Ma confrunt cu urmatoarea problema si va rog sa ma sfatuiti cum sa procedez:
Sunt despartit de sotia mea , insa nu am intentat actiunea de divort inca si avem un copil minor. Aceasta a parasit domiciluil pentru un alt barbat luand si copilul cu ea. Efectiv a fugit cu fetita de la domiciliul nostru. Am incercat sa aplanez conflictul si sa discutam despre binele copilului si posibilitatea refacerii familiei dar fara reusita. Copilul meu traieste intr-un mediu nesanator pentru ea, fara conditii minime de existenta (fara incalzire, lumina etc) si fara vreun venit al mamei. Copilul s-a imbolnavit si am fost sunat sa iau copilul la mine pe motiv ca ii "este dor de mine si bunici"- de fapt trebuia dusa la medici si mama nu avea resurse financiare sa faca acest lucru (copilul are si un istoric medical considerabil inca de la nastere).La doua saptamani dupa eveniment mama solicita copilul si ma ameninta ca reclama la politie faptul ca am luat copilul cu forta de la mama, desi sunt martori ca nu a fost deloc asa.Va rog cu disperare sa-mi spuneti cum sa procedez pentru a pastra copilul pana la divort si ulterior sa solicit in instanta custodia copilului? Ce pot sa patesc in cazul in care nu duc copilul mamei iar aceasta reclama acest lucru organelor competente?Este obligatoriu conform legislatiei in vigoare ca minorul sa fie incredintat mamei pana la divort? Cum sa procedez?
Multumesc anticipat.
Instanta va stabili pentru moment locuinta minorului; asta este o chestiune de fapt. Asa incat, daca acum copilul sta la tata, si asta e o chestiune de fapt.
Daca minora avea peste 14 ani, facea diferenta juridic, locuinta minorului ducea la stabilirea domiciliului juridic.
Pe de alta parte, la stabilirea locuintei multe instante tin seama de faptul ca mama a avut copilul iar tatal l-a retinut fara acordul ei. Daca insa trece o perioada de timp considerabila, un an, doi, trei... raportul de forte se schimba numai din prisma situatiei de fapt raportate la stabilitatea copilului.
Discutati totusi cu un avocat. Sau doi.
Art.14 alin. (4) din Lg.257/2013 de modif si completare a Lg.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevede:
(4) In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de:
- varsta copilului,
- de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia,
- de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste,
- de comportamentul acestuia din urma, precum si
- de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.
Art. 15
(1) In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:
a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
f) transmiterea de catre persoana la care locuieste copilul a unor informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
g) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament intr-un loc neutru in raport cu copilul, cu sau fara supravegherea modului in care relatiile personale sunt intretinute, in functie de interesul superior al copilului.