Concediul pentru studii

Din pacate, legislatia in domeniul muncii (si nu numai!) are o formulare ambigua in multe locuri si lasa loc de interpretari.
Aceste interpretari sunt reglementate in general in Regulamentul Intern al fiecarei institutii si firme in parte.

Cand spuneam ca este un rationament eronat ma refeream la faptul ca dvs solicitati acele doua saptamani de concediu dupa sustinerea examenului de licenta, luand ca paravan litera legii care zice, la un mod generalist, ca exista acest drept. Daca recunoasteti sincer, cu o astfel de intentie dvs incercati sa "inselati" angajatorul, pentru ca planurile facute de dvs sunt de fapt pentru odihna de dupa nu pentru formarea profesionala propriu zisa.

Pe de alte parte, si extrapoland putin, spuneti ca aveti sentimentul de indobitorire fortata.
Postul pe care lucrati necesita 2 facultati?

Daca suntem nemultumiti de locul de munca, intotdeauna putem cauta altceva mai bun. Oamenii de valoare si specialistii vor fi mereu cautati, chiar si pe vremuri de criza.

Eu apreciez sincer dorinta dvs de-a va dezvolta personal, dar cand vrem sa facem si scoala si sa si lucram, trebuie sa fim constienti de faptul ca va mai trebui sa facem si compromisuri. Nu va ascundeti in spatele faptului ca angajatorul nu v-a trimis la cursuri. Din pacate, si aici legislatia e deficitara iar multe cursuri nici nu exista pe piata formarii profesionale continue in momentul de fata, astfel incat sa aduca un plus valoare ulterior activitatii unei firme.
In alte tari studentilor le este interzis sa lucreze mai mult de 4 ore pe zi, tocmai pentru a nu-si neglija scoala. Acum cativa ani si la noi, putini studenti lucrau in timpul facultatii, pana au inceput acestea sa scoata absolventi pe banda rulanta.

Dar dupa cum spuneam si in finalul primului post , cu bunavointa si diplomatie, se pot obtine multe.

Eu va doresc sincer multa bafta la licenta, odihna placuta dupa si sa va impliniti toate obiectivele profesionale.
;)

what can I say more?
ati fost vreodata in situatia de a cere un post mai bun, in acelasi loc de munca si a vi se raspunde (dupa 1.5 ani de facut acelasi lucru) "stiai pentru ce post aplici, nu poti sa ceri mai mult". dumneavoastra spuneti ca exista posturi pentru oameni ca mine. eu va raspund ca pana acum nu au fost. ori sunt supracalificata, ori n-am experienta pentru ca am fost student la zi cu bursa... a 2-a facultate am facut-o la ID. tot ce am facut pe langa serviciu a fost pentru ca nu mai vreau raspunsuri ca acela de mai sus. pilele si pilosii sunt la mare rang. cei cu adevarate studii si dorinta de munca sunt platiti foarte prost si nu li se recunosc meritele.
nu-mi spuneti ca ma insel pentru ca am n exemple. si realitatea e cea mai buna dovada.
am sustinut licenta. credeti ca daca ma duc iar sa cer un post mai bun mi se va spune altceva?! ma indoiesc. bunavointa n-a existat niciodata, doar interes.

Acesta va fi ultimul meu post pentru ca am dus deja putin discutia in off-topic si nu pentru acest lucru ati apelat la acest forum.

:offtopic:
Imi sustin convingerea ca rationamentul dvs este eronat in privinta relatiilor de munca.
Posturile "nu se cer" , nici la stat nu ar trebui iar la privat nici atat ci se obtin sau sunt determinate de nevoile de dezvoltare de pe piata muncii. Cand un angajat nu-si mai gaseste locul intr-o firma/institutie isi cauta alt loc de munca unde va fi apreciat la adevarata valoare. Organizatiile, in nici o tara din lumea civilizata, nu-si muleaza posturile dupa preferintele educationale ale angajatilor iar acele cursuri la care mai sunt trimisi angajatii, unde sunt, sunt tot pentru nevoile angajatorulului. Asa e in capitalism.
Refuz sa cred ca dvs, cu pregatirea educationala si experienta de munca avuta nu va puteti gasi loc pe piata muncii, printre pile si pilosi.

In ciuda randurilor de mai sus, va inteleg foarte bine frustrarea insa va doresc intr-o zi sa ajungeti sa aveti si dvs o firma si sa vedeti "cat de complicate" pot fi relatiile de munca dintre angajat si angajator.

Iar ca un off-topic complet: am 25 ani, am absolvit o facultate, patru cursuri de specializare si perfectionare ulterior, recunoscute de Ministerul Muncii si cel al Educatiei si in prezent urmez studii postuniversitare de masterat, toate din banii mei si la initiativa mea. Nu mai pun la socoteala toate seminariilesi trainingurile la care am participat. Si n-am purtat pica nici unui fost angajator ca nu m-a trimis la cursuri pentru ca am considerat intotdeauna ca investesc in mine. Cand nu mi-am mai gasit locul sau nu m-am mai inteles cu un angajator ori am simtit ca-mi desconsidera munca , am plecat in alta parte si mi-am gasit intotdeauna loc de munca (sunt la al treilea!) . Nu recomand sub nici o forma "traseismul profesional" si sunt o persoana care stie ce inseamna un compromis insa cand sunt situatii fara iesire (plafonare, exploatare) alta varianta nu exista (din punctul meu de vedere)

Inchei cu aceiasi urare anterioara de-a avea mult succes si putere de munca in a va indeplini obiectivele profesionale (si nu numai).

Cu respect,
Silvia Dumitru