.
Judecatorul nu va face niciodata informarea cu privire la mediere prevazuta de legea 192 amendata de curand pentru simplul motiv ca dupa 01 august partile nu vor ajunge in fata lui daca nu prezinta certificatul sau procesul verbal. Cauza va fi respinsa ca inadmisibila. Ca sa poata fi pusa in practica prevederea ar trebui ca un judecator sa stea inainte de usa de la registratura si sa informeze partile inainte de depunerea dosarului.
Procurorul va indruma partile in continuare spre mediere dar fara o procedura clara din partea MJ nu se va apuca sa elibereze certificate chiar daca are ambele parti prezente.
Notarii... la ei s-ar preta cel mai bine prevederea. Totusi, din cauza ca e o procedura gratuita, ma indoiesc ca isi vor bate capul. Intre paranteze fie spus nici nu cred ca au aflat.
Consilierii juridici.... nu prea au cum.. ei sunt salariati ai persoanelor juridice pe care le reprezinta.... Ce sa faca? sa se informeze singuri?

Avocatii.... aici eu mi-am expus punctul de vedere intr-un post anterior... Dvs cum credeti ca s-ar putea lucra?
Semnati un contract de asistenta si invitati partea adversa la informarea despre mediere?.... si daca partea e reprezentata de avocat ce se intampla? Va informati unul pe altul? O spun fara rautate... pur si simplu nu inteleg ce a fost in mintea celui care a propus amendamentul.

pt patrick
Informarea cu privire la mediere face parte din procedura de mediere. in cadrul sedintei partile sunt informate cu privire la aceasta procedura si li se cere acceptul pentru mediere.

Patrick_ a scris:

Dar totuși, de ce alătură mediatorii activitatea de „informare cu privire la mediere” cu activitatea de „mediere” propriu-zisă.

Ar fi normal să considere ca fiind în avantajul lor ca oricine (nu doar magistrații și avocații) să poată desfășura (gratuit) activitatea de informare (pentru ca tot mai multă lume să fie informată cu privire la mediere), iar apoi să apele la serviciile lor... ;)

Chiar nu reușesc să înțeleg cu ce-i prejudiciază faptul că alte catgorii de persoane vor putea încheia acel proces verbal de informare....

Regret ca nu ati inteles... Fac o ultima incercare.

Cum spunea si bpcs, informarea este parte a procedurii de mediere, ba chiar principiu fundamental al acesteia, printre alte cateva (care trebuie prezentate si explicate in cadrul infomarii ;) ).

In afara de mediatori, cel putin momentan nu stie nimeni cum trebuie facuta, corect, complet, eficient. De aceea mediatorii au invatat, s-au autorizat, se perfectioneaza. De aceea medierea este o profesie distincta. De aceea informarea este inutila in lumina noilor prevederi, de aceea nu are nimeni de castigat. Nici mediatorii, dar nici cei "informati". Sunt unii care spera totusi daca nu sa castige, macar sa nu piarda sau sa nu piarda doar ei, pe principiul binecunoscut al caprei vecinului, dar sa nu-i nominalizam, le-am da importanta.

Scopul noilor reglementari nu a fost cresterea productivitatii la hectar, ci incercarea de anihilare a mediatorilor si a efectelor muncii lor, atat cat au putut sa o faca, prejudicierea imaginii si ducerea in derizoriu. Dar stim asta cu totii, nu-i asa?

"I rest my case".

bpcs a scris:

Judecatorul nu va face niciodata informarea cu privire la mediere prevazuta de legea 192 amendata de curand pentru simplul motiv ca dupa 01 august partile nu vor ajunge in fata lui daca nu prezinta certificatul sau procesul verbal. Cauza va fi respinsa ca inadmisibila. Ca sa poata fi pusa in practica prevederea ar trebui ca un judecator sa stea inainte de usa de la registratura si sa informeze partile inainte de depunerea dosarului.

Nu e chiar așa...

Inadmisibilitatea oricărei cereri trebuie pusă în discuția părților și abia după dezbateri în contradictoriu acțiunea va putea fi respinsă.

Deci, este foarte simplu ca la primul termen de judecată, instanța să pună din oficiu în discuția părților excepția de inadmisibilitate a cererii cu privire la lipsa procesului-verbal de informare, să parcurgă procedura informării încheind procesul-verbal respectiv, iar dacă părțile nu sunt de acord cu medierea să continue judecata.

Din punctul de vedere al justițiabilului este mult mai avantajos așa decât să-i fie respinsă pur și simplu acțiunea după ce a așteptat luni de zile până la primul termen, iar apoi dacă tot nu e de acord cu medierea să mai aștepte încă odată un alt termen.

Iar din punctul de vedere al judecătorului, vă rog să mă credeți că acesta are tot interesul să-i explice avantajele medierii justițiabilului, deoarece este în avantajul lui să mai „scape” de un dosar. ;)

mediator_comeaga a scris:

Cum spunea si bpcs, informarea este parte a procedurii de mediere, ba chiar principiu fundamental al acesteia, printre alte cateva (care trebuie prezentate si explicate in cadrul infomarii ;) ).

Asta e o poveste...
Procedura informării putea foarte bine nici să nu fie prevăzută legal, deci nu e nici pe departe parte din aceasta sau principiu fundamental al acesteia... :D

Să fim serioși...

La noi s-a introdus o procedură obligatorie a informării pentru ca în timp justițiabilul să fie educat în acest sens și nu pentru că nu se poate mediere fără informare...

Vedeți legislațiile altor state unde medierea are o oarecare tradiție și veți vedea că nici nu există procedura informării, sau dacă există ceva prevederi cu privire la această informare în mod sigur parcurgerea acesteia nu este obligatorie.

Patrick_ a scris:

Asta e o poveste...
Procedura informării putea foarte bine nici să nu fie prevăzută legal, deci nu e nici pe departe parte din aceasta sau principiu fundamental al acesteia... :D

Să fim serioși...

La noi s-a introdus o procedură obligatorie a informării pentru ca în timp justițiabilul să fie educat în acest sens și nu pentru că nu se poate mediere fără informare...

Vedeți legislațiile altor state unde medierea are o oarecare tradiție și veți vedea că nici nu există procedura informării, sau dacă există ceva prevederi cu privire la această informare în mod sigur parcurgerea acesteia nu este obligatorie.

Stimate Patrick_,

Informarea ca principiu fundamental al medierii si etapa obligatorie a acesteia si informarea ca obligatie legala sunt doua lucruri diferite pana la un punct, unde converg. Convergenta vine din faptul ca informarea a fost introdusa in Romania ca obligatie legala din anumite considerente, bine punctate de dvs. mai sus. Ea este insa oricum obligatorie in cadrul procedurii de mediere si este principiu fundamental al medierii. Am mai avut discutia aceasta cu dvs. prin luna februarie :)

Daca legiuitorul nostru, in nesfarsita-i intelepciune, s-ar fi referit la informare in alt sens decat cel prevazut de procedura medierii, ar fi trebuit sa o numeasca diferit: iluminare, incunostiintare, desteptare, emancipare, etc. Pana atunci, informarea este apanajul medierii si al mediatorilor. Iluminarea, incunostiintarea, desteptarea, emanciparea, etc. pot fi apanajul oricarei categorii profesionale. ;)

In alte state, e adevarat, informarea nu este obligatorie prin lege inainte de etapa litigioasa, insa este, ca si la noi, obligatorie ca punct de pornire (sau nu) al unei medieri. Acceptul privind medierea se da tot ulterior unei informari complete si profesioniste, facute de mediator.