Medierea, alternativa la instanta de judecata

Eu nu iau onorariu identic, ci diferit, munca mea e diferita, timpul alocat e diferit. Totusi, per ansamblu, e mai lucrativa medierea pentru mine ca avocat decat e instanta.

Sunt cumva impotriva onorariului de succes la mediere, pentru ca in cursul medierii partile mai lasa de la ele, ambele, or succesul e definit in contractul cu avocatul ca ce vedea ca ar trebui sa obtina partea inainte de a mai negocia.
Sunt sanse slabe sa obtina ACEL succes, sunt sanse mari sa obtina un succes negociat, motiv pentru care poate exista motivatia avocatului sau de a-l determina sa fie intransigibil, sa nu lase, lucru ce ar bloca oarecum medierea.
Nu stiu cat de clar m-am exprimat.

Liliana, succesul nu trebuie sa insemne ca "i-ai luat jugulara" partii adverse. Exista victorii nesangeroase. Onorariul de succes se stabileste pe anumite criterii inainte de mediere si nu trebuie sa fie sume uriase cum se intampla uneori in instanta.

Absolut de acord cu tine si nici nu m-am gandit la alte variante decat cele decente.
Totusi, si in aceasta situatie, mi se pare nedeontologic, vazand ca eu, ca avocat, devin interesat de finalitatea acordului de mediere cand, in realitate, numai clientul meu e cel care trebuie sa decida.
Consilierea mea juridica in timpul medierii trebuie, cred eu, sa fie dezinteresata de finalitatea lui.
In plus, cand tu crezi ca ai dreptatea in mana si vrei in instanta, ai alte asteptari privind ce inseamna succesul decat vei avea dupa 1-2 sedinte de mediere. Medierea presupune, ca principiu, ca ambele parti sa faca niste concesii, ceea ce inseamna ca, in cursul medierii, succesul initial din conceptia clientului meu se modifica sau are sanse mari sa se modifice.
Cu alte cuvinte, pentru ca medierea sa aiba succes, eu trebuie sa cam pierd onorariul de succes. Si vad aici un conflict de interese.

... pentru ca medierea sa aiba succes, eu trebuie sa cam pierd onorariul de succes. Si vad aici un conflict de interese.

Nu-i asa. Am scris mai sus si de ce nu cred eu ca este asa si nu mai repet. La judecata e ca la cursele de cai sau ca la bataie. Stii cine e favorit dar n-ai cum sa stii cine o sa castige. In loc sa-ti pui clientul sa parieze ca va castiga ii oferi o varianta realista. Si nu e vorba numai de castig, e vorba si despre timp. Inclusiv despre timpul avopcatului. Si asta ti-o scrie unul care face in mod curent peste 600 km pe saptamana.

De acord cu tine, doar ca intr-o mediere, fiecare pleaca de la definitia unui succes personal, adica ceea ce ar fi ideal sa obtine si ajunge la un succes real, adica ce a negociat si acceptat sa obtina. Cele doua sunt sau ar trebui sa fie, in majoritatea cazurilor, diferite.
Medierea nu e tranzactionare, sa negocieze avocatul pana ajunge la solutia pe care deja i-o propusese el clientului, solutie realista; medierea e emotionala, se poate pleca de la Ana si ajunge la Caiafa.

Am plecat in divort de la ideea de a primi casa ca intretinere in natura pentru copil si am ajuns la o despagubire in bani pentru folosinta. Am plecat de la "vreau eu copiii" la "nu conteaza la cine stau, "hai sa ne intelegem".
Succesul pe care il definesti cand negociezi onorariul pentru mediere poate fi mult diferit de succesul obtinut dupa mediere.