Buna seara,
Va supun atentiei urmatorul aspect:
Art. 2, alin 1^1 din Legea 192/2006, spune ca „dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parţi refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei. Certificatul de informare este, in mod evident pentru toata lumea, GRATUIT in conditiile in care se presupune ca la sedinta de informare se prezinta toate partile, fara a fi nevoie sa se trimita invitatia de participare vreuneia dintre ele.
In momentul trimiterii invitatiei prevazuta la art 43 alin (1) despre care acelasi articol mentionat mai sus face vorbire, practic aceeasi sedinta de informare incepe sa coste, fie ca se soldeaza printr-un certificat de informare, fie printr-un proces verbal (partea careia i se trimite invitatia nu se prezinta, refuza in scris sedinta de informare sau nu raspunde invitatiei).
Si vorbim de sume modice, insemnand efortul financiar si uman al mediatorului mandatat, concretizat printr-un contract de pre mediere. Dar COSTA SEDINTA DE INFORMARE si atunci intrebarea mea este: NU SE INCALCA ART. 2 ALIN 1^4 din aceeasi lege care spune ca „Serviciile prestate conform dispoziţiilor alin. (1) şi (1^1) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.”?
Si daca nu se incalca ART. 2, ALIN 1^4, care este articolul,ratiunea, argumentul, pentru care nu se incalca?
Va multumesc.
@hotu...: indiferent de disputa, fie ea si pe probleme de "conflict de munca", trebuie sa aveti si refuzul partii parate pentru a intra in posesia Procesului verbal de informare sau de prezenta si refuzul partii de a apela la mediere pentru a avea Cerificatul de informare.
TAXA JUDICIARA NU ARE NICI O LEGATURA CU CAUZA.
Referitor la Ghidul pentru organizarea si desfasurarea sedintei de informare privind medierea, aveti in vedere faptul ca acesta a fost aprobat si publicat de Consiliului de Mediere, in data de 26.01.2013, anterior modificarilor aduse LEGII 192/2006, prin LEGE Nr. 214 din 28 iunie 2013 prin care se introduc la art 2, doua noi alienate: (1^3) şi (1^4) .
Cu tot respectul si oricate discutii ar genera aceast subiect, in practica nu se respecta dispozitiile din art. 2, alin 1^4.
In lege nu exista doua tipuri de invitatii, una privind participarea la sedinta de informare si alta pentru acceptarea medierei, motiv care, transmiterea acestei unice invitatii stipulate in art 43 alin 1, este prevazut A FI GRATUIT in art. 1^4 desi in practica, singurul argument pe care il intrezaresc personal, este vorba celebra, time is money, pentru taxele sau sumele percepute. Si sunt de accord sa nu se faca voluntariat dar sa existe cadrul legal adecvat fara a mai lasa loc de interpretare. Daca dumneavoastra vedeti o practica a mediatorilor care tinde sa devina unitara, eu vad o ingradire a dreptului de acces liber la justitie, prin perceperea acestor sume, fie ele incomparabil mai mici decat cele angrenate intr-un process obisnuit in instanta.
Cu respect.
Da, dar totodată, stimată @dyadina33 , mediatorul nu poate fi obligat nici să facă informare, nici să accepte vreunul dintre cazurile cu care se prezintă oamenii.Personal, nu trimit convocări la informare, ci doar la mediere.Pentru că da, time is money, și noi, mediatorii, am făcut deja extrem de mult voluntariat.Spuneți-mi care altă profesie liberală mai este obligată , prin lege, să ofere servicii gratuite? Niciuna, din cunoștințele mele.Opiniile dvs. sunt libere, dar este foarte simplu să se discute din afară, situația este privită dintr/un cu totul alt unghi. Fiți mediator, și apoi discutăm dacă aveți aceeași opinie.
Va propun punctul meu de vedere legat de acest subiect, fara pretentia ca este neaparat cel corect.
Invitatia transmisa catre partea cu care solicitantul procedurii este in conflict este una "la informare in vedere acceptarii eventuale a medierii". Nimeni nu poate presupune in avans daca medierea va fi sau nu acceptata pana la finalul sedintei de informare. S-au si intalnit multiple cazuri in care partile sunt ferm convinse initial (impreuna sau separat) sa isi duca conflictul in instanta, insa "prestatia" mediatorului in cadrul sedintei de informare sa ii faca sa se razgandeasca si sa accepte medierea.
Poate fi vorba despre un mediator foarte bun, foarte convingator sau de revelarea unor aspecte pe care partile nu le-au avut in vedere initial, dar, cunoscandu-le prin informatiile aduse de informarea privind medierea, sa ii faca sa vada situatia dintr-o alta perspectiva.
Ca atare, eu nu abordez niciodata informarea ca pe o sarcina birocratica, ci ca pe o posibila mediere, nu fac nimic diferit fata de situatia in care partea cu care iau contact mai intai mi-ar fi solicitat direct medierea si nu doar simpla informare obligatorie. Mediatorul nu este un furnizor de maculatura inutila, respectiv certificate de informare sau perocese-verbale. El face sau ar trebui sa faca informarea cu aceeasi implicare, cu aceleasi eforturi profesionale, pentru ca ea se poate finaliza printr-o mediere.
In alta ordine de idei, legea nu permite perceperea de onorarii sau sume denumite oricum altcumva pentru sedinta de informare si pentru eliberarea documentelor aferente ((1^4) Serviciile prestate conform dispozitiilor alin. (1) si (1^1) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.»), insa tot legea 192 (pe care legea aminitita de dvs. o completeaza, fara a anula insa prevederile sale deja existente) prevede la ART. 26 (1) Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.
Expedierea invitatiei, telefoanele date, consumabilele folosite pentru redactarea invitatiei, energia electrica, etc. sunt cheltuieli pe care mediatorul le face in interesul partii solicitante a informarii, parte a procedurii de mediere. Daca informarea de finalizeaza sau nu prin semnarea unui contract de mediere depinde si de mediator, dar nu numai. Acesta are o obligatie de diligenta, nu de rezultat. Propriile sale interese il determina sa faca tot ce este posibil, necesar si oportun pentru a finaliza informarea intr-o mediere. Insa legea nu il obliga sa suporte din buzunar cheltuielile despre care v-am vorbit, ci doar sa nu taxeze fatis sau mascat activitatea de informare. Cu alte cuvinte nu au legatura serviciile de convocare la informare in vederea medierii (chiar si incerta la momentul initial) cu serviciile de realizare a informarii propiu-zise sau de eliberare a documentelor care atesta parcurgerea procedurii.
Daca partea solicitanta convoaca ea insasi partea cealalta, nu se presteaza nimic care sa poat fi taxat, sub orice forma. Deci nimeni nu ingradeste dreptul partii de a face ea insasi aceste lucruri, de a nu fi nevoita sa plateasca mediatorului aceste servicii si de a avea un minunat si liber acces la justitie.
Ghidul pentru organizarea si desfasurarea sedintei de informare privind medierea, nu va fi modificat ca urmare a introducerii (1^4), care se refera la noile categorii de profesionisti care pot face informare, si care nu au ca si for tutelar Consiliul de mediere.
Judecatorii, notarii, avocatii, consilierii juridici, etc, trebuie sa nu perceapa pentru serviciile oferite taxe sau orice alte sume, dar si mediatorii trebuie sa respecte art.43, al.1 din Legea 192/2006.
(1) Partile aflate in conflict se pot prezenta impreuna la mediator. In cazul in care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, in vederea informarii si acceptarii medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile.
Daca partea solicita sa ii prestez acest serviciu, desi ea insasi poate face acest demers, eu mediator trebuie sa ma conformez, acceptand ori refuzand a face demersul de invitare a celeilalte parti. In cazul acceptarii, fireste ca prestarea de serviciu trebuie sa aiba un cost.
Partea care solicita acest serviciu, completeaza cererea prin care investeste mediatorul sa faca toate demersurile pentru a invita cealalta parte, in vederea informarii si acceptarii medierii privind NU medierea in general, ci raportat la conflictul anume si cert care exista. (vezi art 29, al.1)
(1) Mediatorul are obligatia sa dea orice explicatii partilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, in special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.
Credeti ca daca partile vin la mediator si doresc sa parcurga procedura medierii, mediere care se soldeaza cu un acord pe care partile inteleg sa il respecte si fara sa fie consfiintit de instanta, mai este important pentru ele acest mult discutat certificat de informare? Cu siguranta ca nu. Medierea extrajudiciara se desfasoara in afara instantei si are ca scop tocmai prevenirea unui proces judiciar. Astfel de justitiabili, cei care aleg comunicarea si dialogul, in afara interventiei completului de judecata, considera ca "institutia" medierii este un avantaj major si nicidecum o ingradire a liberului acces la justitie.
Fireste ca exista justitiabili care considera obligatia privind informarea la fel de "apasatoare" ca si obligatia de a fi reprezentat de avocat in recurs, dar leguitorul a avut in vedere toate aspectele atunci cand a promovat respectivele legi, asa ca "unde este ordin nu exista tocmeala". Legea poate fi interpretata doar in respectarea ei, asa ca trebuie sa ne conformam.
avocatnet.ro explicăm legislația
Ciobanu Vasile, Mediator
dyadina33, utilizator
CLAUDIU LASCOSCHI 
florenta_22