Medierea, alternativa la instanta de judecata

Da Liliana, clientul trebuie musai sa decida conform convingerii intime, altfel partile se poticnesc in orgolii, "sa moara si capra vecinului" sau chiar ura viscerala. Degeaba i se explica avantaje, beneficii, etc, daca nu ajunge singur la concluzia ca negocierea este cea mai buna cale pentru problema lui.
Fragmentul tau de poveste referitoare la modul in care ai linistit tanara care trecea printr-un proces de divort, m-a surprins placut, si ma refer la atitudinea ta plina de compasiune...un asemenea avocat cauta multi justitiabili.

Flavia inteleg satisfactia faptului ca mergi la munca cu placere. Nu este simplu si nici usor sa "lucrezi cu oamenii", sa fi atent la orice gest, cuvant, emotie, pentru ii putea ajuta sa comunice si astfel sa gaseasca calea de mijloc, unde sa se intalneasca nevoile si dorintele lor. Din punctul meu de vedere, consider ca este o sansa pentru un viitor frumos sa iti incepi astfel cariera. Ma regasesc in spusele tale, pentru ca si eu acum multi ani, pe vremea cand predam tactica demolarii lui NU si abilitati de comunicare, traiam cu bucurie momentul in care cursantii aveau rezultate deosedite ca urmare a participarii la cursuri.
Stiu ca a fi un bun mediator presupune a si psiholog (se intampla sa faci si terapie de suport partilor), si preot (cand se dezleaga cuvantul, multi se spovedesc, tocmai pentru a se face mai bine intelesi) si constient ca toti "respiram pe nas".

Acum ceva vreme am avut un caz dificil, cu 2 parti insotite de avocati si in urma sfatului unei doamne mediator din Franta, cu state vechi in meserie, am scos biroul din incapere lasand doar scaunele (noroc cu nepotu' care este voinic, ca biroul este din lemn masiv). Surpriza a fost evidenta, din moment ce instantaneu ambii avocati au intrebat: "si eu unde pun inscrisurile despre care vom discuta?". Le-am explicat ca inscrisurile vor ramane in gentile lor si ca vor fi folositoare doar daca se ajunge in instanta.
Ne-am asezat toti in cerc si am discutat deschis, civilizat, ca de la om la om, despre conflictul in sine, pana cand am ajuns si la a primi sfaturi despre bucataria chineza :)...deci se poate.
Partile au plecat impacate, linistite si avocatii multumiti ca vor redacta un acord cuprinzator si incadrat legal (cu avocatii respectivi lucrez si in ziua de astazi).

Deci Flavia, te felicit ca ai ocazia sa vezi oameni cu zambetul pe buze, iesind din biroul unde lucrezi.

Buna seara tuturor

AVLIL a scris:

Abordarea personalizata si psihologica nu e nicaieri iar relatiile se stabilesc in genere, din nefericire, pe pozitii oarecum antagonice intre client si mediator.

In privinta punctului a aratat de tine, nu sunt de acord. Intotdeauna clientul e cel care trebuie sa decida daca merge pe o varianta sau pe alta; un client adus de avocat la mediator e ca un pacient la analiza psihologica: nu va functiona.

Unu. Abordarea personalizata depinde de mediator. De aceea nu reuseste toata lumea sa fie mediator de succes. Mediator care intra in relatii antagonice cu clientul? :O Exista o multime de alte profesii sau meserii onorabile si care s-ar putea sa i se potriveasca insa de mediere ar trebui sa se lase.

Doi. Eu nu lucrez asa. Nu stiu daca e bine sau e rau si foarte probabil ca nu voi ajunge niciodata sa ma imbogatesc din avocatura insa NU clientul trebuie sa decida daca merge la mediere sau la instanta, dupa cum nu decide el cum formulez cererea, ce exceptii invoc, etc. eu decid, pentru ca d'aia ma plateste. Daca stie ce trebuie sa faca, cui, cum si cand trebuie sa se adreseze, nu mai are nevoie de mine. Omul vine la mine cu o problema si vrea sa o rezolve. Cum se rezolva problema lui este exact treaba mea. Daca i-as pune clientului in carca sarcina de a decide daca vrea la mediere sau la instanta ar trebui sa aiba oarecare experienta in ambele locuri pentru a putea hotara in cunostinta de cauza, nu doar orientandu-se dupa ceea ce banuieste.

Va felicit pentru daruirea cu care practicati avocatura si medierea in Arad, ca in familie nu pot sa spun decat ca se adevereste zicala ca "aschia nu sare departe de lemnar" ori "ce naste din pisica, soareci prinde"!:flowersblue:
Cred ca trebuie sa ma mut la Arad. Despre medierile de care am avut parte am mai povestit. Avand in vedere ca e la inceput de drum am fost intelegator ca mediatorul nu stia ce inscrisuri sa faca si cum sa le intocmeasca... Mi-am zis ca doar nimeni nu s-a nascut invatat si o sa invete si mediatorul meu pana la pensie.
Dar am o intamplare si cu un avocat. La primul termen dupa vreo 2-3 luni de la formularea cererii la Tribunal (conflicte de munca si asigurari sociale), se prezinta avocatul insotit de 10-12 clienti, unii veniti de departe... dar toti in acelasi dosar, avand acelasi necaz. Dupa vreo 3 ore de asteptare si sperante ca se va discuta, se va dezbate..., le vine randul. Se striga partile..., si cand deschide judecatorul dosarul vede ca institutia care era chemata in judecata nu a fost citata. De ce? Simplu. Avocatul nu a indicat adresa institutiei. Cand judecatorul a spus acest lucru avocatul a ramas un pic blocat si imediat:
- Doamna presedinta, dar e unica institutie, cu sediul in Bucuresti. O stie toata lumea.
- Domnule avocat, credeti ca pe citatie se poate scrie adresa aceasta "stie toata lumea" ori postasul sa duca citatia in Gara de Nord!? Va rog sa precizati adresa ca sa putem cita... termen la data de... (peste 2 luni).
Eu eram in sala pentru alt dosar, fara avocat, dar m-a surprins neplacut omisiunea avocatului si foarte placut replica judecatorului. Replica logica si elementara sa o poata intelege si cel cu doua clase elementare.
Dar, am glumit cu mutatul la Arad, pentru ca am aici prieteni avocati, oameni deosebit de talentati, bine pregatiti si sunt onorat de prietenia lor. La fel avem langa noi si mediatori care au muncit si-au contribuit chiar la infiintarea sau fondarea aceastei breasle sau/si institutii a medierii.

u.b.i.k. a scris:

Doi. Eu nu lucrez asa. Nu stiu daca e bine sau e rau si foarte probabil ca nu voi ajunge niciodata sa ma imbogatesc din avocatura insa NU clientul trebuie sa decida daca merge la mediere sau la instanta, dupa cum nu decide el cum formulez cererea, ce exceptii invoc, etc. eu decid, pentru ca d'aia ma plateste. Daca stie ce trebuie sa faca, cui, cum si cand trebuie sa se adreseze, nu mai are nevoie de mine. Omul vine la mine cu o problema si vrea sa o rezolve. Cum se rezolva problema lui este exact treaba mea. Daca i-as pune clientului in carca sarcina de a decide daca vrea la mediere sau la instanta ar trebui sa aiba oarecare experienta in ambele locuri pentru a putea hotara in cunostinta de cauza, nu doar orientandu-se dupa ceea ce banuieste.

Domnule u.b.i.k., afirmati ca dvs decideti pentru client daca isi poate rezolva problema prin mediere sau prin instanta. Nu mi se pare o abordare corecta. Pentru a lua o decizie informata, omul trebuie sa asculte ce ii spune mediatorul pe de-o parte, si ce ii spune avocatul de cealalta parte. Dupa aceea el poate alege.

IuliaCristinaUta a scris:

Domnule u.b.i.k., afirmati ca dvs decideti pentru client daca isi poate rezolva problema prin mediere sau prin instanta. Nu mi se pare o abordare corecta. Pentru a lua o decizie informata, omul trebuie sa asculte ce ii spune mediatorul pe de-o parte, si ce ii spune avocatul de cealalta parte. Dupa aceea el poate alege.

Tind să-i dau dreptate lui u.b.i.k.


Clientul nu poate fi sfătuit decît de către avocatul său. Nu de mediator, nu de avocatul părţii adverse. Doar avocatul său este acela care, cîntărind situaţia juridică, probele şi toate celelalte aspecte ale litigiului, îşi poate da seama dacă este rentabil pentru client să accepte să renunţe la o parte din pretenţii în favoarea părţii adverse.

Mediatorul este exact ceea ce sugerează denumirea profesiei lui: persoana care caută linia mediană, calea de mijloc. Ce să facă creditorul cu calea de mijloc atunci cînd este limpede ca lumina zilei că debitorul îi datorează suma de X lei, cînd toate probele sunt împotriva debitorului, dar acesta vrea să-i restituie doar 3/4 din X?

A, dacă există riscul de a pierde, dacă probele nu susţin în totalitate pretenţiile creditorului, atunci este firesc pentru creditor să accepte medierea, dar asupra avantajelor procedurii tot avocatul este cel care trebuie să se pronunţe.

Desigur, discutăm despre ipoteza în care avocatul ştie ce este probitatea profesională şi este dispus să se supună rigorilor ei, nu despre avocatul care este gata să-ţi descrie cea mai adîncă noapte ca fiind albă şi luminoasă.