Medierea, alternativa la instanta de judecata

Eu am avut creditori care nu aveau de unde-si recupera datoria. Am avut debitori care au platit partial datoria din banii personali si nu ai firmei, numai pentru a nu inceta relatiile bune de afaceri, inclusiv cu unii creditori.

Nu conteaza ce cred eu sau tu, conteaza omul acela daca e convins el in sinea lui. Daca nu e, poate dumnezeu sa vina sa-i spuna ce mirobolanta e medierea, va avea frustrari pe parcursul ei, vor fi mai mici sansele de un acord si s-ar putea sa fie suparat apoi ca l-a semnat.
Am avut cazuri de persoane care au vrut acorduri de la bun inceput si s-a ajuns ca la o luna dupa acord frustrarile destramarii relatiei nu se consumasera, se certau mereu. Le-am propus o noua runda de negocieri in care sa spuna ce au pe suflet, sa schimbe programul si ce aveau ei de schimbat din acordul anterior cu conditia ca pana la cel nou sa-l respecte pe cel vechi.
Nu s-a semnat un alt acord, relatiile s-au normalizat atat de mult ca nu au mai respectat niciun acord, s-au inteles si gata. E drept ca la primele 5-6 intalniri de negocieri (si aici iar e o problema cu medierea si numarul de sedinte limitat) s-a tipat ca-n codru. Pur si simplu vedeai tantrumul unui copil mic reinterpretat de un adult.

Oamenii au nevoi diferite, creditorii pierd bani uneori pe zilele de intarziere la plata, bani pe care ii recupereaza prea tarziu sau nu au de unde... bani care nu pot face alti bani timp de cateva luni... bani de care au nevoie ca sa nu intre ei insisi in faliment. Poate sa moara un creditor cu toata dreptatea de pe lume in mana.

Nu e problema mea de ce oamenii vor sau nu mediere; e datoria mea sa incerc sa inteleg motivatia lor, sa le explic variantele.
Imi amintesc de un client care dupa jumatatea procesului vine cu pretentii suplimentare; ii explic eu cum si cand se fac completarile la actiune, ii explic riscul pierderii unei taxe de timbru considerabile, faptul ca nu avem probe propuse pe acel capat de cerere suplimentar, ca obiectivele expertizei nu ne ajuta etc... mi-a raspuns ca daca nu risti nu castigi.
Impotriva intregii proceduri pe care o invatasem eu si judele, a castigat acel capat de cerere in acel dosar. Impotriva firii aproape, a increderii mele in completarea la actiune pe care eu am facut-o, tardiv... dar am facut-o daca asa a vrut clientul, pentru ca nu e treaba mea sa-i decid lui viata, riscurile pe care si le asuma, banii pe care-i cheltuie... Datoria mea a fost sa ii explic variantele.

Buna ziua, tuturor! N-am mai vociferat de ceva vreme pe forum insa cred ca a venit vremea sa va aduc aminte ca exist chiar daca nu tastez va citesc cu placere.
Si acum '' la subiect''.
Cred, ca Romania este o tara a tuturor posibilitatilor in care multi vor, putini inteleg ce, si mai putin inteleg cum. De ce? Simplu. Suntem impartiti in atatea clase si paturi sociale insa cu totii vrem. Toti suntem de acord ca medierea este un pas spre inainte insa nu multi stiu cum sa-l faca daca cu piciorul lateral sau apasat intins in fata. Cred ca majoritatea proceselor cu o solutionare simpla in 2 termene ar putea foarte simplu rezolvata intr-un birou de mediere insa romanul care a vrut si vrea tot ce are ''Hamerica'' (nu, nu, nu este greseala de tipar asa se vede SUA din Romania) nu are incredere in sistemul asta civilizat cu oameni care se aseaza sa dicute o problema, romanul nostru vrea la tribunal sa zica un judecator ca are el dreptate. Nu intelege ca, cheltuielile sunt mai mari si termenele mai lungi, nu si nu, el vrea la tribunal. Ii mai trebuiesc tarisoarei asteia vreo 300 de ani sa ajunga la mediere, dar de vrut vrem cu totii. Avocatii, hmm... la cati sunt... nu cred suzati domnule Adalbert dar nu cred. Adica sa renunte la comisionul de reprezentare ca sa se duca clientul la mediere... mi-e greu si sa-mi imaginez. Aproape ca ii vad si pe ei ''lawieri'' nu cred.

Subscriu la cele spuse de AVLIL, ""De aceea, cred eu, intotdeauna clientul decide. ""

@m13d: Sa stiti ca avocatul nu trebuie sa renunte la comisionul de reprezentare... Ci sa isi puna onorariu de succes pentru cand se incheie un acord și atunci, nu numai ca e motivat mai mult sa lupte pentru o solutionare amiabila, dar e si in beneficiul sau sa rezolve problema clientului! Isi ia banii mai repede, clientul e multumit, poate vine si alta data sau il recomanda... Tata, adica u.b.i.k va poate spune mult mai exact despre aceasta practica.
In alta ordine de idei, cred ca subestimati mult prea mult romanii. Cel putin dintre aradeni pot sa spun ca si cei mai inversunati, daca sunt ascultati si intelesi, apoi condusi spre o finalitate a problemei fara a fi in dezinteresul lor... multi lasa lupta acea fara sens de o parte si ajung la o intelegere. Sigur, din nou ma simt obligata sa repet : tacticile, abilitatile si experienta mediatorului sunt de maxima importanta.

m13d a scris:

Avocatii, hmm... la cati sunt... nu cred suzati domnule Adalbert dar nu cred. Adica sa renunte la comisionul de reprezentare ca sa se duca clientul la mediere... mi-e greu si sa-mi imaginez. Aproape ca ii vad si pe ei ''lawieri'' nu cred.

:O Da' de ce sa renunte? Nu renunta deloc. Clientul vrea sa-si rezolve problema iar avocatul este platit ca sa-l ajute sa o rezolve. Onorariul ar trebui sa fie acelasi fie ca "ne judecam" fie ca "ne mediem" dar daca alegem sa "ne mediem" restul cheltuielilor (deplasare, masa, etc.) sunt mult mici.