Încă o dată mă adresez Domniilor Voastre cu problema mea: într-un topic anterior am relatat faptul că mama mea are coproprietari în casa sa. Aceștia au fost puși în posesie în anul 2010. Cu acea ocazie coproprietarii au schimbat toate încuietorile de pe porți, nepermitând mamei mele să le folosească pe acestea.Ea fiind nevoită să folosească un spațiu îngust de cca 80 de cm în capătul casei de-alungul peretelui casei, care în adâncime are cca 20 de metri.Din cauza faptului că acel spațiu este deosebit de îngust, nu poți întroduce/scoate nimic, niciun obiect, cât de mic să fie. Nemaivorbind de faptul că dacă ar izbucni un incendiu, pompierii nu ar avea acces. Din cauza faptului că nu are acces, doar pe acel spațiu îngust, sub streașină, mama mea este nevoită să locuiască la mine, dar fiind proprietar pe jumătatea casei, plătește impozitul care îi revine, fiind la zi cu plata acestuia.
Am angajat un avocat, am intentat un proces. Dna judecător, în data de 16 sep. a.c. a fost la fața locului, făcând anchetă. În data de 25 sep., adică ieri, s-a pronunțat sentința: se respinge cererea mamei mele de a folosi porțile de acces !
Dacă vrea să intre în partea sa din casă, trebuie să se strecoare pe sub streașină de-alungul peretelui casei, ca un animal ! Cum se poate permite un asemenea lucru ? Nici nu se poate vinde partea sa, neavând servitute de trecere.
Cu respect vă rog, spuneți-mi, chiar nu se poate face nimic ?
Cum am mai menționat, anterior licitației nu se știa care era partea tatălui meu. După ce cumpărătorii au devenit coproprietari cu mama au făcut dezmembrarea terenului și a casei.
Dureros este faptul că tocmai din cauza acestor întâmplări m-am adresat CEDO.
Toate afirmațiile mele le-am dovedit. Inițial, în petiția adresată acestui for, erau reclamanți doar părinții mei, CEDO cerându-mi să relatez tot ce se întâmplă în acest caz.
Mai mult, în 2006, atunci când coproprietarii mamei mele m-au dat în judecată pentru evacuarea mea din casa părinților mei, eu având altă adresă, CEDO mă invitase să fiu și eu reclamantă în acel dosar alături de părinții mei. Inițial, CEDO voia să îmi deschidă separat dosar, în acest sens trimițându-mi un set de cod de bare.Ulterior s-a hotărât să fiu alături de părinții mei în dosarul acestora.
Am avut speranța că CEDO va face dreptate. Dar nu a fost să fie.După aproape șapte ani CEDO ne-a respins cererea.Acum, urmând ca acei coproprietari să acapareze și partea mamei mele din casă, fiindcă, neavând servitute de trecere, nimeni nu cumpără partea mamei din casă, în consecință, presupun, coproprietarii pot oferi o sumă modică, și neavând ce face, mama o să fie efectiv obligată să le dea partea sa din casă acestor oameni.
Toate aceste întâmplări își au izvorul din testamentul bunicii mele paternale.De aceea am întrebat într-un alt topic dacă s-ar mai putea contesta un testament redactat în anul 1987.
Aș mai dori să menționez următorul fapt în legătură cu această telenovelă tragicomică (mai mult tragică) , interminabilă: pentru a obține acea servitute de trecere, am angajat un avocat.Normal, i-am plătit onorariul, fiind convinsă că mama va fi reprezentată în instanță de dumnealui.
Întrebându-l pe dl. avocat, ce s-a hotărât în data de 25 sep. a.c., dumnealui habar nu a avut, spunându-mi să caut eu pe portalul judecătoriei ce s-a hotărât. Am căutat și i-am comunicat dlui avocat cum că cererea mamei a fost respinsă.Dumnealui s-a arătat a fi foarte mirat, spunându-mi că, fiind ferm convins că mama își va câștiga dreptul de a folosi căile de acces, tocmai de aceea nu a fost prezent la nicio înfățișare ! Totodată spunându-mi că probabil avem de a face cu o rețea mafiotă ! Dar, desigur, să nu îmi fac griji, fiindcă, imediat ce primim motivarea hotărârii, redactăm recursul !
Îmi cer scuze pentru aceste postări, dar suntem neajutorați, neputincioși, și, zic eu, batjocoriți.
Nu știu dacă are vreo relevanță, dar atunci când voiam să ne adresăm CEDO, neavând internet, printre altele, am fost la liga Pro Europa pentru a obține măcar adresa CEDO.Fiind audiați la această ligă, ni s-a spus în față că acest executor este atât de influent încât nu i se poate face nimic, liga refuzând să ne dea adresa CEDO.Cumva am obținut formularele din partea dlui avocat al poporului București. O dnă avocat ne-a luat onorariul, dar nu a redactat cererea către CEDO, am fost nevoită să mă descurc singură.
Am relatat CEDO ceea ce se întâmplă. CEDO cerându-mi acte pe parcurs. Am trimis actele cerute, primind de fiecare dată scrisoare de confirmare.Am corespondat cu acest for din 2005 până în 2010.Inițial reclamanți fuseseră părinții mei, dar, fiindcă coproprietarii mamei mele mă dăduseră în judecată pe nedrept, CEDO m-a invitat să fiu și eu reclamantă alături de părinții mei.Inițial, CEDO voia să îmi deschidă dosar separat de părinții mei, în acest sens trimitându-mi un alt set de cod de bare cu nr. nou de dosar.Ulterior mi-a comunicat CEDO cum că am să fiu și eu reclamantă alături de părinții mei în dosarul inițial.(Ultima instanță din țară fiind ÎCCJ București).
CEDO mi-a cerut să relatez tot ceea ce se întâmplă privind cazul nostru.Am făcut-o. În 2011 am întrebat CEDO în ce stadiu se află petiția noastră, aceasta fiind la Camera a III-a. CEDO mi-a spus cum că nu îmi poate da un răspuns, fiindcă au multe petiții din România. Până la urmă, în nov. 2012 mi-a comunicat faptul că s-a respins petiția noastră.
Prima scrisoare am trimis-o în iunie 2005. O altă persoană a trimis tot în anul 2005 luna sep. o scrisoare la CEDO, dar peste un an jumătate a și primit răspuns din partea acestui for. La noi au trebuit să treacă 7 ani jumătate.
Cu permisiunea Domniilor Voastre, aș dori să vă spun că am primit hotărârea Judecătoriei prin care a fost respinsă dreptul mamei mele de a folosi porțile de acces.
Cu ocazia anchetei Judecătoriei s-a măsurat distanța dintre peretele casei și gardul vecinilor. Această distanță, în realitate, are 70 de cm. Cu ocazia anchetei s-a stabilit că distanța este de 90 de cm. S-a măsurat de la înălțimea unei persoane această distanță, nu de jos, să zic așa, de la brâul peretelui. Fiindcă peretele are o ieșire, acesta îngustează mult lățimea intrării, această lățime fiind doar de 70 de cm de-alungul peretelui casei.
Conform hotărârii, această lățime și lungime de sub streașina casei are rolul de servitute de trecere, fiind trecut cum că lățimea nu ar fi nici de 70, nici de 90, ci de 95 de cm ! Între timp a crescut. Se mai menționează faptul că nu se poate vorbi de loc înfundat, fiindcă de jur împrejur nu ar exista vecini ! Se menționează doar un singur vecin care are gardul în paralel cu peretele casei.
Doresc să menționez faptul că de jur împrejurul casei, în jurul părții casei care i-a fost lăsat mamei mele, sunt trei vecini ! Și, pentru a se face o intrare normală nu este spațiu deloc doar acel spațiu îngust de 70 de cm și 15 metri lungime. Totodată se mai spune în hotărâre faptul că acei indivizi care au dat-o afară pe mama mea ca pe un câine din casa ei, nu i-ar da voie acesteia să folosească porțile de acces, printre altele, fiindcă mama mea ar fi dușmănoasă !
În cartea funciară a casei se specifică faptul că utilitățile și o porțiune de 50 de mp din curte ar fi parte comună cu mama mea. Atunci, când l-am angajat pe dl. avocat, îl rugasem să deslușească unde s-ar afla acei 50 de m.p., nefiind specificat în cartea funciară locul acestor 50 de m.p. Așa cum am mai spus, dl. avocat nu s-a prezentat la nicio înfățișare, a redactat doar cererea privind servitutea de trecere și ne-a lăsat baltă. Și, normal, fusese plătit.
Cu o intrare care are 70 de cm lățime, și 15 metri lungime, sub streașină, conform judecătoarei care a fost la fața locului, aceasta este servitute de trecere.
Nu am ce face, trebuie să redactez eu recursul, fiindcă nu mai am încredere în dl. avocat, cu toate că mi-a spus că o să redacteze recursul. Și, desigur, să studiez ce reprezintă servitutea de trecere.
În acest caz, dacă izbucnește un incendiu, nefiind spațiu pentru accesul pompierilor, ar arde și vecinii. Nemaivorbind de ambulanță, sau de vreun scaun cu rotile, sau de faptul că s-ar vrea să se scoată/introduce vreun obiect, neexistând o intrare normală, nici nu se poate vinde. Partea mamei din casă este în paragină de 3 ani. Nu se poate face nicio reparație, fiindcă nu se poate introduce niciun utilaj (scară, orice), sau materiale de construcții.
Din anul 2010 mama, practic este un om fără adăpost, cu toate că, având numele în c.f.-ul casei, are impozitul plătit pentru fiecare an, și desigur, acea casă blestemată fusese construită de ea și tatăl meu.
Din partea CEDO am cerut doar să dispună revizuirea acestui caz, fiindcă este plin de vicii de procedură.
Dar, și conform CEDO, este normal să se vândă ceva la subpreț, pe nevăzute, este normal ca acei cumpărători, după ce au cumpărat pe nevăzute două imobile, abia după doi ani de la cumpărare să vină la fața locului să vadă ce au obținut aproape pe gratis, să facă dezmembrarea după doi ani, să ia ce vor, să arunce în stradă o persoană în vârstă și neputincioasă, având dorința de a lua și partea mamei mele din casă. Și, normal, o să reușească. Fiindcă o pot face.
Dacă cineva a citit ceea ce am scris, îi mulțumesc, sperând că am fost coerentă.
Nu mai am nicio întrebare, fiindcă întrebările mele nu mai au niciun răspuns. Am dorit doar să expun ce se poate întâmpla, cum se poate lua munca cinstită de o viață ai unor oameni; cum se poate da afară din casa ei o persoană care nu era și nu este datoare nimănui, folosindu-se de faptul că acea persoană este în vârstă, neputincioasă. Iată cum se pot distruge vieți, doar din cauza unui executor atotputernic.
avocatnet.ro explicăm legislația
ethel, utilizator
etelkapalffy