Alzheimer, sau nu?

Hai sa fim seriosi! Cand medicii vor trai in medie (statistic vorbind) mai mult decat parintii vostri (si strabunicu' meu la un loc), cand copiii medicilor vor fi sanatosi tun ori macar mult mai sanatosi (statistic) decat copiii vostri, atunci sa va inchinati la uitatura lor ca la Sfintele Moaste! Pana atunci, sfatul meu ar fi sa cautam si o a doua (a treia...) uitatura.

Boala Alzheimer nu afecteaza capacitatea motorie (de obicei). Sau altfel spus, bolnavul de Alzheimer nu va varsa ceasca de cafea, ci uita ca s-a dus ea (uita de ce s-a dus/ce voia sa aduca). Si, la drept vorbind, nici eu nu ma simt prea bine :) ... cateodata. Daca totusi va mai aduce cafeaua, fiindca v-a redescoperit ca musafir in living, s-ar putea sa descoperiti si dvs. in zaharnita vreun obiect nelalocul lui pe care membri familiei il cautau de vreo doua zile. (cheile casei, bunaoara) etc.

Iertare, nu-i de glumit cu aceasta boala. Folosesc doar un stil hazliu, ca sa nu ma apuce "plansul", fiindca exact aseara citeam o hartie (medicala, chipurile) din care rezulta ca, dupa o investigatie de numai cateva minute (nu-i figura de stil, rezulta din evidente) un posesor de diploma de medic a pus un diagnostic pentru care ar fi fost necesare observatii de cel putin o luna. (oi fi eu blonda, dar la Drept se studiaza si Medicina Legala). O luna vs. cateva minute.:O... Eficienta nu gluma! Ba chiar s-ar putea imbunatati eficienta asta. Spre pilda, ma intreb de ce nu-si pun unii medici diploma pe perete pentru ca pacientul, atingandu-se de ea ca de Sfintele Moaste, sa-i fie aflat direct diagnosticul!

Parerea mea ar fi sa lamuriti mai intai afectiunea (ori simulatia :whistle:) si dupa aceea putem dezbate si aspectele juridice.

Mama mea a avut Alzheimer si din momentul diagnosticului si pana la moarte a mai durat cativa ani buni (a murit la 83 de ani). Fiind trecut prin asa ceva, nu ma lasa inima sa nu va dau un raspuns mai detailat, deci iata sfaturile mele:
Aveti trei probleme: una de asistenta sociala, una de natura morala si una legala.

Sa incepem cu inceputul. Din cate inteleg diagnosticul de Alzheimer este prematur si cred iresponsabil in acest stadiu. Nu se poate un asemenea diagnostic sa se puna doar pe baza unor tremuraturi la maini, poate in cazul Parkinson sa fie relevant. Exista un test pe care orice psihiatru (numai un psihiatru poate sa puna acest diagnostic) care se respecta il aplica pentru a pune diagnosticul de Alzheimer. Se numeste testul cu ceasul. Presupusul bolnav este rugat sa deseneze cadranul unui ceas si orele de la 1 la 12. Teste aditionale se pot adauga, daca exista dubii. Atentie ca si Alzheimer este de mai multe tipuri si se poate confunda cu dementa vasculara, dementa senila etc (Apropos... cu totii, daca nu murim mai devreme, dupa o varsta inaintata ajungem in dementa senila si in pampersi.)

De obicei un bolnav de Alzheimer se manifesta nu numai prin pierdere de memorie, dar si prin agresivitate verbala si fizica, isterie, paranoie in stadii mai avansate. De asemenea posibil sa fuga de acasa si pierdut sa ramana sau sa caute sa isi faca rau singur (de ascuns obiectele ascutite). Daca se confirma acest diagnostic, ar fi bine sa cautati informatie pe net, de exemplu sau carti si sa invatati stadiile acestei boli pentru a stii ce sa faceti. Deci problema morala este aceea ca este mama dvs. si ingrijirea ei o sa va afecteze pe toti din jur sau in cazul cel mai bun, o sa va afecteze financiar, in cazul ca o sa va permiteti sa platiti ingrijire speciala. Daca sunteti o persoana cu constiinta, o sa suferiti mai mult, mai ales ca evolutia acestei boli include si aceea ca la un moment dat nu o sa mai stie cine este ea si bineinteles ca o sa deveniti un strain pentru mama dvs. inainte cu luni de zile ca sa moara.

Va fi nevoie de multi pampersi, dar evolutia bolii posibil sa includa ceva mult mai rau. Ca sa intelegeti ce se intampla de fapt, creierul bolnavului inchide incet incet toate legaturile cu exteriorul, inclusiv comenzile la organele interne. Acestea sunt comandate pe "pilot automat" de maduva spinarii, dar au nevoie unele si de creier. Vezica urinara, daca nu mai e controlata de creier se umple si nu mai iese. Se umfla burta si omul poate sa aiba dureri mari si sa plezneasca sa moara. Cand nu va mai stii sa mearga deloc la WC sa suspectati asta.

Va fi nevoie de sonda urinara etc... Bolnavul de Alzheimer are toate sansele sa duca o lupta continua cu infectia urinara (de la sonda) si cu candida (ciuperca) bucala, deoarece ingrijirea dintilor devine deficitara. Candida poate bloca inghitirea sau respiratia, daca nu este tratata. Medicamentele pentru infectie urinara sau candida afecteaza ficatul si rinichii, nu se pot administra tot timpul, necesita si o anumita dieta. Bolnavul ajunge sa nu mai se poata deplasa (carut cu rotile), sa piarda orientarea in spatiu (sa cada din pat si atunci patul e nevoie sa fie ca un tarc pt copii mici). Sa nu contraziceti bolnavul, sa nu ii reprosati nimic, sa va asteptati ca va acuza de prostii sau ca nu recunoaste ca i s-a dat mancare.

Daca nu se poate deplasa apare pericolul de escare sau "oparire" (oricat de bine ar fi ingrijiti asta se mai intampla). Daca este bine ingrijit bolnavul, evolutia bolii duce la moarte atunci cand cedeaza plamanii (creierul la un moment dat nu ii mai comanda). Medicatia specifica pt Alzheimer este gratuita sau compensata in cea mai mare parte, dar nu e sigur ca ajuta sau face mai rau (agitatie motorica etc). Sa luati in calcul asta, ca e posibil sa schimbati mai multe medicamente pana vedeti cu care se impaca mai bine. Cat despre medicatia pentru agresivitate (sa nu o lasati fara asa ceva) se folosesc antipsihotice, dar aici o sa aveti problema de asemenea de gasit varianta optima, nu numai ca medicament, dar si ca dozaj. Daca ii dati prea putin, nu rezolva isteria sau agresivitatea. Daca ii dati prea mult, devine apatica, o culegeti de pe jos, nu mai poate inghiti mancarea... doza nu poate fi fixata, depinde de cum se observa IN ZIUA RESPECTIVA cum inghite mancarea, cat de bine sau rau comunica. Posibil sa fie nevoie sa ii faceti uneori perfuzii, cand are zile mai rele si nu poate manca.

Aici am vrut sa ajung. Dupa cum am descris mai sus, stadiile in evolutie ale bolii necesita nu numai intelegere si compasiune pentru bolnav, dar si observatie zilnica a acestuia. Este o boala dificila nu numai pentru bolnav, care la un moment dat, in ultima faza, nu mai realizeaza nimic si devine o leguma (fara a fi paralizat), dar mai ales pentru familie. Ceea ce puteti sa faceti pt mama dvs. depinde de constiinta dvs., de gradul de informare (la care sper ca am contribuit acum) si de posibilitatile financiare. Si aici va atrag atentia ca e foarte greu sa gasiti femei care sa aiba grija cu adevarat. Am schimbat vreo sapte femei (cu plata, evident) pana sa gasesc cele care aveau grija cum trebuie. Puteti folosi camere de luat vederi pentru supraveghere (dpdv legal aveti dreptul, dar sa stie femeile ca aveti aceasta supraveghere si sa fie vizibile camerele, evident nu le plasati in baie).

Decizie grea este si aceea de a duce bolnavul intr-o clinica specializata. Este de preferat sa fie ingrijit acasa din motivele de mai sus, pentru ca oricata "atentie" veti da la asistente, dincolo de faptul ca aceste clinici de obicei practica niste preturi fff ridicate, nu se ocupa la fel cum s-ar ocupa daca ar fi cineva platit special numai pt asta la domiciliul bolnavului si ca bani, tot acolo ajungeti. Doar ca in afara de stadiul final, cand bolnavului ii este indiferent unde e ingrijit ca e ca si absent, in rest inseamna sa rupi bolnavul de familie, de mediul in care a trait ultimii ani, de obiectele cu care s-a obisnuit si devine deprimat. Asistentele rezolva usor problema, ca le maresc doza de antipsihotice si ii "legumesc", dar daca va iubiti mama, veti alege ce e mai bine pentru ea si nu ceea ce este mai comod pentru dvs.

Nu exista ca nu aveti ce face pentru ca sunteti barbat. In afara de a o spala, ingrijirea bolnavului de Alzheimer include si sprijin moral (sa stati de vorba cu ea, sa povestiti amintiri pt ca din asta traieste, nu din prezent), sa o scoateti la plimbare, daca nu merge cat de cat, atunci cu caruciorul, tocmai ca un barbat are putere sa impinga un carucior etc si de ce nu, ii puteti da un biscuite, un iaurt cu fructe cu lingurita in gura, nu doar femeile pot asta...

Referitor la problemele de natura legala, acestea sunt mai simple, spun eu... Atata timp cat nu e un diagnostic dat de un psihiatru (si aici e bine sa aveti si second opinion) nu e nimica sigur si clar. Deci ar fi bine sa mergeti la un notar si sa incheiati o procura "generala" prin care mama dvs. va imputerniceste sa o reprezentati in toate situatiile, juridice, la casa de sanatate, pensii, banca, politie, justitie etc... notarul stie ce sa scrie. Si daca are conturi bancare (exemplu contul in care intra pensia, card atasat etc) atunci sa aveti imputernicire pe cont (mergeti cu ea la banca pt asta) si imputernicire specifica de la notar separat pe conturile respective (asa pretinde banca de obicei). Testamentul, daca e cazul... daca nu, dupa cum prevede legea succesiunii, in caz ca e vreo avere de impartit, casa etc...

Ca sa inchei... eu in locul dvs. cu asta as incepe, cu notarul si imputernicirea, pentru ca nu se pune problema in stadiul actual ca nu are discernamant (bazata cocluzia pe ce? pe o tremuratura de mana?). Rezolvati problemele legale mai intai si apoi mergeti pe la psihiatru sa o examineze si decideti cum o ingrijiti mai bine. Problema asta cu cine prefera ea si pe cine nu, o sa se rezolve cu medicatia antipsihotica si posibil sa gasiti femei care sa o ingrijeasca si care stiu sa se si apropie de bolnav, sa fie placute, chiar iubite. La urma urmei bolnavul este ca un copil.

Succes!

Nu va ascund nimic, nu am nici un interes din moment ce v-am cerut o parere si sfatul. E vorba de o intabulare (mostenire) si actele care trebuiesc ridicate de la primarie. Fara un act, nu le pot lua. Apoi cadastru, etc.
Da, mama are locuinta sa proprie, dar totul este aranjat de multi ani si va fi a fiicei mele. Nu numai locuinta, ci tot ce poseda. Sora mea, macar din orgoliu, nu va contesta nimic, desi actele sint facute sa nu se poata contesta de nimeni (o suma minima prin testament). Acum, m-am lamurit. Va multumesc.


elga50 a scris:

Incerc sa-mi spun si eu parerea, avand o experienta in acest sens.
Mama dv. nu sufera de Alzheimer, cel putin nu aparent, ci mai degraba de Parkinson (tremuraturile).
Nu va doresc deloc sa ajungeti aici.

Am vazut tirziu mesajul. Scriu de pe un terminal public si nu sint obisnuit cu astea.

La fel am gindit si eu in legatura cu diagnosticul. Nu, (inca) nu da semne, ba mai mult este destul de lucida ca sa stie sa refuze un consult psihiatric. Nici eu nu-mi doresc sa se ajunga aici. Si asa este destul de dificila... Multumesc pentru toate sfaturile.


romascanu a scris:

oi fi eu blonda...

Doamna, tot respectul meu pentru cele spuse si pentru stil! Sarut miinile.

Fiumodel a scris:

Buna dimineata.
@gerberga, Inca nu s-a pus problema unui curator. Diagnosticul este recent si facut la internare, nu prin expertiza.
Poate eu ca fiu sint subiectiv si nu vad boala. Mie mi se pare lucida, dar tremuratul a facut sa fie pus acest diagnostic la internare. De asta ma tem, din cauza acestei situatii ambigue, ba are-ba nu are Alzheimer. Acum este in spital pentru probleme digestive.
Va multumesc tuturor pentru lamuriri si sfaturi.

Buna seara

Diagnosticul de Alzheimer presupune mai mult decat o sumara evaluare clinica. Este necesara stadializarea bolii de catre personal medical calificat, dupa scorurile obţinute la Mini-Evaluarea Statusului Mental (MMSE). Astfel veti sti daca in momentul de fata va confruntati cu o forma incipienta, moderata, sau severa a bolii. Ma indoiesc ca ar fi cea din urma, atata timp cat notarul care emis actul de imputernicire nu a refuzat sa o faca, daca ar fi avut dubii asupra discernamantului mamei Dvs.

Pana nu aveti o asemenea scrisoare medicala care sa ateste faptul ca functia cognitiva, discernamantul mamei Dvs. nu sunt afectate inca, orice act semnat de mama Dvs. poate fi lovit de nulitate relativa si contestat ulterior in instanta de catre orice parte interesata.

Stadializarea este de asemenea importanta pentru o eventuala punere sub interdictie si desemnarea unui curator, pentru a se putea lua deciziile medicale corecte, la momentul in care ele se impun.

Sanatate multa si decizii intelepte va doresc.