Copil rapit de unul din parinti in strainatate

Departe de mine sa sugerez cuiva sa renunte la propriul copil. Dar cred ca orice astfel de actiune ar trebui sa aibe in spate si (cel putin) un scenariu pentru cazul in care se obtine ce s-a cerut.
Sa presupunem ca Victor obtine domiciliul copilului la el. Si are multe sanse: mediul in care a crescut copilul este cel din aceasta tara, limba pe care o vorbeste este romana, integrarea in scoala este mai facila aici, sigur mai are si alte rude aici. Mama nu are un mediu stabil acolo unde se duce.
Dar ce facem cu relatia dintre copil si mama? Ma gandesc ca ar trebui facuta si o propunere in acest sens. Nu?
Sigur, eu sunt in cazul in care am renuntat la mutarea in tari straine (care aveau si alte beneficii, nu doar cele materiale) tocmai pentru ca nu am gasit o solutie practica prin care copilul sa aibe si tatal aproape, tata de care eram despartita de mai bine de 3 ani.
Poate Victor se poate muta si el in Scotia? Este si asta o optiune.
Stiu ca par deplasata si ca, in contextul dat, mama respectiva da dovada de mare lipsa de responsabilitate. Caci se hotaraste a se muta in alta tara stiind ca are un copil al carui tata locuieste in Romania si fara a-l informa in prealabil pe acesta. Ba mai mult, nu are nici mijloace de intretinere acolo. Daca se dovedeste (cum se intampla in cele mai multe cazuri) ca acea relatie nu este tocmai ceea ce parea de la distanta, avem un copil care va fi iarasi plimbat de colo-colo, alaturi de o mama care nu-i poate oferi siguranta.
Nu e un capat de tara, pentru ca globalizara e in floare si e posibil ca tocmai capacitatea de adaptare la medii noi sa fie elementul de care va avea copilul nevoie pentru a avea succes in viata.
Dar toate lucrurile astea ar trebui judecate si cantarite inainte de a lua astfel de hotarari marete.

Nu stiu de ce unii adulti au impresia ca viata lor va fi la fel dupa ce au un copil.
Da, un copil aduce dupa el o multime de contrangeri, printre ele si aceea ca nu mai poti sa te muti dupa cum iti place tie si nici nu mai poti avea o relatie cu oricine.
Nu trebuie sa intri la manastire (nici n-ai fi primit), dar optiunile pe care le ai sunt evident muuuuult mai putine.

In mare parte, mirebire aveti dreptate, mai ales in acest caz, daca ceea ce relateaza prietena domnului este adevarat, noi luam ca adevar absolut sustinerea dansei.
Pentru copil, suferinta e aceeasi?
Cum se inclina balanta daca pe un taler pui: continuitate in viata alaturi de mama, dar lume noua, limba noua, prieteni noi, anturaj nou, lipsa vizitei periodice a tatalui iar pe altul: inceperea convietuirii cu tata, alta locuinta, dar acelasi oras, aceeasi limba, aceeasi scoala, dar lipsa indelungata a mamei?
Vedeti, toate aceste aspecte sunt interpretabile si se pot motiva cu aceleasi articole de lege intr-un sens sau altul.
[editat]

Martzone, nu cunosti detaliile in aces caz. Nu se pune problema unui sal de 800Ron al mamei, ea a fost inainte de divort mereu sprijinita financiar de Victor, chiar inainte de a ramane insarcinata, fara a munci. In acest moment ei i-ar fi fost convenabil sa ramana in tara pentru ca este intretinuta de iubitul sau si scopul plecarii in Scotia nu este acela de a gasi un loc de munca cibinele copilului. Pana in mom plecarii cei doi parinti locuiau la cateva blocuri distanta si oprogramul de vizita era de comun acord, EGAL. Victor si copilul sau au o relatie speciala si ft apropiata, am mentionat asta si in corpul problemei. Presupunerile si acuzele legate de rel lor sunt total nejustificate partinitoare si nedrepte.
Mirebire, daca tatal ar obtine custodia copilului, cu siguranata mama ar urma copilul inapoi in tara, nepierzand Nimic. Ea doreste doar binele copilului, din spusele sale, nu isi urmareste propriile interese. Acelasi bine al copilului il doreste la fel de mult si Victor

Nu am acuzat pe nimeni, mi-am spus parerea. Fiecare are o viata si si-o traieste cum doreste. Chiar daca sunt copii la mijloc, fiecare parinte este liber, asta este dreptul fundamental al omului. Nici unul nu poate ingradi libertatea celuilalt.
Exista legi care trebuiesc respectate.
Eu sustin in continuare ca distanta de la punctul A la punctul B este aceeasi ca de la punctul B la punctul A.
Si copilul fara un parinte este asa si daca ii lipseste mama, si daca ii lipseste tata.

Tocmai am explicat ca datele problemei nu sunt cu doua puncte finite A si B din care copilul trebuie sa aleaga. Daca pct. A, Victor, castiga custodia, pct B, mama, se va intoarce alaturi de copilul sau, aici, ca pana acum. Si mama ii obstructioneaza libertatea tatalui prin decizia de a-si lua copilul cu ea in strainatate si ii schimba viata. Exista si un revers al medaliei...dar cred ca dintre a alege sa pierzi "confort" sau "fericire" e mai usor sa pierzi prima varianta.